4,174 matches
-
simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea de mai sus. Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cel Mare, pentru a îngenunchea marea boierime care, în interesul ei, tindea să ia în mână toată puterea, spre marea pagubă a țării este, firește, o represiune sângeroasă; dar această luptă nu pornește cum crede Ureche din motive de cruzime a domnului, ci dimpotrivă, a reprezentat în toată lumea feudală, un element de progres, anihilarea fărâmițării feudale, formarea statelor unitare. În lupta domnului pentru autoritate cu marea boierime, Ureche el însuși mare boier, latifundiar, ia partea boierimii". (De altfel Ureche însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât fuseseră până atunci) trebuie să fi fost însă cel mai cumplit din viața lor. * Întotdeauna mi s-a părut o inadvertență că Hristos îi ajută pe pescari să pescuiască (adică să ucidă în chinuri). Oare nu tocmai ca să evite cruzimea acestei operații a săvârșit El miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor? * Dacă poruncile divine ar fi fost împlinite n-ar mai fi trebuit inventate drepturile omului, nu doar imperfecte, ca orice lucrare omenească, dar lăsând pe deasupra și o portiță deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Curtea este pavata cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume de tot felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimam și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduța îngustă și pietruita. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de momente, de schițe și piese de teatru), dar sunt interesante aceste nuvele - Păcat e cea mai slabă, cea mai bună cred că este În vreme de război, care mi se pare chiar o mare reușită literară, artistic vorbind, prin cruzime și prin paroxismul la care este împinsă panica și psihologia cruziunii. Există aicea un element interesant, care intră în compunerea generală a operei lui Caragiale - cruzimea. Și aicea, mă iertați, credeam c-am terminat, dar n-am terminat. Vreau să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de război, care mi se pare chiar o mare reușită literară, artistic vorbind, prin cruzime și prin paroxismul la care este împinsă panica și psihologia cruziunii. Există aicea un element interesant, care intră în compunerea generală a operei lui Caragiale - cruzimea. Și aicea, mă iertați, credeam c-am terminat, dar n-am terminat. Vreau să mai adaug ceva. Lucian Pintilie a făcut un scenariu pentru filmul D’ale carnavalului și a avut o idee, după mine, extraordinară : a pus în centrul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada care ascunde bine, chiar cu inteligență, o mare lipsă de scrupule, cruzimea. Este 13 mai, și Ursuț a fost prins! S-a apărat trăgând și se pare că un polițist, însurat cu fata scriitoarei Marianne Jeffmar, e pe moarte. Am visat că eram cu regele și primeam cadouri, apoi cineva mă iubea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cât mai puțin, adăugând că vom dormi destul când vom muri. Peste tot văd urmele cuvintelor și chiar ale pașilor lui. Se pare că este cu mine și mă privește mereu din spațiul invizibil pentru mine. Toată lumea se miră de cruzimea de care sunt capabili copiii. În Anglia, doi copii l-au bătut pe un altul mai mic, de doi ani, până când l-au omorât. Cei doi vor fi judecați și condamnați pe viață. Aici, în Suedia, o asemenea pedeapsă nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în bucăți, împărțindu-i carnea și oasele oamenilor înfometați. În afara faptului că în Suedia se mănâncă (în trecut și în prezent) carnea de cal, povestea pare scoasă din Edda, culegerile de saga, tezaurul scandinav etic, narativ și liric în care cruzimea este amestecată cu o tandrețe virilă. Ultimele zile ale unui an fast. Deși la Centrul de Presă din Stockholm un coleg polonez a avut un grav accident, Andrei (Bart) nu se simte bine și au avut loc multe accidente pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încât dă ordin imediat ca iubitul să fie pus în țeapă și să i se scoată pielea de pe el ca pe o cămașă murdară. Servitorii și călăul sultanului, cei care trebuiau să execute ordinul stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti scump că au executat ordinul dat de sultan în stare de beție. Toți care au trăit și ei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de pe el ca pe o cămașă murdară. Servitorii și călăul sultanului, cei care trebuiau să execute ordinul stăpânului lor, sunt zguduiți de atâta cruzime. Tatăl băiatului, vizirul, vine la ei spunând că sultanul va regreta amar această decizie plină de cruzime și că ei vor plăti scump că au executat ordinul dat de sultan în stare de beție. Toți care au trăit și ei, măcar o dată în viață, nebunia iubirii sunt de acord cu vizirul, care propune să sacrifice în locul celui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
regretabil că guvernul Antonescu n-a încercat să descopere cel puțin pe unul singur dintre vinovați; e probabil că și în această privință s-a procedat cu intenție, bine determinată, spre a nu se putea constata că aceste acte de cruzime nu au nicio legătură cu conducerea Mișcării Legionare, fiind vorba cel mult de crimele unor elemente periferice, care au profitat de lipsa de pază și de împrejurările tulburi. Niciodată Mișcarea Legionară sau vreunul dintre legionarii [269] cunoscuți nu a preconizat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de personal. «Să continuăm, fraților, cât se poate. Domnul va avea grijă», încuraja don Calabria. Omenește ar fi fost mult mai prudent să închidă Institutul și să trimită toți copiii acasă; dar lui don Calabria i s-a părut o cruzime să descarce asupra acestor băieți sărmani o altă povară insuportabilă. Astfel, atunci când mobilizarea a fost generală și au fost înrolați și recruții respinși în precedență, don Calabria a încercat în toate felurile să ceară să fie respinși câțiva frați. Pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
suferinței. - Suferința este moneda lui Dumnezeu. Durerea e totdeauna un mare mister și, de multe ori, un scandal pentru oameni, o piatră de încercare în căutarea lui Dumnezeu. În fața suferinței celor inocenți, a marilor catastrofe naturale, a tragediilor create de cruzimea umană, e dificil să înțelegi «tăcerea» lui Dumnezeu, prezența sa imperturbabilă, neputința sa aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Fără îndoială că turcul considera "Raya"-ua creștină ca pe o ființă inferioară, sclav ce putea fi ușor suprimat dacă nu dădea un randament bun, însă, cu timpul, acest sentiment nenuanțat suferise multiple atenuări în direcția toleranței, iar actele de cruzime erau tot mai rare cînd nu erau ordonate și puse la cale de sus. În sate, față de armeni, stăruia o ostilitate ce se datora faptului că aceștia, depășind cu mult aptitudinile evreilor în domeniul comerțului și al afacerilor, știau să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
drapelul național și alte drapele ce fluturau în briza mării. Era un spectacol vesel care totuși suscita reflecții mai puțin plăcute cînd te gîndeai că se înfruntau într-o nesfîrșită luptă cu masacre care nu mai conteneau și a căror cruzime depășea cea mai sadică imaginație. Printr-o dispoziție dată cu mult timp în urmă, autoritățile turcești nu permiteau nici unuia dintre noi să mergem în satele care erau teatrele masacrelor comise de comitagii. Se pretexta riscul ce trebuia înfruntat pofta unei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dușmănoasă, greacă, bulgară și sîrbă, părea să se concureze pentru a se depăși una pe cealaltă în acte de violență și teroare. Premiul întîi le revenea, fără putință de tăgadă, bulgarilor: bandele lor practicau un sistem de presiune de o cruzime rafinată. Sosind, spre pildă, într-un sat la ora cînd bărbații lipseau, plecați departe, la moșia unui turc bine înstărit, acești comitagii trăgeau la sorți un copil luat de la mulțimea de femei adunate în piața bisericii și îl aruncau de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care îi face rezistenți la durerea fizică. În timpul războiului balcanic, în spitalele din Sofia se întîmpla ca chirurgii să amputeze coapsa unui tînăr soldat fără anestezie era de ajuns o țigară... Alături de aceste calități și în contrapartidă, un fond de cruzime rece, lipsă de suflet, făcut din egoism și ostilitate reflexă față de celălalt, fie el un sătean vecin sau un străin. După cum spune o poveste bulgărească, veche de cîteva secole, Dumnezeu, arătîndu-și odată satisfacția față de conducătorul lor din acele vremuri privind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lucios ca marmura, iar progresul urbanistic modificase aspectul străzilor și al circulației. Schimbarea mentalității mi-a apărut și mai radicală într-un sens preocupant de viitor. Zguduirile datorate înfrîngerii din Extremul Orient, urmate de cele ale revoltelor interne, reprimate cu cruzime, dar mocnind sub cenușă, lăsau urme vizibile. Locuind la Antoine Bibescu, secretarul Legației noastre, la vizitele și recepțiile mondene eram uimit de libertatea de limbaj folosită pentru a judeca politica internă, pînă chiar și pe împărat. În contrast strident cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al XV-lea a condus cu multă prudență corabia Sfîntului Petru în lunile cît a durat neutralitatea italiană. "Sînt papa tuturor catolicilor din lume", răspundea el celor care ar fi dorit o manifestare publică de protest din partea Sfîntului Scaun în fața cruzimilor săvîrșite de soldații germani în Belgia invadată. Odată Italia intrată în conflict, Vaticanul, populat de prelați și funcționari italieni, nu putea rămîne "deasupra vîrtejului" în același mod. Din păcate, nu erau numai italieni cei care ocupau anumite posturi și funcții
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deja Silistra (premierul englez, binecunoscut pentru totala sa ignoranță în domeniul geografiei europene, lua un oraș drept o provincie), ea nu va mai primi nimic dacă se încăpățînează să-și mențină armata în Ungaria (unde trupele noastre, jugulînd regimul de cruzime sadică a lui Bela Kun și Samuely, constituiau singurul factor de menținere a ordinii în Ungaria...), împiedicînd în felul acesta pe sărmanul cetățean ungur să voteze!". La care, domnul Vaida, nu prea priceput în mînuirea limbii franceze, se limită să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]