3,588 matches
-
9 octombrie 2012, Haroche a primit Premiul Nobel pentru Fizică, alături de fizicianul american David Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Serge Haroche a făcut mai multe cercetări în domeniile fizică atomică și optică cuantică. Este cunoscut pentru demonstrarea decoerenței cuantice prin determinări experimentale, în timp ce lucra cu colegii de la École normale supérieure din Paris în 1996. După disertația despre atomi făcută sub conducerea lui Claude Cohen-Tannoudji (el însuși un laureat al premiului Nobel) din 1967
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Premiul Nobel pentru Fizică, alături de fizicianul american David Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Serge Haroche a făcut mai multe cercetări în domeniile fizică atomică și optică cuantică. Este cunoscut pentru demonstrarea decoerenței cuantice prin determinări experimentale, în timp ce lucra cu colegii de la École normale supérieure din Paris în 1996. După disertația despre atomi făcută sub conducerea lui Claude Cohen-Tannoudji (el însuși un laureat al premiului Nobel) din 1967 până în 1971, el a dezvoltat în
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
din Paris în 1996. După disertația despre atomi făcută sub conducerea lui Claude Cohen-Tannoudji (el însuși un laureat al premiului Nobel) din 1967 până în 1971, el a dezvoltat în anii '70 noi metode de spectroscopie laser, bazate pe studiul vibrațiilor cuantice și a super-radianței. A urmat studiul asupra atomului lui Rydberg și a stărilor atomice sensibile în special la microunde, care le fac să se adapteze cu bine la studiul interacției dintre lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
atomice sensibile în special la microunde, care le fac să se adapteze cu bine la studiul interacției dintre lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
să se adapteze cu bine la studiul interacției dintre lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
mături și covoare zburătoare, armele sunt dotate cu gloanțe de argint pentru uciderea vârcolacilor, Polaroidul permite simularea efectelor lunii pline, iar inițiații pot face vrăji și pot chema în ajutorul lor demoni sau stihii. Raiul și Iadul există ca realități cuantice, intereferența cu ele fiind tributară [[Legea conservării masei substanțelor|principiului conservării maselor. Supremația [[creștinism]]ului clasic, numit aici ”petrin”, este amenințată de evoluția fulminantă și agresivă a creștinismului ioanin, care se bazează pe cuvintele rostite de [[Iisus Hristos]] în [[Noul Testament
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
Un Oscilator armonic cuantic este un model fizic important pentru descrierea sistemelor oscilante microscopice. Modelul este un subiect central al mecanicii cuantice și are implicații importante în domeniile mecanicii statistice și a fizicii solidului. Valorile posibile pentru energia unui oscilator armonic cuantic unidimensional sunt
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Un Oscilator armonic cuantic este un model fizic important pentru descrierea sistemelor oscilante microscopice. Modelul este un subiect central al mecanicii cuantice și are implicații importante în domeniile mecanicii statistice și a fizicii solidului. Valorile posibile pentru energia unui oscilator armonic cuantic unidimensional sunt date de formula: unde: Teoria oscilatorului armonic are o importanță deosebită în studiul fizicii întrucât în natură există
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Oscilator armonic cuantic este un model fizic important pentru descrierea sistemelor oscilante microscopice. Modelul este un subiect central al mecanicii cuantice și are implicații importante în domeniile mecanicii statistice și a fizicii solidului. Valorile posibile pentru energia unui oscilator armonic cuantic unidimensional sunt date de formula: unde: Teoria oscilatorului armonic are o importanță deosebită în studiul fizicii întrucât în natură există o multitudine de sisteme fizice, structural și calitativ foarte diferite la prima vedere, dar a căror evoluție dinamică se poate
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
dacă se poate descrie comportamentul unui singur oscilator, atunci se pot descrie oricâți oscilatori.. Exemple de sisteme de acest tip se pot da din toate ramurile fizicii: câmpul electromagnetic, un solid care oscilează elastic, de asemenea o serie de câmpuri cuantice, etc. Pentru deducerea funcțiilor de undă asociate stărilor cuantice și găsirea valorilor proprii ale energiei oscilatorului cuantic armonic, există în mecanica cuantică trei metode consacrate. Prima este cea analitică, bazată pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
se pot descrie oricâți oscilatori.. Exemple de sisteme de acest tip se pot da din toate ramurile fizicii: câmpul electromagnetic, un solid care oscilează elastic, de asemenea o serie de câmpuri cuantice, etc. Pentru deducerea funcțiilor de undă asociate stărilor cuantice și găsirea valorilor proprii ale energiei oscilatorului cuantic armonic, există în mecanica cuantică trei metode consacrate. Prima este cea analitică, bazată pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților polinoamelor ortogonale, în speță al sistemului coplet de polinoame
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
de acest tip se pot da din toate ramurile fizicii: câmpul electromagnetic, un solid care oscilează elastic, de asemenea o serie de câmpuri cuantice, etc. Pentru deducerea funcțiilor de undă asociate stărilor cuantice și găsirea valorilor proprii ale energiei oscilatorului cuantic armonic, există în mecanica cuantică trei metode consacrate. Prima este cea analitică, bazată pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților polinoamelor ortogonale, în speță al sistemului coplet de polinoame Hermite. A doua metodă este cea algebrică, numită
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
da din toate ramurile fizicii: câmpul electromagnetic, un solid care oscilează elastic, de asemenea o serie de câmpuri cuantice, etc. Pentru deducerea funcțiilor de undă asociate stărilor cuantice și găsirea valorilor proprii ale energiei oscilatorului cuantic armonic, există în mecanica cuantică trei metode consacrate. Prima este cea analitică, bazată pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților polinoamelor ortogonale, în speță al sistemului coplet de polinoame Hermite. A doua metodă este cea algebrică, numită și metoda lui Dirac-Fock care
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
pe rezolvarea ecuației temporale al lui Schrödinger cu folosirea proprietăților polinoamelor ortogonale, în speță al sistemului coplet de polinoame Hermite. A doua metodă este cea algebrică, numită și metoda lui Dirac-Fock care se bazează pe formalismul hamiltonian și algebra operatorilor cuantici autoadjuncți, respectiv proprietățile acestora. A treia este metoda polinomială care se bazează pe folosirea seriei hipergeometrice. Rezultatele la care se ajung prin aplicarea celor trei metode sunt identice, metoda lui Dirac-Fock având avantajul că nu face apel la teoria ecuațiilor
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Dirac-Fock având avantajul că nu face apel la teoria ecuațiilor diferențiale. Cel mai important rezultat al celor două metode independente constă în stabilirea relației exacte a cuantificării energiei oscilatorului în deplină concordanță cu previziunile anterioare ale lui Planck. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este Pentru oscilatorul unidimensional, vectorul de poziție formula 5 se înlocuiește prin coordonata formula 6 , iar operatorul formula 7 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 6 : formula 9. Potențialul câmpului de forțe în
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
și valori proprii pentru care valorile proprii formula 23 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (2.7.1) cu forma valabilă pentru orice funcție de undă: Prin urmare se găsește formula binecunoscută: Această expresie se află în concordanță cu ipoteza cuantică inițială al lui Planck din anul 1900 Prin calcul și folosind condiția de ortogonalitate a funcțiilor proprii se ajunge la forma normată a funcțiilor proprii în coordonate naturale: sau, folosind forma explicită a polinoamelor lui Hermite: Metoda algebrică datorată lui
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
și descreștere pornește de la ecuațiile de mișcare clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 24 și formula 25 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea cuantică, acestor mărimi i se asociază operatori diferențiali analogi în baza principiului corespondenței. Funcțiile de stare și relația de cuantificare a energiei se deduce prin rezolvarea problemei valorilor și funcțiilor proprii pentru operatorul Hamilton.Expresiile celor două mărimi în cazul clasic
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
operatori diferențiali analogi în baza principiului corespondenței. Funcțiile de stare și relația de cuantificare a energiei se deduce prin rezolvarea problemei valorilor și funcțiilor proprii pentru operatorul Hamilton.Expresiile celor două mărimi în cazul clasic sunt La trecerea la cazul cuantic, în baza principiului corespondenței, se introduc operatorii analogi: Prin calcul și folosind proprietatea de comutație dintre dintre operatorul de poziție și cel de impuls se găsește expresia operatorului hamiltonian, scrisă în funcție de operatorii formula 26 și formula 27: și relația de comutație: Relația
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
cu cel găsit prin aplicarea metodei algebrice de la secțiunea de mai sus. Setul de valori pe care îl stabilește relația valorilor proprii reprezintă o limitare a valorilor permise pentru energia totală pe care o poate avea un oscilator armonic liniar cuantic. Fiecare valoare individuală din șirul infinit de valori posibile corespunde unei funcții proprii formula 35. Rezultatul la care s-a ajuns prin aplicarea metodei algebrice este o confirmare teoretică a conceptului de cunatificare, introdus pentru prima oară de către fizicianul german Max
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
de către fizicianul german Max Planck în anul 1900. Formula energiilor permise pentru oscilator, demonstrează faptul că energia sistemului este un multiplu întreg al unei cantități „elementare” de energie formula 36-până la o constantă determinată prin cantitatea formula 37 care reprezintă energia stării cuantice corespunzătoare valorii formula 38. Petru a găsi forma explicită a funcțiilor proprii se presupune apriori că funcțiile formula 35 sunt normate, se pornește de la relația de recurență: Unde formula 40 fiind un factor numeric ce ține cont de existența normelor funcțiilor formula 35 și
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 60 tinde la ±formula 61. Un asemenea comportament neasimptotic nu este convenabil din punct de vedere al mecanicii cuantice din cauza faptului că nu îndeplinește condiția de normare. Pentru anumite valori însă ale parametrului E, se pot obține soluții particulare ce respactă limitările impuse de condiția de normare. Ceficienții ecuației (2.2) nu prezintă singularități pentru valori finite ale variabilei
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
valorilor posibile pentru numărul n, se obține o formă explicită pentru coeficienții sintetici: Relația (2.13), prin forma sa, sugerează utilizarea unei funcții speciale din cadrul teoriei ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale, funcție des utilizată pentru rezolvarea unor probleme din mecanica cuantică. Pentru realizarea legăturii cu problema găsirii valorilor și funcțiilor proprii asociate hamiltonianului oscilatorului armonic cuantic, în această secțiune se prezintă într-o manieră simplificată, principalele caracteristici ai funcției hipergeometrice degenerate, urmănd ca apoi să se facă legătura cu relațiile ce
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
13), prin forma sa, sugerează utilizarea unei funcții speciale din cadrul teoriei ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale, funcție des utilizată pentru rezolvarea unor probleme din mecanica cuantică. Pentru realizarea legăturii cu problema găsirii valorilor și funcțiilor proprii asociate hamiltonianului oscilatorului armonic cuantic, în această secțiune se prezintă într-o manieră simplificată, principalele caracteristici ai funcției hipergeometrice degenerate, urmănd ca apoi să se facă legătura cu relațiile ce rezultă din aplicarea metodei prezentate mai sus. Din motive particulare, se presupune că parametrul real
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
Metoda analitică de rezolvare a ecuației lui Schrödinger pentru oscilatorul armonic cuantic, numită și "metoda Schrödinger" este un procedeu matematic de rezolvare a ecuației ce descrie comportamentul dinamic al unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul austriac Erwin Schrödinger, are la bază teoria ecuațiilor diferențiale și utilizarea polinoamelor Hermite. Procedeul
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]