3,596 matches
-
m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne sub șale. A început să se agite în jurul sacoșelor, al chiuvetei și al reșoului, iar eu m-am cufundat într-un studiu amănunțit al pereților. Cel de la capul patului conținea trei icoane-reproduceri, cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, acoperite de sticlă verzuie, în rame ieftine de lemn. În colțul din stânga-jos al Sfintei Paraschiva am recunoscut portretul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași) Pag. 68. Casele Negruzzi, din strada Arcului, unde au funcționat, provizoriu, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
calitatea de custode al Bibliotecei centrale. "Sunt fericit, spunea, puțin timp de la numirea sa, naivul poet, sunt fericit că mi-am găsit un loc potrivit cu firea mea singuratecă și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâne, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni." Pag. 283. Palatul Universităței nouă, opera constructorilor italieni Trolli și Scolari, inaugurată în anul 1897. În fața sa, la intrare, s-a așezat statuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anumite etape se repetă zilnic, serviciul, unde prestez o muncă pentru a-mi putea permite să supraviețuiesc în această lume în care ești înconjurat la tot pasul de necunoscutul ce nu știi ce surpriză îți poate prezenta în ceasul următor. Cufundat în problemele zilnice de zi cu zi, am ocazia să evadez uneori cu o daltă sau o pensulă în mână, lăsând totul baltă, reflectând în special asupra unei noi lucrări pe care doresc să o realizez, sau a unui proiect
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă, săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o dedicație - asta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
golful, mă gîndesc că nimeni n-a iubit, probabil, mai mult Elada decît cei care i-au anunțat naufragiul iremediabil. Rămîne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită, ar adăuga Oedip. Ahile La naștere, mama sa, Tetis, Îl cufundase pe Ahile În apa Styxului și-l făcuse invulnerabil, cu excepția călcîiului de care-l ținuse De ce În Styx? Inutil să mai reamintim că Styxul era fluviul cu ape tulburi și noroioase, dincolo de care Începea imperiul morților. Odinioară mi se părea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de frumos. Apoi a descoperit cît este de singur. Imprudent, a crezut că nimic nu-i mai ușor și mai firesc decît să Întîrzie În fața oglinzii... Aparent, prin Narcis omul era pe punctul să devină propriul său zeu. El se cufundă În sine. Se Încordează să-și atingă adevărul propriu, dar Întinde mîinile În gol. Vrea să soarbă parfumul unei flori, dar această floare este otrăvită. Singurătatea În care se afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de moarte?... Pentru că nu există, poate, decît acest fir de nisip care cade acum din clepsidră. Iar următorul nici nu știu dacă va mai cădea...) Endimion se teme de luciditate ca Ulise de largul mării. Pipăie marginile somnului și se cufundă În vis. Pentru el firul Ariadnei care-l scoate din labirint este un drum dureros. Reintră atunci În curgerea timpului din care a vrut să se sustragă deși a Înțeles că numai Într-un astfel de destin există dragoste... Piramida
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i scrie o scrisoare pentru a i-o înmâna când totul avea să ia sfârșit. În fiecare noapte când adormea visa într-un mod ciudat amintirile trecătoare din viața lui amestecate cu cele din prezent. În noaptea aceea, totul părea cufundat în beznă și pustiu, numai la o fereastră se aprinse lumina. Înainte de a muri, vroia să fie sigur că ea este lângă el și o strigase pe nume. Îi înmână o scrisoare și odată cu ea îi ceru iertare. A doua
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îmi țin viața încuiată. Da. Mam hotărât. Voi pleca să aflu cum stau lucrurile acolo. Orice ființă umană are dreptul la viață. Ieșise din nou la fereastră nedorind să rupă vraja viziunilor de care avusese parte. Acum strada îi părea cufundată în umbră, felinarele străzii reflectau o lumină opacă, iar luna nu era prielnică. Înghiți în sec și continuă să gândească: - Nuți trebuie ochi de expert ca să tragi concluzia că nimeni nu o duce prea strălucit în momentul de față, în timp ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ipostază terestră, dar și condiția mitică. Puterile oglinzii sunt magice: pe suprafața ei se pot vedea greșelile oamenilor, evoluția lor. Timpul mitic se suprapune cu acela social și cu cel individual, transformânduse într-un timp al creației. Antipa se cufunda în altă lume, univers paralel, ficțional. Realitatea însăși există dacă este reflectată, recreata prin proiecție imaginara : ,,(...) că lumea asta să existe cu adevărat este nevoie de nările lui Antipa.”. Personajul însuși pare a fi o creație a sa. Nu poate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în ajunul Crăciunului din 1970, eram fericit. Stăteam la masă și tocmai reciteam cele două-trei pagini modificate la propunerea teatrului din Arad. Se înserase și, afară, ningea liniștit, ca într-un basm. În cămăruța mea era cald și bine. Stăteam cufundat în scaun, cu un picior pe stinghia mesei și cu privirea pe colile scrise. Deodată, aud cîțiva pași apropiindu-se de ușă, apoi, două bătăi. "Intră, e deschis", am strigat, gîndind că e Paul, vecinul meu. Ușa s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma urmei. Haideți să ne udăm cu vin... Să ni se scuture petalele arse de viscol. Mîine vom înflori din nou..." Imaginea cabinei telefonice se pierde încet, pe măsură ce eu mă cufund tot mai mult în somn. O amorțeală plăcută mă cuprinde, înfiorîndu-mă. Apoi, dintr-o dată, mă trezesc în combinat. Sînt singur în curte și mă uit spre clădirea pavilionului administrativ, de unde se aude sirena de alarmă chimică. Muncitorii au părăsit lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea nu mai este aici ca să vină să stingă lumina, să-mi ia cartea și să mi-o pună la îndemână, la căpătâi. Am stins și m-am cufundat într-un somn greu până la ora 6, fără trezire sau ieșire nocturnă. Ți-aduci aminte de ultima noastră noapte dinainte de plecarea ta? Imediat mi-am spus: „A ajuns la Curtici“ și mi s-a strâns inima, speriată și neliniștită. Baie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o acalmie care-mi dădea voie să mă cufund în starea mea de spirit circumspectă și feroce. În fiecare dimineață, încercări fără rezultat la piață, apoi îndelungată siestă, cu o minunată buiotă cumpărată de Mișu la Cortina d’Ampezzo. Am adoptat sistemul și acasă (sticle cu apă fierbinte, vârâte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azi și asta într’o oră! Și totuși suntem aceeași familie: Mamele cu copiii la Paris. M. 24/1947 I Marți, 23 decembrie [1947] [...] Iată că primul pas dureros al acestor sărbători care te smulg din activitatea îndârjită, ca să te cufunde în iadul amintirilor fericite, a fost făcut. [...] II 25 decembrie [1947], joi [...] Și uite, Mouette, ce era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta, în care ești mai prezentă ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prezență, aducându-ți binecuvântarea mea, dragostea mea plină de dor, care mă sfâșie și mă omoară. Poate are să rupă vraja rea care a tăiat firul vieții noastre comune. Mă duc să mă culc, draga mea Mouette. Faptul că m-am cufundat prea adânc în gândurile astea care endemic, la tent, zac mereu în mine, faptul că le-am exacerbat m-a obosit, m-a întristat, m-a îmbătrânit cu o sută de ani. Oare am să te regăsesc peste 100 de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru a discuta despre ornamentele pe care le vom pune în centrul meselor s-a mutat marți, 21, la 2.30. Paa! Nu mai apuc decât să mă gândesc scurt „Ciudat!“ înainte să mă prăbușesc pe pernă și să mă cufund într-un somn adânc, fără vise. Opt ore mai târziu mă trezesc și mă așez în capul oaselor. Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește exact același mesaj, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
p. 134)"/>. O servitoare ruteancă (personaj dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld) povestește cum făcea, prin anii ’30, curățenie În casele evreiești din orașele bucovinene : „De Paștile evreiești, [...] am muncit din greu : frecam oalele cu nisip, după aceea le cufundam Într-un butoi cu apă clocotită, ca să le purific [...]. De Pesah, se spoiesc pereții exteriori ai caselor. Căsuțele, care au fost cufundate În noroiul iernii, se ridică din starea lor mizerabilă, stau drepte și strălucesc...” <endnote id="(813, pp. 44
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiești din orașele bucovinene : „De Paștile evreiești, [...] am muncit din greu : frecam oalele cu nisip, după aceea le cufundam Într-un butoi cu apă clocotită, ca să le purific [...]. De Pesah, se spoiesc pereții exteriori ai caselor. Căsuțele, care au fost cufundate În noroiul iernii, se ridică din starea lor mizerabilă, stau drepte și strălucesc...” <endnote id="(813, pp. 44 și 92)"/>. În casele evreiești, curățenie generală se făcea și săptămânal, Înainte de sabat. În cârciuma sătească a lui Avrum (Liviu Rebreanu, Ion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la mâini și picioare scurt, ca sub unghii să nu rămâie nici cea mai mică necurățenie. Apoi intră femeia Într-un basen plin cu apă de isvor, care se află acolo. În această apă, care trebuie să fie caldă, se cufundă de trei ori și rămâne atâta timp sub apă, până ce apa rămâne nemișcată deasupra capului ei. Ieșind ea din apă, merge acasă condusă de vreo femeie. [Vinerea] după-amiază se duc casnicii separați după gen, Întâi bărbații și apoi femeile, la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
condusă de vreo femeie. [Vinerea] după-amiază se duc casnicii separați după gen, Întâi bărbații și apoi femeile, la feredeu de se scaldă. Apoi se Îmbracă toți În albituri curate și-n veșminte de sărbătoare [...]. În baia micfa trebuie să se cufunde fiecare evreu de 3 ori, spre a fi curat. Înainte vreme, când evreii n-aveau feredee și nici micfe, trebuiau ei, urmând prescriptelor de curățire, să iee, chiar iarna pe gerul cel mai mare, o astfel de baie cu 3
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cunoscut apoi Jorge se retrage și el pe rogojina lui, umple prima cupă cu ayahuasca, sufla ușor deasupra lichidului maroniu și îl trimite pe Iles în direcția mea. Beau, simt gustul familiar și aștept ca toți ceilalți să termine. Suntem cufundați în întuneric și nu după multă vreme muzica lui Jorge umple camera cu valuri ireale. Mă las în voia simțurilor și intru, încet, în lumi deja cunoscute din prima ceremonie cu Jorge. Mă plimb pe drumuri prăfuite, fac parte dintr-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]