3,741 matches
-
colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar strica, Îi spuse el lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a acapara atenția celorlalți. Îl credeau mai degrabă vulgar. Se cufundă ceva mai mult În scaunul său și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. 12. Un cuvînt s-a furișat pînă la mine și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. 13. În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul... 16. Un chip cu o înfățișare necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Știu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă și hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
iată, știu acum, ce aveai de gînd: 14. că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea. 15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul; sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. 16. Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat. 17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mînia împotriva mea și mă năpădești cu o droaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te cerți cu El pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? 14. Dumnezeu vorbește însă, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. 15. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor. 16. Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așează cuibul pe înălțimi? 28. El locuiește în stînci; acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților. 29. De acolo descopere el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea. 30. Puii lui îi beau sîngele și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul." $40 1. Domnul a vorbit lui Iov, și a zis: 2. "Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă, oarbă și imună la necazurile individuale ale componenților
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fuseseră implicate și forurile care, de fapt, pecetluiseră soarta lui, era tot cu ce se putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre așa ceva. Dar vorba nu venea. O apăsau tot mai intens tristețea și singurătatea, cufundând-o, fără putință de întoarcere, ori, măcar, de ameliorare, într-o lume asemeni unui cerc închis. Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa, ca scaiul de oaie. Ea, însă, ura
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a fi și a nu fi Arioi, iar tu nu ești. S-ar fi putut crede că descoperirea specificului propriului său caracter, venită tocmai din partea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui, îl descumpănea pe Vetéa Pitó, care se cufunda imediat într-o tăcere plină de amărăciune, din care trebui să-l scoată Tapú Tetuanúi. Haide! spuse, bătându-l tare pe braț. Lasă față asta! Lumea nu se termină cu Arioii. Până acum ți-a fost destul de bine. —Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iute? Începu să-l cuprindă o ușoară somnolență. Îi venea să închidă ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la grădiniță, și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci abisuri de iraționalitate vine oare dezgustul față de incest la o specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dinți, spirt cu care să dezinfecteze o rană și leucoplast cu care să o acopere, clește cu care să îndrepte un cârlig, foarfece mici ca să-și taie unghiile de la picioare... Când se întuneca, îi revenea în memorie acel bar călduț, cufundat în penumbră, tăcut și solitar, în care intra să bea un pahar la întoarcerea acasă. Muzica era suavă și romantică și în cămin strălucea un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
angrenajele ei și sfârșea prin a o devora. Și când totul se termina, casa apărea plină până la refuz de bulendre inutile, copii nelegitimi ai unei semnături și ai unui moment de slăbiciune. Aruncă bucata de săpun pe mal și se cufundă complet în lagună. Să moară cărțile de credit! Să moară creditul! Să moară datoriile! El era liber. Liber pe deplin, pentru că n-avea nevastă, pentru că n-avea bani, pentru că n-avea nume, pentru că n-avea carte de credit... Liber pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care pun prea tare radioul, pentru că e singurul mod de a atrage atenția. Niciodată n-o să poți arunca în apă toate radiourile și nici n-o să-i poți termina pe toți imbecilii ăștia. Cumbia se termină și Santa Marta se cufundă din nou în tăcere. Își întinse picioarele pe scaunul de alături, înclină spătarul scaunului până îl sprijini de peretele murdar și lăsă ca toropeala să-l copleșească, pleoapele să-i devină grele până se închiseră și ca prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Criză din 1929. Făcu o pauză: Falimentul a venit din pricina problemelor agrare. Pentru fiecare faliment industrial, comercial sau bancar, existau o sută de falimente agrare... Pământurile fuseseră prădate fără milă și, cum spune Udall, „Natura a prezentat notele de plată, cufundând în mizerie milioane de oameni...“ Cu noi se va întâmpla la fel. Vom abuza de pământ până când pământul se va sătura și ne va trimite la dracu’... — Nu vom trăi ca s-o vedem și pe asta. Nu sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-o mai găsești. Dacă nu ne-om ajuta noi Între noi că sîntem vecine, de, de la alții... eh, am plecat. Ce greu Îmi vine să mă desprind de aceste rînduri măcar și pentru o clipă. E ca și cum aș fi cufundată Într-un vis captivant și cineva mă trezește brusc cu un pumn și mă aduce la realitate. Poate că sînt nedreaptă. Doamna Oprișan e foarte săritoare, dar uneori mă exasperează cu atențiile. Are ceva de ventuză, vrea să mă absoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Domnul D. Cred că prin comparație am fost tentat să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]