3,849 matches
-
au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
contribuit cu nimic la progresul realizat în manifestările culturale. Mi se pare că tot ce am scris a mai fost spus, sub o altă formă, de alții, și înaintea mea. Ca să aduci o nouă, bună și utilă contribuție în domeniul cugetării și să fii, să te afirmi și [să] rămîi un fenomen izolat în literatura timpului în care trăiești, trebuie să fii un Titan”.2) Mai mic cu trei ani decît Bacovia, G. NiculescuVarone era, la data apariției „Răspunsului”, un nume
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai multe ramuri”, putînd fi observat în cuvinte, în teorii, în tendințe. Conservator (cîteodată chiar reacționar) sau superficial, el e, o dată, anacronism, altă dată, maimuțăreală, lipsă de gust ori, în fine, mediocritate, opacitate. Deși de bun simț (sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am mai scris nici cîteva sute de pagini”7). Asta-i, desigur, curată ficțiune: „cîteva sute” are întreaga sa operă. De fapt, cum scrie Bacovia? Mărturiile sale sînt puține și nu întotdeauna clare. Cert, scrie numai într-o „concentrare de cugetare”, care-l consumă și-l obosește, și, în majoritatea cazurilor, numai „prin prisma celor învinși”, supărați, triști 8). în cea mai mare parte, munca lui literară e „muncă de visător”9). Timpul pe care îl acordă reflecției e mult mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Isus Sirah plumbul e asociat cu nebunia 22). în înțelesul său ultim și cel mai dramatic, plumbul reprezintă fatalitatea, ireversibilul. Scris bărbătește, „Plumb” e „Mortua est” sau „Dormi în pace” a lui Bacovia. E o rugăciune fără cuvinte, o „cugetare” fără retorică, o descriere oarbă, un „roman” eliptic, care contrariază prin numeroasele lucruri nespuse. Ideea poemului e pe cît de veche, pe atît de simplă: moartea iubitei face ca lumea să pară un sicriu 23). Simple, exacte, realiste aș zice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și stabilit de C. Mohanu, Ed. Minerva, 1983, p. 505. 2. „Educația”, în Părerile mele, Versuri și proză, ediția cit., p. 60. 3. „Dicționar grotesc”, în Proză, Ediție îngrijită de G. C. Nicolescu, Editura pentru Literatură, 1966, p. 299. 4. „Cugetări”, în Piatra-teiului. ediție citată, p. 99. Retușări necesare 1. ,,Falimentul învățămîntului”, în ,,Revista Fundațiilor Regale”, 6, nr. 2, 1 februarie 1939, p. 332. 2. ,,Amănunte necunoscute asupra vieții și operii poetului Ștefan Petică”, în ,,Ateneul cultural”, 1, nr. 1, martie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p. 243) Și: „Căci plumbu-n veci nu-i aur...” (Idem, „Icoană și privaz”, loc. cit., p. 274. Și: „-Eu, zise umbra încet, simt întunecîndu-se și pierind conștiința eternității mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele...” (Idem, „Sărmanul Dionis”, în Geniu pustiu, ediție citată, p. 56). 4. Iată un fragment din poemul „Ce cer de plumb”, de Mihail Săulescu, expresie a unei stări de spirit care îi încerca pe mai mulți: „Ce cer de plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a lui Bacovia e maturitatea sa precoce. Autorul Plumbului e bătrîn, împovărat, obosit, de la primele versuri, caz rar nu numai în literatura romînă, ci și în cea universală. Spre deosebire de alți poeți, Bacovia gîndește mult mai mult decît scrie. Avea exercițiul cugetării. în tot ce face, el urmează, parcă, sfatul lui Democrit, care îndemna „să căutăm să gîndim mult, - nu să știm mult”. Lecturile bogate nu sînt, cum se crede, cel mai bun criteriu de apreciere a intelectualității cuiva. „Cei mai mari
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestea din urmă sînt elemente ale vieții, iar vidul aparține cel mai adesea neantului. La fel cu cei trei amintiți mai sus, Bacovia simte și impulsul de a-l încerca, gest care relevă „setea de repaos” a celui istovit de cugetare. Pare greu de crezut, dar undeva Bacovia afirmă: „aprecierile de mare poet îmi adaugă încă un gînd amar”. Sînt, totuși, destule exemple care să-i justifice această indispoziție. „Mare” era (și continuă să fie) atribuit cu destulă ușurință. Iată cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de mîine), gloria, nemulțumirea de mine. Ceva teribil îmi spune: încearcă. Din atîtea planuri și din atîtea proiecte, îngrămădite în două sau trei cartoane, pe care nu mai îndrăznesc să le deschid, ce voi sfîrși? Poate niciodată nimic”. (Charles Baudelaire, „Cugetări și paradoxe”, în „Universul literar”, 43, nr.1, 2 ianuarie 1927, p. 8). Pot adăuga: a mai fost unul, Bacovia. De tînăr, viața lui s-a încadrat în același paradox. Și el a oscilat între „niciodată” și „încearcă”, între „tîrziu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica Durerii? Născută ca din vîrtejul negru; adevărata sforțare, de fapt, ca un rob luptîndu-se să se elibereze: iată Cugetarea. Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica Durerii? Născută ca din vîrtejul negru; adevărata sforțare, de fapt, ca un rob luptîndu-se să se elibereze: iată Cugetarea. Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
C... Călugăra, un loc cunoscut poetului încă din adolescență. Și unde s-a spus (dar pînă acum n-am găsit dovezi în arhive) într-un an școlar ar fi funcționat ca suplinitor. Cea mai scurtă definiție a scepticismului lui Bacovia: cugetare fără mirare. Cînd nimic nu te mai surprinde, totul devine posibil, inclusiv „un nou transformism” (v. „Valuri”, în „Bucăți de noapte”), o catastrofă planetară. în consecință, te comporți aidoma lui, ca și cum te-ai număra printre „ultimii oameni”, liber, cuprins de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dispune (și depinde) mai Întâi de o „condițiune materială” și prin aceasta ea ajunge la ceea ce criticul numește, „condițiune ideală”, potrivit căreia, „ideea sau obiectul exprimat prin poezie (deci literatură) este totdeauna un simțământ sau o pasiune, și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală...” Din nefericire, nu Întotdeauna literatura a fost Înțeleasă așa, cum a crezut și a demonstrat autorul acestui important studiu critic, la Începuturile afirmării universale a literaturii moderne. Dubla funcție a limbajului, tranzitivitatea și reflexivitatea au iscat mereu discuții
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fonetice Într-un studiu publicat În anul 1889, intitulat „Eminescu și poeziile lui”, Titu Maiorescu, după ce afirmase că „... limba națională a găsit În poetul Eminescu cea mai frumoasă Înfăptuire până astăzi... punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești” iar acest fapt a fost posibil datorită contactului permanent cu creația populară, criticul adaugă: „Din poezia populară și-a Însușit Eminescu armonia uneori onomatopeică, a versurilor sale”. Întemeietorul Junimii subliniază astfel una din trăsăturile fundamentale ale limbajului poetic eminescian
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu se realizează un raport dialectic: „ori o epocă imită servil... formele trecutului și atunci... devine manieră, ... ori vechea poetică se adaptează... și avem de a face numai În aparență de o artă veche, În realitate, fiind vorba de o cugetare poetică modernă.” Privit din perspectivă „mimetică”, adică pornind de la operă - realitate (conform teoriei lui H. de Plet), romanul este scris dintr-o perspectivă realistă, că lumea imaginată este posibliă (cel puțin În parte). Dar În esență, realismul este, În cea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fi lenea lui Nica, fără să-și propună să le corecteze. I.L.Caragiale satirizează În comedii moravuri grave ale societății, falsificarea alegerilor politice, sau tare morale esențiale ale protagoniștilor politici (demagogia, santajul, prostia, ipocrizia), cu intenția indreptarii lor, fiind adeptul cugetării clasice: „ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile). Caragiale a exprimat aceasta conceptie, fiind convins ca „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”. Principalele surse ale comicului În comedia „O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale sunt: Comicul de caracter
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
amintirea mea” ca „universul Întreg să fie dat lumii de pomană”. Monologul interior are puternice accente filozofice, exprimă multe și variate idei existențiale; ele pun stăpânire pe gândurile eroului: „de ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?"- ori cugetări cu nuanțe sentențioase „de ce oamenii Își pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”. Iona dorește să fie liber, „fac ce vreau, vorbesc. Să vedem dacă pot să și tac. Să-mi țin gura. Nu mi-e frică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un alt capitol al prezentei lucrări. Un tânăr iubește este versiunea în limba română realizată de Laura Delicostea și Marilena Aldea a unui text de Mika Waltari 721. Mila M. Räihä, studentă a Universității din Helsinki, traduce în română câteva Cugetări (Ajatuksia) care îi aparțin lui Frans Eemil Sillanpää722. Tot în același număr, Katja Kontos prezintă o traducere în limba română a unui fragment din Juha de Juhani Aho723. Numărul 17 al revistei "Columna" prezintă, în oglindă, varianta în limba finlandeză
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Insomnie, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, pp. 118-119. Sarkia, Kaarlo, Celei care pleacă, traducere de Aino Palojärvi, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, p. 32. Sillanpää, Frans Eemil, Cugetări (fragmente), traducere de Mila M. Räihä, în "Columna", nr. 16, nov. 2002, p. 64. Sillanpää, Frans Eemil, Silja. Adormită de tânără sau ultimul vlăstar al unui vechi arbore genealogic (fragment), traducere de Mila M. Räihä și Marilena Aldea, în "Columna
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nr. 8, 1995, p. 37. 719 Sertarul ferecat și alte povestiri (trad. n.). 720 Cf. "Columna", nr. 14, 2000, pp. 37-78. 721 Laura Delicostea; Marilena Aldea, Un tânăr iubește, în "Columna", nr. 15, 2001, pp. 79-82. 722 Mila M. Räihä, Cugetări, în "Columna", nr. 16, 2002, pp. 64-67. 723 Katja Kontos, Juha, în "Columna", nr. 16, 2002, pp. 83-86. 724 Mila M. Räihä; Marilena Aldea, Silja. Adormită de tânără sau ultimul vlăstar al unui vechi arbore genealogic, în "Columna", nr. 18
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Maiorescu, N. Iorga, A. C. Cuza, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Octav Botez, G. Călinescu, T. Vianu, D. Popovici, I. Crețu, D. Panaitescu-Perpessicius, Aurelia Rusu, C. Noica și mulți alții. Apetența pentru marile idei ale culturii, puterea de sinteză, profunzimea cugetării și geniul limbii - note proprii creativității eminesciene - au motivat fundamental demersul autorilor citați. Se înțelege, nu au ignorat nici spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Maiorescu, N. Iorga, A. C. Cuza, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Octav Botez, G. Călinescu, T. Vianu, D. Popovici, I. Crețu, D. Panaitescu-Perpessicius, Aurelia Rusu, C. Noica și mulți alții. Apetența pentru marile idei ale culturii, puterea de sinteză, profunzimea cugetării și geniul limbii - note proprii creativității eminesciene - au motivat fundamental demersul autorilor citați. Se înțelege, nu au ignorat nici spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
domnului Mircea Răceanu! Am lăsat, totuși, pasajul respectiv, convins fiind că, la vremea respectivă, principial, am avut dreptate. Între timp, însă, România a fost admisă în NATO, iar excepția, se știe, nu face decât să confirme regula. Dar și o cugetare aparent paradoxală: în istorie, este mai greu să prevezi trecutul, decât viitorul! În sfârșit, simt nevoia să mărturisesc că am scris prezenta carte însoțit și de gândul(a se citi convingerea) că, după 22 decembrie 1989, anumite forțe - din interior
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]