6,546 matches
-
Moldovei”. N-ar fi primul mare ierarh care să facă cărți „de blestem”... Dar de unde până unde ajunge mitropolitul să blesteme? Apoi mănăstirea Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea și învoiala egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai învoit „și egumenul neputând suferi strâmbătate mănăstirii... prin jaloba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am miluit... cu dzece boi și dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cu cincidzeci de oi... Așijderea am mai dat... și un sălaș de țigani”. Vodă mai dă „câte treidzeci de lei” pe an la doi preoți și un dascăl ce vor sluji la această biserică, pentru îmbrăcăminte. Nu uită să ajute mănăstirea cu „câte doaă ocă de untu de lemn, de lună, de la vama cea mare, să fie pentru candile”. Mai hotărăște apoi: „ca să fie de poslușenie și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se mai spune despre și cum se face că și ce clocește la și care va fi dacă unde când, uite-așa! Faceti cu ochiul, nuiI asa, soriceilor? Seara târziu, la prietenul contabil cutare sau laavocatul cartofor sau la bețivul dascăl de muzică Șnaps sau la duduia Duduia, ascultând discuri, răsfoind albume almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care stau, îi scria acesta, are o odaie de biliard, cu samovar, un portret al țarului pe perete și mai multe tablouri patriotice reprezentând luptele glorioase ale armatei ruse împotriva turcilor. Pot servi ceai rusesc, dar și cafea turcească. Încă! Dascălii ruși din școli umblă în uniforme de gală, cu guler cusut cu fir de aur. Pe piept au medalia de serviciu și alte decorații pentru meritul... supunerii, bănuiesc. Merg țanțoși, ca niște bravi cavaleri, cu sabia la coapsă și pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Bălți, la Tighina. Târziu, În pragul iernii, mama se Îmbracă În negru. Gata. Nici o nădejde. Moș Iacob cioplește crucea, sapă un mormânt lângă cel al lui frate-meu Petrică. Mergem tot satul la Înmormântare. Popa Dodon, Întors din refugiu și dascălul Grosu cântă frumos și trist. Și gata. Gata, sunt orfănel - cum zice Mătușa Domnica. De-acum pot face orice năzdrăvănie, orice drăcărie (așa vorbește Moș Iacob), oamenii nu se supără, zic: - E orfănel, săracu... AH, FETELE! Stau În calidor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu degeaba o iubesc eu, tare și de la depărtare, pe Valea Popii, zugrăveasa...) - și umblu! Fiindcă s-a Întors tata. Vin la noi și Moș Iacob și Mătușa Domnica; și Maxim, cu tot nuroretul și Simion Cristea, cu copilăretul; și dascălul Grosu cu dăscălița și cu cei doi băieți mai mari și cu cele două fete și mai mari; și Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins acolo. Se zvonea că inginerul-șef avea de știre despre încercarea dascălului Corban dar, cum pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins acolo. Se zvonea că inginerul-șef avea de știre despre încercarea dascălului Corban dar, cum pusese ochii pe nevasta lui, o făcuse pe niznaiul. Degeaba însă. După pătăranie, nevasta înecatului își ieșise din fire. Spunea tuturor că bărbatul ei devenise căpetenia păstrăvilor din lacul de acumulare și că noaptea cobora până la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mirosea la fel de îmbietor ca orice restaurant cu specific tradițional. Unele profesoare erau renumite pentru spiritul lor culinar: una pentru plăcintele cu varză, alta pentru brânzoaice, alta datorită salatei de vinete care îți lăsa gura apă. Drept e că existau și dascăli faimoși pentru zgârcenia lor gastronomică. Oricum, tot chichirezul era să ajungi la timp în cancelarie. Cel mai indicat era să fii acolo înainte de a se suna de ieșire. Doamne ferește să uiți că e pauza mare și să mai întârzii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul de la subsol. La o masă joasă, cu bereta-joben verde dată pe ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mei despre bunătate, despre fapte săvârșite intru vrere. Nu putem fi liberi, ne spune Creatorul, daca nu alegem desăvârșirea. Cu ce preț? Nici noi nu știm a ne răspunde. Și totuși învățăceii care sunt acum adolescenți își fundamentează, prin noi, dascălii, o altfel de viețuire. Ei singuri au purces în a cuantifica obiceiuri și tradiții. Ei singuri au solicitat sprijinul în a rândui distimpul.Ei singuri au aflat că lui Dumnezeu nu-I poți fi indiferent. Ei singuri au înțeles că
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
-i ardelenească, el își închipuia că învățătorul, adică reprezentantul intelectualității în sat, trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea din propria experiență, trăind și el la rând cu țăranii. Numai întîmplarea l-a făcut să ajungă dascăl. Fiind copil silitor și cu mare dragoste de carte, învățătorul de pe vremuri a rugat pe boierul Miron să-și facă o pomană și să sprijine pe băiatul lui Dragoș, ca să poată intra bursier la școala normală. Bătrânul a intervenit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sprijine pe băiatul lui Dragoș, ca să poată intra bursier la școala normală. Bătrânul a intervenit și băiatul nu l-a făcut de rușine, a fost elev strălucit și a luat diploma cu distincție. Soarta voind ca tocmai în anul acela dascălul cel vechi să se prăpădească, Miron Iuga l-a adus în locul vacant, să fie un îndrumător pentru popor. Așa a spus atunci boierul, așa a crezut și tânărul Dragoș. Mai târziu boierul s-a căit că l-a adus, iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lespedea și pe urmă sa o așeze la loc cum a fost. Alți oameni de-ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și de mormăielile dascălului, apoi încetă brusc, cu o plecăciune umilă spre Grigore Iuga, care privea cu ochi rătăcitori și fără să facă vreo mișcare. La un semn al logofătului, cei trei oameni se apucară să acopere mormântul. Baloleanu și ceilalți exprimară iarăși sincere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tineri. Aveam să aflu că unul Vasile Cumpătaru a fost chemat de Cel de Sus în prima zi a Anului Nou, la vârsta venerabilă de 90 de ani. Preotul nu venise, deși în fața casei se aflau podoabele bisericești ca și dascălul. Aflu că cel trecut în neființă fusese gospodar de frunte al satului și în tinerețe, până la ieșirea la pensie, a fost funcționar la primărie. Mortul în casă, pus în sicriu și îmbrăcat după dorința sa, aștepta preotul, care întârzia, față de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și personalul de îngrijire al școlii care face curățenie prin clase adună sacoșe cu cornuri și lapte. De ce? Fiindcă părinții, în majoritate, le dau odraslelor pachete cu mâncare de acasă. Ceea ce-ți spun, o spun din experiența mea de dascăl care a muncit la catedră până în anul 2009. Recunosc, totuși, că sunt și familii necăjite, dar astăzi n-am auzit să moară cineva de foame la noi, așa cum se întâmplă prin alte părți ale lumii, cum ar fi în Africa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câmp, în lanul de porumb, crescut în sat până la 14 ani, apoi plecat în lume pe care am cunoscut-o sub diferite aspecte, ajungând acum la vârsta pe care știi că o am. Spuneam că pe unde am trecut ca dascăl, am lăsat în urma mea, în sufletul copiilor, dragostea de învățătură, dar și alte lucruri care există și astăzi în locurile unde au fost făcute: două fântâni, două terenuri de sport, o școală nouă cu opt săli de clasă, o sală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Doar că, pentru a o asigura mai bine, trebuie mai întîi să o formalizezi cît mai integral, pentru ca apoi să o controlezi cît mai eficient. „Calitatea” se externalizează astfel, ca atîtea alte servicii de pe piață, nemaifiind inițiativa și compe tența dascălului, ci eficiența unor „comi sii” de funcționari ai calității. Ca și în Camera Lorzilor, nu cred să fi fost însă mai mult de una-două persoane care să fi murmurat că „noua proce dură ar fi umilitoare” pentru dascăli, negîndu-le din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
compe tența dascălului, ci eficiența unor „comi sii” de funcționari ai calității. Ca și în Camera Lorzilor, nu cred să fi fost însă mai mult de una-două persoane care să fi murmurat că „noua proce dură ar fi umilitoare” pentru dascăli, negîndu-le din principiu prezumția de onorabilitate și competență. în plus, un asemenea control trebuie să se exercite și preventiv. În lipsa încrederii, organismele calității trebuie să se asigure și de profitabilitatea actelor tale viitoare, trebuie să fie convinse că ceea ce vei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]