27,244 matches
-
Ovidiu în numărul acestor morți. Epist. ex Pontus II, III este foarte importantă pentru subiectul tratat de noi; aceasta însă ne ridică unele dificultăți sesizate deja de însuși Groag și alții în a-l desemna pe Paulus Fabius Maximus ca destinatar. În primul rând, faptul că Ovidiu se laudă cu prietenia fratelui destinatarului Maximus (II, III, 75 și urm.) nu mai este un inconvenient: acest frate nu trebuie considerat M. Valerius Messalla Messalinus, ci Africanus Fabius Maximus. Dacă apoi (ibid.) se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
importantă pentru subiectul tratat de noi; aceasta însă ne ridică unele dificultăți sesizate deja de însuși Groag și alții în a-l desemna pe Paulus Fabius Maximus ca destinatar. În primul rând, faptul că Ovidiu se laudă cu prietenia fratelui destinatarului Maximus (II, III, 75 și urm.) nu mai este un inconvenient: acest frate nu trebuie considerat M. Valerius Messalla Messalinus, ci Africanus Fabius Maximus. Dacă apoi (ibid.) se desemnează ca tată a lui Maximus un celebru orator, nu înseamnă neapărat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
relațiile trebuie să fi fost mult mai apropiate decât pot exprima versurile sulmonezului, mult mai rezervate din evidente motive politice. Tocmai asemenea relații apropiate ne sunt dezvăluite în scrisoarea de față. Mai mult, unele elemente sunt atât de "compromițătoare" pentru destinatar, încât ne putem gândi că Ovidiu a adăugat în mod intenționat unele detalii, precum cel semnalat privind denumirea de iuvenis a destinatarului sau alte inadvertențe evidente, tocmai pentru a ascunde despre care Maximus este vorba, cu scopul de a-l
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
relații apropiate ne sunt dezvăluite în scrisoarea de față. Mai mult, unele elemente sunt atât de "compromițătoare" pentru destinatar, încât ne putem gândi că Ovidiu a adăugat în mod intenționat unele detalii, precum cel semnalat privind denumirea de iuvenis a destinatarului sau alte inadvertențe evidente, tocmai pentru a ascunde despre care Maximus este vorba, cu scopul de a-l proteja de mânia lui Augustus și alor săi. Încă de la început asistăm la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
21-22). În timp ce numeroșii prieteni ai lui Ovidiu din vremurile fericite l-au abandonat, Maximus face parte din puținii, "doi sau trei", care l-au ajutat la necaz. Și în aceste afirmații avem un element important în favoarea lui Paulus Fabius ca destinatar al scrisorii respective: din câte se spune în mod normal 381, printre acești "doi-trei" prieteni fideli ai poetului, se numără Paulus Fabius Maximus în persoană, alături de Rufus, Celsus și Gallius. Trebuie remarcat că acești prieteni apropiați aparțineau, cu excepția lui Gallius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urm., unde Ovidiu afirmă că s-a întâlnit cu Maximus înainte de plecarea la Tomis, dar după primirea înștiințării de relegare. În versurile 61 și urm., însă, poetul ar vrea să ne facă să credem că vestea exilului a ajuns la destinatarul scrisorii, când Ovidiu era deja la Tomis: într-un prim moment acesta s-a supărat pe Ovidiu, dar apoi, încetul cu încetul, a înțeles că, date fiind antecedentele, vina sa avea circumstanțe atenuante. Din perspectiva noastră, cele două momente sunt
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un prim moment acesta s-a supărat pe Ovidiu, dar apoi, încetul cu încetul, a înțeles că, date fiind antecedentele, vina sa avea circumstanțe atenuante. Din perspectiva noastră, cele două momente sunt despărțite în mod intenționat de poet. Altminteri, sentimentele destinatarului dezvăluite în momentul ultimei întâlniri, ar fi arătat adevărata cauză a exilării lui Ovidiu, dar poetul dorea să păstreze cu gelozie acest secret fie pentru că așa i-a impus Augustus, fie din calculele sale personale sau de conveniență față de alte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de Augustus și față de Paulus Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus (de data aceasta referirea la gens Fabia și la originea sa "herculeană" arată în mod evident că destinatarul este Paulus), reînnoindu-i rugămintea de a interveni pe lângă Augustus, într-un moment în care triumful lui Tiberiu asupra panonilor (16 ianuarie 13) aducea buna dispoziție în familia imperială 393. Este vorba de Epist. ex Ponto, III, III. În aceasta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie declarând acest lucru cu glas tare, fie căutând scuze pentru a masca adevăratul motiv al îndepărtării lor de viața publică. Din câte am spus, Ovidiu aparținea celei de-a doua categorii. Proslăvirea originii vechi și nobile a multora dintre destinatarii scrisorilor sale are scopul de a lua atitudine, fără a da impresia că o face intenționat, împotriva acelor homines novi și împotriva lui Augustus însuși și în favoarea reprezentanților din vechea aristocrație. Mai mult, dacă se ține cont de originea cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
I, IX, 5-6; III, V, 5-10; V, IV, 33-36 etc. 155 Epist. ex Ponto, II, III, 30. 156 Tr., IV, X, 99 și urm. Cfr. și C. NARDI, op. cit., p. 742 și 753 și urm. 157 După cum se va vedea, destinatarul este identificat în mod tradițional cu Hyginus. 158 Cf. și Epist. ex Ponto, IV, III, 5 și urm. 159 Tr., I, V, 17-24; IV, IV, 65-88; V, VI, 25 și urm. 160 A. SCHOLTE, Ex Ponto liber I, comm. exeg
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de un anume Pomponius Rufus. Nu negăm că ar fi interesant să adăugăm la legătura dintre Ovidiu și Rufus, despre care am vorbit deja, și legături de natură "profesională", derivate din "alianța" poeților (foedus), așa cum vorbește sulmonezul despre un alt destinatar de-al său. 174 Textul: cumque suis fratris vires adhibebit, pe care Ripert îl traduce: "avec les siennes il y appliquera les forces de son frère". În acest caz, fratele este, după cum se va vedea, Africanus Fabius Maximus. 175 Ex
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-i pe acești apropiați ai săi printre care se numără cu siguranță Ovidiu, Rufus Fundanus și Celsus (deocamdată). 179 Ex Ponto, I, IX, 33-40: italicele ne aparțin. 180 Dacă se ține cont de sfaturile date poetului în momentul relegării, de către destinatarul epistolei din Tr., I, V, 1 și urm., și anume, să nu cedeze în fața deznădejdii și să nu-și provoace moartea, se pare că acest personaj trebuie identificat tot cu Celsus. Nu putem rezista tentației unor expresii din citata scrisoare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau moarte naturală prematură. 181 Cf. GERTH, art. 77) Iunius Gallius, în RE: col. 1035-1039; V. USSANI, op. cit., p. 463; A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 345. 182 Cf. S. D'ELIA, op. cit., p. 108. 183 Nu ținem cont de eventualii destinatari ai Tristelor, care nu pot fi identificați cu certitudine. 184 Ex Ponto, II, V, 7-8. 185 Deși poetul face trimitere (v. 27 și urm.) la o carte scrisă de el însuși depre triumful lui Tiberius asupra panonilor și a dalmaților
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
242 Unii îl identifică cu M. Junius Silanus C. f. (Wölffel, B. Dinter), în timp ce alții exclud o asemenea posibilitate (C. Graeber, G. Wartenberg): crf. A. SCHOLTE, op. cit., p. 21. 243 Și în scrisoarea III, XIV din Tristele, Ovidiu îi cere destinatarului să-i găzduiască cărțile: de aceea, destinatarul este identificat de unii comentatori cu Brutus. 244 Vezi mai sus, p. 97 și urm. 245 TACIT, Annales, IV, XXXIV. 246 Cf. A. SCHOLTE, op. cit., p. 23. 247 În Suetonius (Tib., 61, 3
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Silanus C. f. (Wölffel, B. Dinter), în timp ce alții exclud o asemenea posibilitate (C. Graeber, G. Wartenberg): crf. A. SCHOLTE, op. cit., p. 21. 243 Și în scrisoarea III, XIV din Tristele, Ovidiu îi cere destinatarului să-i găzduiască cărțile: de aceea, destinatarul este identificat de unii comentatori cu Brutus. 244 Vezi mai sus, p. 97 și urm. 245 TACIT, Annales, IV, XXXIV. 246 Cf. A. SCHOLTE, op. cit., p. 23. 247 În Suetonius (Tib., 61, 3) Brutus este asociat cu celălalt cezaricid, Cassius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
p. 141, cu bibliografia menționată acolo. 278 GRAEBER consideră că și scrisoarea IV, IV din Tristele îi este adresată lui Messalinus; LORENTZ este de părere că îi este adresată lui Aurelius Cotta, unchiul lui Aurelius Cotta Messalinus; alții cred că destinatarul este Paullus Fabius Maximus; cfr. E. RIPERT, op. cit., nota respectivă. În rest nu există elemente noi cu privire la personajul nostru. 279 Se pare că poetul vrea să spună: "quem (= loc) ne tu quoque experiaris, di omnes avertant" (A. SCHOLTE, op. cit., comentariu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Din RE, ibid., n. 61, înrudirea cu Augustus nu reiese foarte clar. 289 Ex Ponto, IV, III, v. 41 sqq. 290 A. SCHOLTE, op. cit., p. 92. 291 Vezi ce spune Ovidiu în Pontice, I, III, 92, se pare că respectivului destinatar nu trebuie să-i fie negată calificarea de medic. 292 Să se țină seama și de cele spuse de noi mai sus p. 66-72. 293 O parodie a Triumfurilor la Roma este dată de Ovidiu în Amores, I, II: și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fond inofensiv, în Fasti, IV, 348 se afirmă identitatea dintre Augustus și Metellus, într-un vers care dădea impresia că trebuie izolat: Augustus nunc est, ante Metellus erat. 433 Mai mult, Ovidiu însuși nu îndrăznește să adauge numele unor anumiți destinatari de-ai săi, chiar dacă în scrisorile respective proslăvește clemența lui Augustus. 434 Cf. și R. MARACHE, op. cit., p. 412-413. 435 Cu privire la această descendență îndepărtată a lui Augustus, evocată de Vergiliu, cfr. W.F. JACKSON KNIGHT, Virgilio, Longanesi & C., 1949, p.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ipoteza că gesturile care apar de regulă în cursul vorbirii nu au, de fapt, rol în comunicare. "Persoanele neinițiate cred, de obicei, ca gesturile mâinilor vorbitorului poartă în ele semnificații completând sau suplimentând cuvintele și propozițiile, în acest mod influențând destinatarul în activitatea de decodificare." Autorii au adus următoarele argumente: (a) "oamenii care au fost implicați personal în interacțiunea verbală sunt, la urma urmelor, incapabili de a-și aminti ceva despre gesturile mâinilor vorbitorului", cu alte cuvinte, destinatarul nu acordă atenție
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
acest mod influențând destinatarul în activitatea de decodificare." Autorii au adus următoarele argumente: (a) "oamenii care au fost implicați personal în interacțiunea verbală sunt, la urma urmelor, incapabili de a-și aminti ceva despre gesturile mâinilor vorbitorului", cu alte cuvinte, destinatarul nu acordă atenție, de obicei, gesturilor mâinilor vorbitorului; (b) "subiecții sunt incapabili să ghicească conținutul vorbirii la care se referă gesturile mâinilor", aspect ce susține ideea că acestea nu conțin acces independent la semnificația exprimată prin cuvinte.115 Sintetizând, gesturile
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
mâinilor vorbitorului; (b) "subiecții sunt incapabili să ghicească conținutul vorbirii la care se referă gesturile mâinilor", aspect ce susține ideea că acestea nu conțin acces independent la semnificația exprimată prin cuvinte.115 Sintetizând, gesturile vorbitorilor nu sunt produse pentru beneficiul destinatarului; ele sunt un fel de produs secundar al articularii verbale. Pot avea un rol pentru vorbitor, în facilitarea procesului codificării verbale, dar orice funcție comunicativa este accidentala. Enunțurile pe care le rostim, altfel spus: ceea ce lăsăm disponibil pentru ceilalți a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
câteva variabile: femeile privesc mai mult decât bărbații, oamenii atrași unul de celălalt se privesc mai mult, extravertiții privesc mai mult decat introvertiții și așa mai departe 179. Fixarea cu privirea este un stimul supărător, posibil unul agresiv, de care destinatarul dorește de obicei să scape 180. Zâmbetul frecvent este un indicator clar al dorinței de a fi prietenos, si de a fi acceptat de o alta persoana (Fretz, 1966). În cercetările lor, Keating și colaboratorii au relevat că există tendința
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de o atare popularitate (în primul rând) printre adolescenți ar putea fi rezumat astfel: pot face schimb de impresii etc. cu cei de vârsta lor, se evita conversațiile prelungite, tastele pot fi accesate, ajutând mesajul să-și urmeze calea către destinatar, în intimitatea spațiului personal și asta la orice oră, totul fără a se expune in-terlocutorului. Un mod de a compensa lipsa instrumentelor nonverbale și de a-și exprima "identitatea", personalizând mesajele este dat de utilizarea diferitelor desene, caricaturi etc., în
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a afirmat că "intriga" (termenul e, totuși, impropriu, având în vedere construcția muzical-"pointillistă" a romanului) ar porni chiar de la semnificațiile acestei "scene-pivot, plasată la începutul cărții" (în speță, declarația de dragoste a lui Mab, adresată de fapt unui dublu destinatar: "iubitul infidel și viitorul iubit"), discursul femeii fiind structurat "în câteva secvențe ce cuprind întreg destinul personajului: ispita; povestea vieții; trecutul viitor; forța ispitei prezente"166. Episodul cu pricina nu declanșează totuși o "intrigă" (epicul, repet, e doar un pretext
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
felul în care poziția lui Vladimir Puțin a remodelat sectorul energetic. Dacă la începutul cărții spuneam că istoria energiei este înlănțuita de politică, în Rusia relația este în ambele sensuri. Fiecare etapă în drumul resurselor energetice din clipă extracției până la destinatarul final are și o dimensiune politică. Luptă între viitoarele proiecte de transport al gazelor naturale din Rusia către Europa reprezintă în modul cel mai clar interesele pentru care liderii politici negociază constant în momentul de față. La ora actuală, în
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]