4,964 matches
-
cultural e dificil de susținut, fiind marcată de relativitate, o relativitate proprie, de altfel, înțelegerii pe care postmodernitatea o conferă inclusiv procesului globalizării. Acest pluralism al valorilor pe care îl implică procesul socio-istoric al globalizării constituie însuși "motorul" dialectic al devenirii sale. Tendințelor globalizante li se opun, chiar în cadrul aceluiași proces, tendințe fragmentare. Este deci vorba nu de o opoziție în sensul tare al termenului, ci de o dezvoltare dialectică. Ca atare, oricine are în vedere acest fenomen trebuie să își
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
conceptului de stat-națiune, teoretizat mai ales în filosofia europeană a secolului al XVIII-lea, presupune, în același timp, apariția unei identități între teritoriul pe care îl ocupa o națiune și națiunea însăși. Granițele teritoriale dintre națiuni s-au dezvoltat odată cu devenirea acestora, sub forma unei distanțări dintre unu și multiplu. Prin delimitarea teritorială a granițelor sale, un stat (sau o societate națională) și-a afirmat propria identitate și s-a distanțat de alteritate. Statul-națiune a apărut, așadar, în procesul "unificării unui
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sine, și pentru ce-i era el lui Ahile. Iar la interferența dintre planul divin și cel omenesc, alături de durerea Tetidei nu se află în poem mai aspră durere decât a acestor cai eterni cuprinși pentru o clipă în pătimirea devenirii. Ahile pornește din nou la luptă, semănând cu o stea, în armura lui nouă și cu scutul pe care se află înfățișat tot ce cuprinde cerul și pământul. Sare în car, alături de Automedon, și strigă la caii lui, cerându-le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sine, și pentru ce-i era el lui Ahile. Iar la interferența dintre planul divin și cel omenesc, alături de durerea Tetidei nu se află în poem mai aspră durere decât a acestor cai eterni cuprinși pentru o clipă în pătimirea devenirii. Ahile pornește din nou la luptă, semănând cu o stea, în armura lui nouă și cu scutul pe care se află înfățișat tot ce cuprinde cerul și pământul. Sare în car, alături de Automedon, și strigă la caii lui, cerându-le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fiindul, Dum nezeu și Lucrarea dumnezeiască. Motivarea acestei întâlniri (în obiect, dar prin demersuri di-ferite, chiar parțial opuse: rațiunea și mistica) este următoarea: „Cuacest concept este legată în tradiție ideea teoriei celor două lumi(Zweiwelten - Theorie): deosebirea unei lumi a devenirii (imanență)de «cealaltă» lume a Unului, a ființei (care persistă, dincolo de oricedevenire)”<footnote A. Metzger, Dämonie und Transzendens, Neske, Pfüllingen, 1964, p. 145. footnote>. La baza teoriei se află „cunoașterea (Wissen) transcendenței Ființei față de fapte și experiența lor posibilă și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
va fi ajuns El la sfârșitul creșterii Sale, cum poate să fiecel schimbător asemănător Celui neschimbător? Iar cel ce a văzut pecel ce se schimbă, cumva crede că a văzut pe Cel ce nu Se schimbă,în care stadiu al devenirii Sale ar trebui deci să se găsească El cândtrebuie să se poată vedea în El Tatăl? Căci, evident, nu totdeauna seva vedea în El Tatăl, de vreme ce Fiul Se schimbă neîntrerupt ... Ta-tăl este neschimbător și imuabil..., este totdeauna Același. Dacă însăFiul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mângâiere a înfierii părintești, înipostaza lor de fii a lui Dumnezeu prin rugăciunea lor ca „înviați”în Hristos și având „putere de a se face fii ai lui Dumnezeu”, putere„de a se naște de la Dumnezeu” (Ioan 12, 13). Pentru devenirea prinDuhul Sfânt a „Jertfei” lui Hristos ca „Euharistie” a înfierii, a unirii cuHristos și a gustării slavei Sale cu Numele Său minunat de „Domnul” (Facere 32, 29), Biserica aduce mulțumirea euharistică; Pre TineTe lăudăm, Te binecuvântăm, Ție îți mulțumim, Doamne
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
alte transnaționale mai puțin coordonate și flexibile. Adică, să o facă mai transnațională decât altele. Pentru că transnaționalitatea unei corporații moderne este mai curând o problemă de intensitate a unei stări specifice (expansiunea internațională), decât una de delimitare secvențială Între etapele devenirii evolutive a unei corporații. Altfel spus, transnaționalitatea este un atribut al intensității expansiunii internaționale, și nu o stare evolutivă diferită față de niște etape de devenire anterioare (cum ar fi, spre exemplu, starea de firmă națională, urmată de starea de firmă
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
de intensitate a unei stări specifice (expansiunea internațională), decât una de delimitare secvențială Între etapele devenirii evolutive a unei corporații. Altfel spus, transnaționalitatea este un atribut al intensității expansiunii internaționale, și nu o stare evolutivă diferită față de niște etape de devenire anterioare (cum ar fi, spre exemplu, starea de firmă națională, urmată de starea de firmă internațională, apoi cea de firmă multinațională) sau viitoare (starea de firmă globală). În sensul imposibilității obținerii unor Încadrări și clasificări riguroase a firmelor, după niște
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
interesante, uneori surprinzătoare, pentru vorbitorul co mun, privind trecutul spațiului geografic respectiv și oamenii care l-au locuit de-a lungul vremii. Specialiștii implicați în acest studiu sunt, în primul rînd, lingviștii, pregătiți să „devoaleze“ istoria cuvintelor implicate în procesul devenirii numelor de locuri, dar și geografii, istoricii, etnologii, sociologii, demografii etc., în a căror sarcină și competență stă descoperirea amănuntelor sociogeografice care au determinat sau au facilitat folosirea cuvintelor respective pentru denominarea topicului în cauză. Așadar, toponimia (sau topomastica), disciplină
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea intrinsecă de a realiza constant și în orice context funcția individualizatoare. De altfel, datorită acestei capacități, numele proprii se pot întrebuința atît în prezența, cît și în absența referentului, deoarece își
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice asocierea cu apelativul sau cu antroponimul, ținînd seama de eventualele restrîngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
documentară și pe teren - la fața locului, cum se zice. Direcția dominantă în care evoluează majo ritatea numelor de locuri de-a lungul vieții lor este permanenta consolidare ca nume proprii, din ce în ce mai eficiente denominativ. Formele sub care se realizează această devenire sunt diverse, așa cum s-a putut observa din cele cîteva mostre oferite anterior: desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ, de regulă, dar în multe cazuri și antroponimic) demotivarea treptată (estomparea sau pierderea sensului generalizator inițial), dobîndirea statutului de membru al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
istoria fenomenelor etnolingvistice din estul Europei a fost denaturată de ideea migrațiilor de neamuri din evul mediu, idee generată de neînțelegerea adecvată a denumirilor etnice. Parte integrantă a constituirii și evoluției limbajului uman, limba română are particularități care, marcându-i devenirea și compoziția, pot fi înțelese doar în retrospectiva etimologică globală: 1) Momentul definitoriu în devenirea ei l-a constituit formarea în estul Europei a bazei comunicative traco-latine care va marca evoluția etnolingvistică a întregului spațiu est european. 2) Latura tracică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evul mediu, idee generată de neînțelegerea adecvată a denumirilor etnice. Parte integrantă a constituirii și evoluției limbajului uman, limba română are particularități care, marcându-i devenirea și compoziția, pot fi înțelese doar în retrospectiva etimologică globală: 1) Momentul definitoriu în devenirea ei l-a constituit formarea în estul Europei a bazei comunicative traco-latine care va marca evoluția etnolingvistică a întregului spațiu est european. 2) Latura tracică a bazei comunicative motivează apropierile lexicale ale limbii române cu limbile turcice, cu albaneza, cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de limbă nu s a născut într-un punct de unde s-ar fi extins ulterior creând zonal variante fonetice: el domina la vremea respectivă în comunicarea socială pe întreg spațiul euro-afro-asiatic. Baza naturală a limbajului și iminența formulei silabice în devenirea limbii impun aprecierea că modelul aglutinant de limbă este urmarea firească a evoluției libere, nenormate a limbajului. Acest model de limbă, prezent și el pe spații largi, își datorează de asemenea existența unor structuri administrativ teritoriale care au impus un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care limbajul ar fi o invenție a unui individ sau ar fi fost comunicat omului din exterior. Limbajul, pe care în scurta perioadă a vieții istorice îl vedem supus unei modificări neîntrerupte, nu este pentru noi altceva decât produsul unei deveniri continue.” Este însă doar o iluzie că Schleicher ar continua linia Lucrețiu - Brosses în privința nașterii și evoluției limbii: în realitate el separă tranșant limbajul de limbă și, simplificând sensul noțiunilor, atribuie limbajul cercetării fiziologice, pe care o numește glotică, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vgr. halai (= galli), lat. alani cu vgr. laos, germ. Leute, sl. lĭudi, rom. lume; sau altaicul ulus „câmp, întindere, popor” cu Rusĭ (Rusia). Analiza etimologică globală dezvăluie faptul că denumirile etnice sunt reflexe ale unor structuri vechi și că în devenirea lor ele nu au urmat principii sau reguli fonetice sau de altă natură. Cf. valah, s-lav, po-lab, du-leb, polon, morav, ho-rvat, k-lvat, c-roat, serb, sa-rm, c-eh. Același lucru îl observăm în denumiri precum colon, So-lun. În dicționarul său etimologic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stăpâni“, zeul slav Veles/Volos (alb. Vëlës, ngr. Belessos, lat. Latialis) cu moșie, vodă, oșan etc. Se ajunge astfel la situația că înrudirea etimologică dintre forme nu mai poate fi identificată fonetic: sl. vlastĭ „putere“, it. podere „moșie, stăpânire“. Ardealul. Devenirea romanității orientale, cu centre de putere la sud și la nord de Dunăre, a avut ca centru administrativ dominant Unia, continuatoarea tradiției regatului dacic. Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun al devenirilor traci > români, traci > slavi, tracii iliri > albanezi și pe fondul larg al continuității lingvistice euro mongolo-turco-tătare, ugro-finice, arabe etc. Este de remarcat faptul că transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scelus qui cogitat ullum” „cel ce plănuiește o crimă”. Forma greacă pentru ullus era olos „întreg, dintr-o bucată, plin, tot, perfect, adevărat, autentic”. A se vedea și engl. all (tot, complet, orice), germ. all „ib.”. Pe aceeași linie a devenirii expresiei pentru unitate din cea de întreg se înscrie și turcicul ulus „popor”, atestat în rusa veche cu sensul de „așezare, localitate tătărească”, apoi „loc de staționare a nomazilor”, „câmpii care se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puternic amenințată de sistemul flexionar, Unia, Hunia sau Ungaria, care prelungea în timp imperiul lui Burebista, nu putea atunci, și cu atât mai puțin mai târziu, să însemne altceva decât un conglomerat de etnii în formare, cu dialectele lor în devenire. Imperiul tracic fusese edificat ca replică la civilizația greco-romană, în contact direct cu aceasta. Pe ruinele lui s-au edificat romanitatea orientală, lumea slavă, lumea albaneză, limba maghiară. Dar imaginea vechii Unii sau Hunii, restrânse treptat la Un-garia și Pan-onia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
antiquis et hodiernis Moldaviae (et Montaniae) nominibus. Reluăm, după 300 de ani și din cu totul altă perspectivă, preocupările etimologice ale domnitorului cărturar. 1) Prima serie de cuvinte (încep, alb, cap, cetate, domn, masă, vânat, vorbă) trebuia să infirme teoria devenirii limbii române prin filieră italiană. A începe nu provine, cum susțin unii, din italiană, care deține cuvântul „barbar” comincio, ci din latină, care are pe incipio, formă alterată doar fonetic târziu, la momentul transformării latinei în română. Suntem aici în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
românească a căpui „a prinde”, și nu la magh. kapni (DEXI). Aceeași bază latină explică, în urma sonorizării consoanelor, pe a găbui și a găbji, precum și pe gabjă, cărora etimologia tradițională le dă o explicație fantezistă. Vorbă, cuvânt menit să sprijine devenirea românei direct din latină (verbum), și nu prin italiană, care redă sensul respectiv prin parola (A se vedea însă și verbo, cu același sens), este explicat de urmașii întru latinitate ai lui Cantemir din slavul tvorĭba, căruia i-ar corespunde
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pot fi identificate forme echivalente în albaneză. Or, cum s-a constatat ulterior, nici unul dintre cele șapte cuvinte menționate de Cantemir ca autohtone nu a fost confirmat ca atare de etimologi. Și acesta nu este singurul caz în care schema devenirii limbii române din latină infirmă elanul cercetătorilor de a aborda substratul ca bază tracică a constituirii romanității orientale. Pentru inițierea cercetării istorice a limbii române în ansamblu, nu doar a cutărui sau cutărui cuvânt sau grup de cuvinte, este necesară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]