4,618 matches
-
cât prin sfârșitul lor impus. De la Calvino citire, sfârșitul povestirii este suma sfârșiturilor închipuite de Cititor, în fine eliberat de tutela naratorului omniscient. Prin urmare, cititorul își va redobândi dreptul de a se amuza ca de un joc de societate, dezlegând șarade, enigme de felul: dacă într-o noapte de iarnă un călător ș.a.m.d. Portofoliul narativ al lumii și tarotul Desenate (chiar) și de Salvador Dali, cunoscute încă de la sfârșitul veacului al XIV-lea, prezente în scrierile unor Boiardo
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
epocii. Îi întâlnim pe Boccaccio, Maramauro, sunt prezente și binevenite referirile la poeziile în limba latină ("I Trionfi"), dar care nu i-au adus gloria. Citatele romancierului devin un fel de rebus pe care excelenta traducătoare Doina Derer l-a dezlegat cu succes, oferind cititorului textul respectiv in extenso preluat din "Canțonierul" lui messer Francesco Petrarca, traducere, note și tabel cronologic de Eta Boeriu, 1974. Capitolul II Vină, inocență, asasinarea frumuseții Viața și opera lui Nicolas des Innocents În Doamna și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
său preferat este cel anatomic-chirurgical, ceea ce ne face să credem că filologul ar fi vrut să se facă medic: "Mă agăț ca de cel din urmă pai de gîndul că poate e posibil să mă vindec prin scris. Adică să dezleg, atât cât mă țin puterile, ghemul ăsta, încurcătura asta de intestine, mandala asta întrețesută în creierul meu. Voi mânji pagină după pagină, voi folosi foile ca pe niște tifoane ce nu cu cerneală se vor impregna, ci cu supurația rănii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
puterile o părăsiseră. Eram în legătură și cu Turcia și cu Rusia, care făceau parte deopotrivă din puterile garante. Dar dacă evenimentele aduseseră un conflict între datoriile noastre față de una și cealaltă din aceste puteri, și dacă Europa refuza să dezlege conflictul nu ne mai rămânea decât să-l dezlegăm noi înșine”. Titu Maiorescu în, Însemnări zilnice (1855 1880), volumul I, îl consideră pe Mihail Kogălniceanu a fi un stâlp al țării, a strălucit din nou în 1877-1878 cum strălucite au
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și cu Rusia, care făceau parte deopotrivă din puterile garante. Dar dacă evenimentele aduseseră un conflict între datoriile noastre față de una și cealaltă din aceste puteri, și dacă Europa refuza să dezlege conflictul nu ne mai rămânea decât să-l dezlegăm noi înșine”. Titu Maiorescu în, Însemnări zilnice (1855 1880), volumul I, îl consideră pe Mihail Kogălniceanu a fi un stâlp al țării, a strălucit din nou în 1877-1878 cum strălucite au fost toate faptele sale. I. Gh. Trofin, în, Studiul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
acesta este prea îngust. Dar dacă ar vrea să se întoarcă, atunci el ar vedea că ușa a fost tot timpul deschisă!“9 Malcolm atrage atenția că asemenea comparații aruncă lumină asupra unor formulări adesea invocate din Cercetări: „Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unor experiențe noi, ci prin punerea în ordine a unor lucruri de mult cunoscute.“ (§ 109) „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (§ 127) „Care este țelul tău în filozofie? - Să-i arăți muștei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
formulări ca acestea: „Orice explicație trebuie lăsată la o parte, și locul ei trebuie să-l ia descrierea. Iar această descriere își primește lumina, adică țelul ei, de la problemele filozofice. Acestea nu sunt, firește, probleme empirice, ci ele vor fi dezlegate uitându-ne cum lucrează limbajul nostru, și anume în așa fel încât acest mod să poată fi recunoscut: împotriva unei porniri de a-l înțelege în mod greșit. Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unei experiențe noi, ci prin punerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu sunt, firește, probleme empirice, ci ele vor fi dezlegate uitându-ne cum lucrează limbajul nostru, și anume în așa fel încât acest mod să poată fi recunoscut: împotriva unei porniri de a-l înțelege în mod greșit. Problemele sunt dezlegate nu prin producerea unei experiențe noi, ci prin punerea în ordine a unor lucruri de mult cunoscute.“ (Cercetări filozofice, § 109.) „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (Cercetări filozofice, § 127.)23 „Amintirile“ despre care este vorba
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira). Sau: "acum la o vreme de la marea întâlnire/ de la dialogul de sticlă la marginea ultimului/ concept/ acum dezlegați de fenomen/ ni s-au ridicat din priviri pânzele roșii ale toamnei// curge alături de noi un fluviu de tristă sinceritate/ și noi vorbim cu versul cristalului/ despre marile absențe cunoscute/ împingând din când în când o piatră/ în acest amestec
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
După toate aparențele Quasimodo a preluat de la Leopardi contaminarea motivului copilului și al iluziilor tinereții cu îmbinarea de sorginte safica a temei dragostei și morții: Sînt poate un copil / ce se teme de morți, / dar care cheamă moartea / să-l dezlege de fapturile toate: / prunci și copaci și gaze; / de orișice supus e suferinței. (Nimeni, trad. MB).503 În Canturi există o serie de variații pe această temă: dintr-un impuls romantic poetul adult dorește, precizam, consolarea, mângâierea trecerii în neființă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
necesare utilizării limbajului secundar care este literatura. Ca modalitate de raportare la modelele arhetipice, opera literară poate opta pentru realizare, transformare sau transgresiune. În afara acestui sistem de modele (pe care are dreptul să le și nege, ceea ce nu o va "dezlega" nicidecum de ele), opera literară este imposibil de conceput. Prezenta cercetare își propune să identifice modele arhetipice din proza eminesciană care ar putea orienta către un illud tempus. Cele patru categorii intratextuale vor confirma sau nu, în succesiunea lor, hărțile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
42. Dar, la ce bun, o, Arjuna, să le știi pe toate acestea? Eu stau sprijinind întreagă această lume cu o fărâmă [din mine] (Bhagavad-gïtă)20. Trecută prin filosofia kantiană, apoi raportată la maniera de contrucție schopenhaueriană, imaginea a fost dezlegată de conotațiile spațio-temporale pentru a i se atribui funcții care acționează pe verticală: este vorba despre unitatea microși macrocosmos identitatea tainică dintre Tot și Unul a cărei formulă se rostește inclusiv prin Tat twam asi. Demetrio Marin consideră că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan răscolea c-un fel de patimă. Eroul nuvelei reprezintă portretul scriitorului care intertextualizează caută să dezlege un proverb cu litere strâmbe. Autorul care face muncă de rescriere și lectorul care percepe fenomenul ca hipertextualitate (diferențiere asupra căreia atrage atenția Christophe Cusset) nu au același illud tempus la care se întorc prin repetarea intertextuală, dar amândoi trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hrană. Totuși, ei formează o mică societate simbolică (dominată de negri), unde americanul descoperă subtilitățile înțelepciunii arhaice, ca într-o inițiere ritualică. Simptomatic rămîne episodul bătrînului negru, care face noduri marinărești, de-a lungul unei frînghii, "pentru ca alții să le dezlege." Mai mult, proprietarul transportului de sclavi (Aranda), prieten bun înțelegem cu Don Benito, mort la rîndul său pe parcursul tribulațiilor corabiei, zace și acum la prova vasului. Osemintele sale par a fi crucificate, deasupra lor oricine putînd citi inscripția ocultă: "Urmați
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu o româncă transilvăneancă, emigrată mai apoi în Ungaria (unde, de altfel, Helen crește și studiază). Paul are ezitări vizavi de poveste, întrucît informația unei vizite a lui Rossi în România nu apare nicăieri în scrisorile lui (enigma se va dezlega mai departe, cînd aflăm că, la un moment dat, după legătura pasională cu țăranca ardeleancă, profesorul băuse, aidoma lui Rip Van Winkle al lui Washington Irving, dintr-o licoare fermecată, numită de localnici amnesia, uitînd astfel evenimentele trecutului recent). După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-i mai rămîne decît să-l elimine (cu metode "tradiționale", adică prin intermediul unui stilet de argint înfipt în inimă), pentru a-l izbăvi de o nemurire malefică. Providențial, înainte de "vampirizarea" sa, Rossi a apucat să redacteze noi scrisori ce vor dezlega definitiv misterul lui Dracula. Totuși, deși veniseră pregătiți pentru a-l ucide, Paul și Helen sînt nevoiți să constate dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de elementarul ființial, înscris în harta dexterităților și a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisferă dreaptă sînt mereu subtile, vag sesizabile (și, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister și simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleagă cifruri comportamentale, "sparge" coduri manifes taționale, puțin inteligibile la prima vedere. În această zonă se situează analiza (frecvent, o "psihanaliză") lui Sacks, încercînd să lumineze un univers obscur, nu atît datorită învecinării sale cu subliminalul, cît datorită adîncimii lui nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel de puzzle textual: o foarte bună cunoaștere a surselor, o evidentă bucurie a relecturii (pentru a-i uni, într-o sintagmă, pe Barthes cu Matei Călinescu) și, nu în ultimul rând, priceperea, nu la îndemâna tuturor, de a lega și dezlega poveștile cu tâlc. Am scris acest text având volumul sub ochi și, ca fond sonor, cd-ul cu unele din compozițiile lui Cantemir, intitulat Istanbul, Dimitrie Cantemir (1673-1723), "Le Livre de la Science de la Musique" et les traditions musicales Sépharades et Arméniennes
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de la linia dreaptă. În acest fel se produc lumi iar natura, niciodată legată de ceea ce a fost, rupînd cu sine însăși, rămîne tot timpul proaspătă și creatoare. Clinamen ne permite, mai ales, să explicăm libertatea umană ca posibilitate de autodecizie, dezlegată de orice rațiune sau cauză exterioară 142." Într-un tîrziu, mi-am dat seama că teoria asupra lumii pe care eram pe cale să o construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a Europei tradiționale, cinismul manipulărilor financiare tot mai vizibile, sau nenumăratele amenințări ce pîndesc pe după colțul globalizării, toate pălesc la Paris, spre sfîrșitul fiecărui an, cînd librăriile, redacțiile, depozitele de carte se umplu de noua recoltă literară și limbile se dezleagă în aprige clevetiri mai mult sau mai puțin livrești. O primă constatare, care nu mai e nedumerire, ci trăsătură definitorie a timpurilor noastre, e că atunci cînd vorbim de toamna literară pariziană (la rentrée), toată lumea se apucă să numere romanele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
obiectele sale au dispărut. Substanța sa nu trebuie să lase urme. Este ca o crimă perfectă. Oricare ar fi obiectul său, scriitura trebuie să permită iluziei să radieze și să se transforme într-o enigmă care să nu poată fi dezlegată de specialiștii și politicienii realiști ai conceptului. Obiectivul scriiturii este acela de a-și denatura obiectele, de a le seduce și a le face să dispară"556. În acest context, subliniază Baudrillard, ceea ce dă intensitate scriiturii, fie ea ficțiune sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să fac primii pași pe albul absurd al zăpezii Mortul Atunci au sosit cei de la Pompe Funebre Figurile lor promiteau să nu piardă timpul Mortul privea atent de pe masă părând să nu-i scape nimica Erau trei: unu' i-a dezlegat cârpa de sub bărbie și gura lui se holbă brusc ca un hău doi l-au apucat de picioare celălalt l-a prins - gest profesionist - de sub brațe Îl transportau deja într-o rână pe trepte Mortul era tot mai țeapăn mai
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
să se deștepte înlăuntru. Universul oniric, explorat cu atentă curiozitate de cel adormit, deschide priveliștea unui Iași febril, în mijlocul căruia își face loc un nebun evadat de la Golia. Înfățișarea acestuia este de o sălbăticie hiperbolizată. Văzându-se, inexplicabil, cu mâinile dezlegate de către jandarmi, maniacul "dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte și-ntr-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei țesătoare mitologice care țes firul destinului, "ursita". Femeia din fund reprezintă nașterea, care toarce firul vieței. Alături, la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le plec" (1923), Luceafărul "De dragul negrei vecinicii / Părinte mă dezleagă" (1923), Luceafărul "Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dacă-oi fi eu sau altul?"(1923), Călin (File din poveste) Nunta (1919). Și el face parte din același club al artiștilor care trec pe la Luceafărul de la Sibiu. La Mișu Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]