24,608 matches
-
ascult, de acolo, de unde eram, dacă de văzut nu-L puteam vedea de mulțimea răsărită acolo. Doamne, și ce mai vorbea... Spunea ceva de semănături și de cel care seamănă și de boabele de grâu... câte n-a spus în dimineața aceea... parcă văd boabele de grâu care căzuseră lângă drum și pe care le mâncaseră păsările cerului, celelalte care căzuseră în pământ arid și, după ce încolțiseră, le dogorâse soarele și se uscaseră, pe urmă celelalte, înăbușite de spini... și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a întâmplat. Nu mai mâncasem de vreo două zile... și nu mă mai luaseră acasă... la ce bun să se obosească?! În noaptea aceea, fusese tare frig... stăteam cu ochii închiși... era prea greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mergeau și ei să-l vadă erau mai mulți și m-am făcut pierdut printre ei. Am tot mers era departe, în satul de peste deal, tocmai la marginea cealaltă a satului dar în cele din urmă am ajuns. Porniserăm de dimineață și acu' soarele trecuse de culmea dealului. Am găsit casa era câtă frunză și iarbă omenire pe drum, ca să nu mai spun că în curte n-aveai cum să intri. Da' eu venisem să-l văd. Și mai pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când vroiam noi ?! Mi s-au umplut ochii de lacrimi din cauza luminii cerului, desigur. Și tot de asta, când m-am uitat la fratele meu, l-am văzut ca din depărtare, într-o lumină dulce și blândă, învăluit în soarele dimineții... Era frumos fratele meu, dintotdeauna fusese cel mai frumos dintre noi, dar acum era dincolo de frumusețe, așa cum lumina e dincolo de orice înserare. * De asta n-am putut să cred când mi-au spus că l-au ucis. Acolo, în biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cum se rătăciseră acolo, nimeni nu știa. Era un parc îngrijit, or, așa cum se știe, noi nu prea avem ce căuta acolo unde cresc trandafiri, crini, lalele și alte flori de soi. Dar pe noi ne lăsaseră acolo. În fiecare dimineață, venea o fată îmbrăcată în alb, tăia două-trei flori și pleca. Printre noi umbla zvonul că florile acelea ajungeau pe biroul unui om mare de tot. Spunea el -zice-se ca așa stă ochi în ochi cu Cerul și că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în vânzoleala care se iscase, unei flori de cicoare. Așa a aflat că fotografia aceea din mâna profesorului era a fiicei lui care plecase tare departe și de atunci abia dacă-i mai scrisese de vreo două ori... Că în dimineața aceea se certase să obțină nu știu ce pentru clinică (oare or fi fost toți bolnavii aceia rudele lui de se zbătea așa?!), că zi de zi se lupta (așa zicea mătușă-mea că vorbeau cei care intraseră în cameră) ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-l știau... a dus iubirea lui în iubirea cea nesfârșită a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ciob de alabastru și l-a așezat în palma soră-mii... și a ieșit ușor, în lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea n-a vrut să-mi spună ce visase. Strângea în mână ciobul de alabastru și n-a deschis pumnul nici măcar să-i șterg sângele care picura din palma rănita... Spunea mereu, de parcă dormea cu ochii deschiși: "Moare... moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâini, l-am văzut pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vrei să le Îmbunătățești? ― Să știi că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de acel doctoraș. Dar... „Să nu Întinzi coarda mai mult decât trebuie, stimabile!” - l-a avertizat profesorul În gând... În dimineața aceea, profesorul a făcut vizita bolnavilor după toate regulile artei! Când a ajuns la salonul doi, a ascultat prezentarea situației, făcută cu mult profesionalism de medicul primar Vatră. Privirea profesorului fugea adeseori către „doctoraș” - cum și-l fixase În memorie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intrat, ca o adiere de vânt, purtând cu eleganță tava pe care se aflau ceștile cu cafea aburindă... După ce fiecare a gustat din cafea, directorul a deschis vorba. ― Povestește-ne, te rog, cum s-au petrecut lucrurile cu urgența de dimineață. Cred că vorbim despre același caz... ― Fără doar și poate. Toți oamenii din serviciul nostru se aflau la locul lor, ocupându-se de pacienții existenți. Pe la orele opt și patruzeci de minute, s-a auzit mare zarvă pe hol... Am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu există vreun hematom cranian, iar fractura arcadei nu necesita vreo intervenție... După acele clipe, cei patru oameni au trecut peste orice resentiment, redevenind profesioniștii de valoare ce erau... Astfel, În după amiaza acelei zile, aceeași echipă operatorie din cursul dimineții a efectuat o intervenție chirurgicală complexă și de mare finețe... După operație, Întins pe brancardă și despuiat, cu fața complet acoperită de bandaje, securistul părea o mumie... Au urmat zile lungi de supraveghere a revenirii securistului În lumea celor vii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viitoare... După ce au stabilit ce este de făcut În viitor, directorul a concluzionat: ― Cred că e limpede pentru dumneata modul cum trebuie lucrat În continuare... Îi vei acorda timp de meditație doar cât mănâncă și doarme. În rest... În acea dimineață, șeful secției Reanimare a Început vizita puțin mai târziu, ca urmare a discuției cu cei doi profesori. Când a ajuns la patul colonelului, a atenționat-o pe sora șefă: ― Notează, te rog: pacientul Zdup - ca urmare a traumatismului cranian și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăi... Totul părea că ar fi culminat cu un „Bravo, Despi!”... Profesorul Însă s-a mulțumit să pășească mai departe spre cabinetul lui - la brațul lui Gruia... Înainte de a ajunge la cabinet, Gruia și-a adus aminte de Întâlnirea de dimineață: ― Domnule profesor, țineam să vă spun că astăzi, În poarta spitalului, m-am Întâlnit cu... Petrică Staniște - eroul nostru. Ca Întotdeauna, era calm și cu sufletul cald...M-a Întrebat ce face tata Toader și când are de gând să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o cam făcut de miezul nopții și unii dintre cei de față mai au treabă mâine. Și unde mai pui că flăcăul Tudorel trebuie să să trezască În pătucul lui... Că așa sî cadi: un bărbat să ajungă acasă până dimineață. Spuni tu, fata moșului, dacă eu nu mă trezăm dimineața În patu’ meu? - a Încheiat vorba Toader, râzând, În timp ce o pierdea din ochi pe mama Maranda. ― Asta nu Înseamnă că ne veți lăsa cu plăcintele pe masă și cu vinul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și bine, Măriuță - a răspuns directorul zâmbindu-i. Apoi și-a văzut de treburile zilnice... La puțin timp după ora douăsprezece, a sunat telefonul. ― Alo! - a răspuns Măriuța. ― Dă-l la telefon pe director - s-a auzit aceeași voce de dimineață. Directorul a apărut În ușă. Din privirea Măriuței a Înțeles cine este la telefon. Ca urmare, i-a spus prin semne că nu este prezent. ― Domnul director nu este În cabinet. ― Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de dimineață. Directorul a apărut În ușă. Din privirea Măriuței a Înțeles cine este la telefon. Ca urmare, i-a spus prin semne că nu este prezent. ― Domnul director nu este În cabinet. ― Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că la ora douăsprezece aștept telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să fiarbă În zeama lor. Dacă mai sună - până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul pe care l-am operat astăzi dimineață. ― Vă Însoțesc, domnule profesor. Ca niciodată, profesorul mergea tăcut. Meditativ. Pentru el, dimineața a fost Încărcată. Nu atât profesional, cât mai ales emoțional. Înainte de a se prezenta cu directorul la noul securist, nu știa cu cine va avea de-a face. Acest fapt l-a ținut Într-o stare tensională deosebită. Apoi... Apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți fac o fiertură de buruieni de leac, din care să bei dimineața și sara câte o lingură. O lună. După aceea, am să-ți fac alta, din care să bei numai dimineața. Ai să vezi cum ai să scapi de nacaz. Da’ În tot acest timp să nu pui strop de rachiu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o pregătea. Cea pentru „marea Întâlnire”, cum Îl persiflase gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ruga să mă lăsați ceva vreme să mă gândesc. Am să vă caut Îndată ce oi găsi ceva. ― Rămânem În așteptare, nene Mitrule. Până atunci, noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful lagărului a Întrebat cine dintre prizonieri se pricepe să conducă un tractor? Atunci am simțit că nu am aer, dar am ieșit repede În față. ― Harașo - a aprobat nacialnicul, bătând cu palma patul naganului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]