6,113 matches
-
pentru a nu știu câta oară obișnuita neatenție, fără ea, desigur, aș fi scăpat de această tuse care m a încovrigat pe scaun. Cu mâinile tremurânde îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a auzului - un zgomot de trăsură. în fine ! îmi sprijin, pierdut, ceafa de spătarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și câte veri ?... Și ce fel de veri de-acum înainte ?... Pentru că, iată, priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire fără efort. Privit de aproape, zborul lor devine zbatere disperată. De-aproape privind, vezi încrâncenarea aripilor, zvâcnirea lor încordată ca să despice materia străvezie și faci câțiva pași într-o parte, cu spaima că ar putea să te străpungă, venind. Și dacă faci câțiva pași alături, ai să vezi fața lucrurilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o știe ! Și astfel ne apropiaserăm destul de mult de depozitul de lemne încât să pot vedea coada interminabilă, făcută mai mult din femei. Din când în când, câte o siluetă mai gârbovită. O mulțime cu mult mai mare și mai disperată decât la audiență, astfel că am înțeles că nu merge să mai încerc să intru pe ușa din spate. Lumea aceasta care aștepta resemnată s-ar fi transformat pe loc într-o hidră ce m-ar fi rupt în bucăți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
munte, înspre Austro-Ungaria, că ne lipsesc armamentul și mijloacele necesare, de la artileria de munte până la aeroplane, așa că nu ne rămâne decât să privim cu sufletul la gură acest loc de pe hartă unde am auzit că ai noștri luptă cu un disperat eroism să scape din încercuire. De pe acum umblă prin oraș zvonul că trăim o a doua Turtucaie și, bineînțeles, se acuză întârzierea în fața Sibiului. Din partea Aliaților, nimic. D-l Ioachim spunea astăzi că Brătianu ar fi atât de nemulțumit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o fi fost, io așa o vând, cum am cumpărat-o. Io numa d-asta po’ să bag mâna-n foc, de ce-am văzut cu ochii mei, unii peste alții, în tren, grămadă, și jos, lângă șine, mulțime de disperați, că lăsase tot, vraiște, în urma lor, numa să fugă-n Moldova, și-acu n-avea cum să urce... Și uzi ciuciulete, vai de sufletu lor, și noi, pântre ei, de colo-colo, și-odată dăm d un tren de marfă, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe Muti părea s-o simpatizeze, dintre noi toți ; își avea glumele lui cu Muti, îi spunea Coană-mare. S-ar putea ca Muti să le fi impus, după ce a aflat că a murit nenea Jorj și a avut ieșirea ei disperată... Deși, poți să știi dacă într-adevăr o agrea sau dacă era numai în misiune ? Poate credea că ar mai fi ceva de aflat ! Dar uite că au plecat până la urmă ! Uite că stăm iarăși în vechiul salon, unde eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmărește, și nici telefonul nu sună măcar. Trosnește doar boazeria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest obicei prost să întârzie, dar de venit, vine întotdeauna... — Gata, strigă doctorul, înaintând spre tine cu un cuțit ieftin de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am impresia că lușează ! — Atunci întoarce spre teatru ! strigă Nenea Jorj și împunge în caftanul birjarului cu vârful bastonului. — Dar cu Niki ? Ce facem cu Niki ? Nu mai mergem să-l luăm pe Niki de la madam Cristide ? vrei să strigi, disperată, tu. Deschizi gura, te apleci spre ei - iarăși, iarăși ? parcă da, parcă s-a mai întâmplat la fel, dar când ? -, iarăși niciun sunet nu îți iese din gură. în schimb în jur e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vă așteptați la un miracol!), o să murim Înghețați. N-avem de unde să știm că pînă atunci cel mort și Îngropat va fi Ceaușescu Însuși - iată și miracolul! -, poate că o asemenea idee ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și folii de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm peste noapte televizorul deschis, poate mai face un pic de căldură. Un veteran sugerează că mama celui care a avut ideea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar sursa acestui demers rămîne neelucidată. Lucrurile se precipită, cei doi fugari sînt lăsați la sol la cîteva zeci de kilometri de TÎrgoviște - singura apărare o constituie garda personală, un ofițer de Securitate Înarmat pînă În dinți. Fuga e din ce În ce mai disperată și mai umilitoare. SÎnt transferați pe rînd Într-o mașină oprită pe o șosea, apoi În mașina unui echipaj de miliție care, pentru a nu-i lăsa În seama unei mulțimi de săteni care devastează postul (vestea căderii regimului lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vii. Puteam fi în oraș. — În oraș? Vrei să spui că ieși în oraș? — Numai până la Băi și la biserică. Mă mai duc la Bowcock, la magazinul alimentar. Într-o bună zi am să te zidesc în casă. — Suntem doi disperați. — Te flatezi singură. — Vrei să spui că tu nu ești un disperat? — Vreau să spun că tu nu ești. Femeile sunt incapabile de disperare. — Cum poți afirma una ca asta? — A, sunt capabile să plângă, dar asta-i cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în oraș? — Numai până la Băi și la biserică. Mă mai duc la Bowcock, la magazinul alimentar. Într-o bună zi am să te zidesc în casă. — Suntem doi disperați. — Te flatezi singură. — Vrei să spui că tu nu ești un disperat? — Vreau să spun că tu nu ești. Femeile sunt incapabile de disperare. — Cum poți afirma una ca asta? — A, sunt capabile să plângă, dar asta-i cu totul altceva. Dumnezeule, camera asta duhnește a fum de țigară. — Nu fumez niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă, care-i încălzea coapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost inversate, el ar fi fost prizonier, râvnind la vizitele ei și ea ar fi fost liberă și plină de mister. Din această sămânță otrăvitoare crescuse tortura care o împinsese să se ducă să-l caute. Diane era atât de disperată, încât primul impuls a fost să-l viziteze acasă, în Druidsdale. Totuși, n-a ajuns mai departe de Podul Roman, când a săgetat-o altă idee. Dacă Stella era acasă la George? Dacă o fi fost acolo tot timpul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Blackett, care era îndrăgostit de Nesta. Lângă ei, Valerie și Nesta discutau despre examenele lor la colegiu. Valerie (Afrodita) era încă îmbrăcată în roba lungă, albă, pe care o purta pe sub rochie. Se apropie de ei și Hector. Situația e disperată! Nu, Hector, repetiția a mers foarte bine. Andrew Blackett îl întrebă pe fratele său, Jeremy: Ea e încă la Maryville? Da. Să nu-i sufli o vorbă lui Peter. Se-nțelege că nu. Andrew se întreba dacă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
AL TĂU, JOHN ROBERT“ P.S. Am înghițit un amestec eficient, care-și face repede efectul, preparat pentru mine de un farmacist american. Încercările de a mă reînvia vor fi zadarnice. Părintele Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orânduite după culorile curcubeului în cutia proaspăt primită în dar de Crăciun. Un hohot de râs se ridică din sală atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben se împiedică în mers de o sârmă întinsă și făcu eforturi disperate să rămână în picioare, susținându-și totodată în panică peruca de vată de pe cap. Vocea Doamnei de rang înalt șuieră la fel de poruncitor: Stați pe loc! Așteptați semnalul la cântec! Lucian îl recunoscu în capul șirului pe Alin Pivniceru dintr-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Casca de pe cap nu-i proteja în niciun fel de gloanțele prădătoare de viață... Îl înțelegea pe eroul filmului că nu se putea împăca cu o asemenea situație de neputință în fața unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia ce gest disperat avea de gând să facă. Iar în clipa când și-a dat seama, a rămas uluit și revoltat. L-a văzut pe erou cum a reușit să se târască printre camarazii săi, până la poalele colinei și de acolo și-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să lovească disperată cu pumnii în ușă: "Doamnă Ștef! Doamnă Ștef! Ce faceți? N-o mai bateți pe Roxana! Mâine o să regretați! Doamnă Ștef!"... A fost singura dată în viață când am văzut-o pe mama atât de activă în apărarea semenului. Altfel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de viață, care exclude : -fuga de responsabilitate, -ascunderea realității, indulgența, -jena față de unele defecte proprii. Mișcarea sportivă se diferențiază de aceea a controlului minții. Printr-o simplă apăsare de buton, întreaga populație a unui stat poate să devină fericită sau disperată. Există posibilitatea controlului de la distanță al comportamentului ființei umane, acesta poate fi modificat, folosind diferiți stimuli exteriori, pornind de la acei perceptibili și mergând până la cei care nu sunt accesibili simțurilor obișnuite. Lumina și sunetul modulate într-un anumit fel, pot
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și capacitatea de a-și asuma consecințele acestui act, declarând de fapt că ar fi putut acționa diferit, dar nu a făcut-o, ci a săvârșit păcatul. Mărturisirea însă nu este o simplă enumerare a păcatelor în mod solipsist și disperat, ci un dialog religios, în care penitentul se pune înaintea lui Dumnezeu și încearcă să se vadă așa cum îl vede Dumnezeu pe el, având încredere că poate renaște. El se supune unei judecăți divine, care acționează prin persoana preotului confesor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă o comisie ne-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
disperarea absenței mărturiilor legate de „a fi”, care se înalță într-una dintre cele mai tulburătoare elegii din volum: nici martorii nașterii mele nu mai știu / amănunte. așezați ca într-un tablou / al Coborârii de pe cruce, nu au înțeles / dragostea disperată a mamei, când trăgea peste mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări, convingeri, sentimente, toate demonstrând asumarea plenară a dublei lui condiții, de om și de artist
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]