6,786 matches
-
atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții, pentru ca Julius să poată dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții, pentru ca Julius să poată dormi liniștit. În realitate, la Fortul Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fortul Apașilor bătălia se Încheiase și numai indigenul Ierohim, care Îi plăcea cel mai mult lui Julius - la urma urmei, ar fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
murit tata, unde mîine dimineață o să mă duc s-o trezesc... Adormea imediat pentru a se putea duce cît mai repede s-o trezească, Întotdeauna se ducea s-o trezească. Pentru Vilma era un templu; pentru Julius, paradisul; pentru Susan, dormitorul În care acum dormea văduvă, de treizeci și trei de ani și frumoasă. Vilma Îl aducea pînă aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin frumos, chiar urît, totul se micșora acolo. Deodată auzi glasul lui Celso, hai, intră și Își aminti că intrase În urma lui, dar abia când văzu patul de fier cafeniu și rece Își dădu seama că se află Într-un dormitor. Mirosea Într-un hol fără de hal: — Asta e casa de bani, Îi spuse majrdomnul, arătîndu-i o măsuță rotundă. — Care? Întrebă Julius, privind cu luare-aminte măsuța. — Păi, asta. Julius văzu o cutie care nu putea fi În nici un caz casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii toată noaptea. O așteptase Întreaga după-amiază și de cum o văzu apărînd alergă În Întîmpinarea ei. Cinthia Îl luă de mînă și el o urmă ca de obicei În acele zile. Vilma venea În urma lor. Cinthia Îl duse pînă În dormitor și Îi ceru s-o aștepte afară pînă-și schimba uniforma. Ieși Îmbrăcată frumos, dar complet În negru; de la moartea Berthei se Îmbrăca Întotdeauna În negru și numai cînd se ducea la școală Își punea uniforma. Susan nu mai făcea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd văzu că Cinthia zîmbea ușurată, simți ceea ce simți atunci cînd strigi pentru nimic În lume!, fiindcă fără cravata neagră nu putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă, Îl scoase din baie și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns, sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum ar fi Încuviințat totul, chiar și ceea ce vedea: cu fața scăldată În lacrimi, Cinthia deschidea un sertar al scrinului ei și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În grădină nu mai rămăsese nimeni. „Victor, porunci mătușa Susana, Însoțește-o pe Vilma În Încăperile de la etaj și anunță-mă de Îndată ce-i găsiți.“ Și așa se face că au urcat Împreună la etaj și au mers În tăcere prin dormitoare austere, prin camere de baie cu căzi atît de mari, Încît puteai locui În ele, prin coridoare pe care le străbăteau strigînd Julius! Julius! Cinthia!, prin birouri spațioase, dar nu erau nicăieri, nici aici, pe scara de serviciu, unde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nemișcat cîtva timp, dar n-a mai putut suporta liniștea aceea și a Început să se plimbe de la un capăt la altul, invidiindu-i pe strămoșii atîrnați de pereți și spunînd că nimic nu se compară cu tradiția. Sus, În dormitorul lui, Îngenunchiat lîngă pat, Julius se ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de copaci și chiar cu o porțiune de păpuriș, unde Julius se ducea adesea și cînd se Întîmpla să dea peste o broască rîioasă se Întorcea speriat și transpirat, am ajuns la Madre de Dios, Nilda!, striga el intrînd În dormitorul În care stăteau Sălbatica și copilul ei. Aproape că nu aveau nevoie să iasă, mai ales duminicile și În zilele de sărbătoare, cînd jumătate din Lima venea să facă plajă și tot orașul se umplea de mașini galbene Îngrozitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult. Vilma și cu el erau acolo aidoma și coșul plin de pește și tarabele cu zarzavaturi slujind drept fond. Grozav mai picta prietenul ăsta al lui. Julius Îi spuse că o să ia tabloul acasă și o să-l atîrne În dormitor. Casa lui din Chosica era nouă, Îi explică lui Peter, n-aveau nici un tablou. Pictorul Îl Întrebă dacă voia să meargă cu el la restaurantul de pe malul rîului să bea un suc de fructe. Sigur că voia. Au stat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pornit nebunește cu camioneta ca să-l aducă pe medic. Julius, care nu se dezlipise de Susan, o văzu revenindu-și curînd, dar o durea foarte tare brațul și a trebuit să meargă sprijinită de cei doi majordomi ca să ajungă În dormitor. Nilda apăru În fugă strigînd și dînd o sumedenie de explicații despre mușcăturile de scorpioni, doamnă, vă amintiți cum era cel care v-a Înțepat? Susan era cît pe-aci să leșine din nou, nu, nu-și amintea. Atunci Nilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după prima injecție sosi și Juan Lucas, Îmbrăcat anume pentru acea Împrejurare, aproape că ai fi putut spune, În orice caz cu o expresie cum nu se poate mai potrivită cu Împrejurarea. Îl salută prietenește pe medic și intră În dormitor cu un aer Îngrijorat, deși În fond era convins că un scorpion n-ar Îndrăzni niciodată să Întrerupă acest amestec de afaceri extraordinare și de golf care alcătuia viața lui, În nici un caz nu putea fi o Înțepătură gravă; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele de la ferestrele uriașe. Soția ambasadorului din Nicaragua se așeză pe un colț al patului, spuse că dormitorul e un adevărat paradis și-i povesti lui Susan exact cum o Înțepase scorpionul, scorpionul, ghinionul, fredona amintindu-și probabil de vreun cîntec din America Centrală sau din zona Mării Caraibilor. A stat cîteva ceasuri, amestecînd Întîmplări de la clubul de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase un strigăt jumătate Încîntător, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai oferea cîte un pahar din acest excelent vin de Jerez. Seara, Susan și Juan Lucas se duseră la hotelul Bolivar, unde Își dăduseră Întîlnire cu niște prieteni din Panama. CÎt despre Bobby, ceru să i se aducă mîncarea În dormitor, unde stătea de vorbă la telefon cu Peggy de cîteva ore; se purta din ce În ce mai urît: astăzi au mîncat Împreună la telefon. Așa Încît pînă la urmă Julius rămase singur și servitorii profitară de ocazie pentru a-i ține de urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce importanță mai avea acum, sigur că mîncau Într-un restaurant foarte elegant... Deodată avu impresia că maică-sa se Întorsese la vechiul ei mod de viață. A doua zi avu confirmarea acestei intuiții: se duse s-o caute În dormitor ca să meargă Împreună la biserică și o găsi dormind. În ziua aceea n-a mai putut veni la Împărtășanie. La ora prînzului n-a găsit-o, era la clubul de golf cu prietenii din Panama. În sfîrșit, a putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să mergi la plajă și să iei În palmă cîteva fire de nisip. Primăvara din anul acela era splendidă la Lima și soarele răsărea grozav de simpatic În fiecare dimineață. Într-o bună zi Susan ieși atît de Încîntată din dormitorul ei, Încît ajungînd În capul scărilor se opri Încremenită sub efectul unui șoc puternic: se văzu ieșind, În urmă cu nouăsprezece anir pe cînd era domnișoară, să se plimbe Într-o grădină publică londoneză, Într-una din zilele acelea eînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie pentru un film cu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea nimic de adus. Pe neașteptate hotăra să petreacă un sfîrșit de săptămînă la Condores, cu Susan și fără copii și din nou umplea geamantanele, cerea legătura telefonică În dormitor, Își invita prietenii pe care avea chef să-i vadă (pe Luis Martin Romero, de exemplu și cîteodată și pe Lastarria, fiindcă aveau să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și pleca fericit dînd bacșiș hamalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
braserie, sau cînd Susan Își amintea că trebuia să stea la masă și suna valetul ca să-i poruncească să le aducă mîncarea În la suite, acest cuvințel franțuzesc care pentru Julius avea o semnificație destul de tristă, fiindcă Însemna nu numai dormitor, ci și micul salon pentru vizitele pe care nu le primea niciodată, dacă nu o punea la socoteală pe Arminda care venea cu cămășile spălate. Se apropiau de bar și Susan Îl zări pe Siles, zis Șobolanul, ce coșmar! Șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era un avocat cinstit, un biet om neajutorat, un prieten Îndatoritor, care-i saluta Întotdeauna cu respect, Îi ascultau poveștile despre ceea ce avea de gînd să facă, niciodată despre ceea ce făcuse, astea și le povestea numai lui Însuși În Întunericul dormitorului, culcîndu-și capul pe pernă și atunci se transformau Încetul cu Încetul În povești despre ceea ce nu făcuse, apăreau din nou paharele cu Jerez, cu apă, cu oranjadă și Susan luîndu-l În rîs după cea de-a treia cerere În căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vineri și că terminase acatistele. „E ziua domnișorului Julius“, voia să-i spună Arminda, dar Își păstra forțele pentru cămăși și ruda Începu să mestece cu lingura În oală și pachetul era gata și o găină trecu În fugă spre dormitor. CÎteva minute după aceea Arminda se urca Într-un autobuz hodorogit și Începea lupta pentru a feri pachetul cu cămăși de loviturile care ar fi putut să-l turtească. Niciodată nu erau locuri libere. Și părul ei lung și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]