KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

altul. Cu puțin înainte sau după o baie în Marea Baltică, brațul meu drept o cuprinde frățește. Frate și soră, care nu știu nimic sau foarte puțin unul despre altul. Multă vreme nu aveam să mai fim atât de apropiați. E drăguță sora mea, pe care încă din anii copilăriei o numesc Daddau. Zâmbește. Fratele ei, pe jumătate cu proporții de băiat, chiar dacă aproape bărbat, ține cu tot dinadinsul să privească cu seriozitate în mecanismul optic al aparatului. Tatălui, instantaneul acesta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
fiu, fără să percep acest pas ca pe un act temerar. Astfel s-a terminat un scurt turneu din cauza căruia sufereau cu toții, mai ales „odorul tatii“, sora mea Waltraut, pe care, întorcându-mă acum cu fața spre trecut, o văd drăguță, veselă până la absurd și aparent lipsită de nevoi interioare. Gropițele ei, de îndată ce zâmbea. Fără codițe, părul îi cădea acum ondulat până la umeri. Ce trebuia, ce putea să iasă din ea? Ea părea să fie doar de o tinerețe intactă. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nu se vaită, doar își face griji pentru domnul fiu. E frumos când acesta vine în vizită, din păcate doar rar - „Dar te rog, data viitoare fără ceartă“. Trecutul trebuie lăsat să se odihnească. „Fii și tu un pic mai drăguț cu el, băiete. Sau hai să jucăm și noi un skat în liniște. Întotdeauna se bucură atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a început vreodată o frază, nu a scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

asta. E opera ta, nu-i așa? O femeie se oprise În cadrul ușii: Beth Halpern, zoologul echipei, era ca o schiță făcută din contraste. Era o femeie Înaltă, colțuroasă, la treizeci și șase de ani, pe care o puteai considera drăguță, În ciuda trăsăturilor aspre și a aparenței aproape masculine a corpului. În anii de când Norman nu o mai văzuse, părea că-și accentuase latura sportivă și mai mult. Beth practicase cu succes atletismul și halterele; venele și mușchii i se conturau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
serie de experimente asupra geneticii corpurilor de incluziune ciliară. Au avut o ceartă puternică și Stone a rupt relația cu ea. Beth a părăsit laboratorul, iar el a publicat cinci articole - toată munca ei - fără să-i menționeze numele. — Foarte drăguț, spuse Harry. Deci acum vrea să-și ia revanșa. — Ei bine, cred că se simte nedreptățită și o Înțeleg. — Mda, făcu Harry. Adevărul e că dacă te bagi În tărîțe, te mănîncă porcii. — Isuse, zise Beth care Între timp se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nevrotic de Înaltă presiune“ pare să se manifeste prin convulsii bruște, paralizie și moarte În cazul În care procentajul de CO2 din atmosferă scade prea mult. De-aia avem detectorii ăștia pentru testarea CO2-ului din aer. Ăsta-i singurul motiv. Drăguț, nu? Norman stinse ecranul și se lăsă pe spate. — Ei bine, ajungem de unde am plecat: acum nu mai avem ce face. — Exact asta spune și Barnes, pufni Beth și Începu să Împingă nervoasă echipamentul de pe masă, dintr-o nevoie subită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ținea În mână. Ajunse la ușa dormitoarelor. În fața ușii din peretele despărțitor se aflau două femei, membre ale unui echipaj al Marinei Militare. La apropierea lui, pocniră din călcâie, luând poziția de drepți. — Doctor Johnson! Norman se opri: femeile erau drăguțe, negre și cam solide. — Pe loc repaus! le ordonă Norman zâmbind. — Ne pare rău, domnule! Am primit niște ordine! — Înțeleg, spuse Norman. Atunci, continuați. Și dădu să treacă de ele, spre dormitor. — Vă cerem scuze, doctore Johnson. Femeile Îi barară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

secundă o să mă apuce din nou plânsul. Presupun că sunt încă șocată. Pe tipă o cheamă Denise și o cunosc destul de bine. Evident, nu la fel de bine ca James. Și mai groaznic e că Denise mi s-a părut întotdeauna foarte drăguță. Are treizeci și cinci de ani (Nu mă întrebați cum de știu treaba asta. Pur și simplu știu. Și, cu riscul de a suna ca vulpea care nu ajunge la struguri și-atunci îi decretează acri și, în consecință, cu riscul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pariu pe chestia asta, am replicat eu cu amărăciune. Asistenta mi-a aruncat o privire uimită și s-a îndepărtat rapid, jucându-se cu pixul și continuând să se uite la mine agitată. S-a dus la una dintre mamele drăguțe, civilizate și politicoase. Eu m-am decis s-o sun pe Judy. Judy era prietena mea cea mai bună. Eram prietene de la optsprezece ani. Venisem la Londra împreună. Judy fusese domnișoara mea de onoare. Nu puteam să fac față situației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ăsta se poate juca și în doi“. M-am holbat la el, răspunzându-i la mesajele mentale. „Dacă nu te-ai fi însurat cu o curviștină care fură soți și distruge căsnicii, dacă te-ai fi însurat cu o fată drăguță și cumsecade, atunci nici unul din noi n-ar fi în rahatul ăsta.“ Probabil că eram îngrozitor de nedreaptă cu bietul om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de recuperare a bagajelor. Întotdeauna partea asta mi se pare un chin. Înțelegeți ce vreau să spun? Neliniștea se instalează din secunda în care ajung în holul de la sosiri și aștept la bandă. Dintr-odată devin convinsă că toți oamenii drăguți și manierați cu care am călătorit în avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a-mi fura bagajele. Stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
supravegheate? Oare aveau să-mi ia copilul? Iar eu aveam să fiu deportată? Eram îngrozită. — Deci, a continuat vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un nume drăguț. Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire. Întotdeauna ne-ai spus că trebuie să ne împărțim toate jucăriile, i-a răspuns Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
jumătate ușurată, pe jumătate dezamăgită. Am crezut că am un atac de delirium tremens. Apoi m-am gândit că ești o viziune. Dar după asta mi-am zis că dacă erai o viziune, ai fi venit îmbrăcată în ceva mai drăguț decât cămașa asta de noapte îngrozitoare a mamei. Da, chiar eu sunt, i-am răspuns zâmbind. Iartă-mă dacă te-am speriat, dar îmi ardea buza după ceva de băut. M-am dus la ea și am luat-o în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
astea nu păreau să țină mult. Ei, nici restaurantele nu rezistau așa de mult. Din motive stranii. Anna trăia din ajutorul de șomaj. Și, așa cum am mai menționat, a vândut droguri. Dar numai o perioadă scurtă. Și în cel mai drăguț mod posibil. Nu, pe bune. Niciodată n-a stat pe lângă porțile școlilor încercând să vândă heroină pură copiilor de opt ani. N-a vândut decât puțin hașiș prietenilor și celor din familie. Și cu siguranță a pierdut ceva bani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
răspunsurilor. (Fundul mai mic? Nu. Țâțe mai mari? Da. Abdomen mai plat? Puțin probabil. Picioare mai lungi? Greu de spus. Probabil că suntem la egalitate.) Tipa nu părea și nici nu se comporta ca o pisicuță sexy. Mereu păruse foarte drăguță și... ei, bine... banală, presupun, dar în capul meu ea era acum un soi de Elena din Troia, Sharon Stone sau Madonna. Eram sfâșiată de gelozie. Era ca și cum aș fi avut în piept o minge țepoasă și incandescentă care-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
putea să-și facă din nou apariția după o săptămână, livrând o istorie vagă despre cum pe drumul către magazin se întâlnise cu niște tipi într-o dubă care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
lui Adam. Adam a băgat capul pe ușă și ne-a mulțumit pentru minunata cină și-a zis că speră să ne revadă curând. Eu și mama ne-am luat la revedere de la el cu zâmbetul pe buze. Ce băiat drăguț și politicos, a spus mama pe un ton satisfăcut. Eu nu i-am răspuns. Mă gândeam că nu arăta prea răvășit pentru cineva care tocmai făcuse sex. Și mă întrebam de ce îmi păsa. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" După ce Adam a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Căpitan Claire Webster, fostă Walsh, amânătorșef, la raport, domnule! Mottoul meu era „întotdeauna lasă pe mâine ceea ce trebuia să faci azi. Și dacă reușești să eviți să treci la fapte până săptămâna viitoare, atunci cu-atât mai bine“. Un motto drăguț și concis, care încapsula multe, îmi plăcea mie să cred. Ca să fac un sumar al atitudinii mele, dați-mi voie să vă spun că nu cred că în toată viața mea am spălat vreodată vasele chiar în noaptea petrecerii abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
masă curată, atunci mă tem că erau nevoiți să și-o curețe singuri. Știau unde e bucătăria. Ce așteptau? Invitație specială? În mijlocul mesei se găsea întotdeauna un castron neatins cu fructe. Vreau să zic: care era problema? Fructele sunt foarte drăguțe. Eu cumpăram tot timpul fructe și nimeni nu le mânca. Desert protestant, așa le numea Judy. Prietenii îmi spuneau că-i insult oferindu-le ceva gen banane sau portocale ca desert. Că ceea ce ei considerau a fi un desert rezonabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu vedeam nici un motiv pentru care banii mei să finanțeze un astfel de proiect. Mă opuneam schemei ăsteia din principiu. Era incorectă din punct de vedere moral. În plus, cu o zi înainte văzusem într-un magazin o pereche foarte drăguță de pantofi pe care mi-i doream. Nu pot să vă descriu sentimentul imediat de familiaritate care s-a iscat între noi. Din clipa în care am pus ochii pe pantofii ăia, am simțit că-mi aparțin. N-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
prietenele mele. Dar era chiar mai bine fiindcă de obicei nu mă trezeam în același pat cu surorile sau cu prietenele mele. Așa că oportunitățile de a râde cu James erau mult mai multe și se petreceau în locuri mult mai drăguțe. Și presupun că și despre lucruri mult mai drăguțe. Să știți că am crezut că dacă unul din noi era să aibă o aventură atunci aceea aveam să fiu eu. Nu că aș fi vrut să am o aventură, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
obicei nu mă trezeam în același pat cu surorile sau cu prietenele mele. Așa că oportunitățile de a râde cu James erau mult mai multe și se petreceau în locuri mult mai drăguțe. Și presupun că și despre lucruri mult mai drăguțe. Să știți că am crezut că dacă unul din noi era să aibă o aventură atunci aceea aveam să fiu eu. Nu că aș fi vrut să am o aventură, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Numai că eu fusesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în deșert și care dă pe neașteptate peste un frigider plin cu 7-Up la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dublin de treizeci si trei de ani, tot nu avea încredere în localnici. Era de părere că toți sunt niște infractori violenți. Și i se părea că centrul Dublinului e un soi de Beirut. Cu diferența că în Beirut era mult mai drăguț. —N-o s-o vandalizeze nimeni, tati, l-am asigurat. O s-o las într-o parcare. Dar nici chestia asta nu l-a liniștit. Să ai grijă s-o iei de-acolo înainte de miezul nopții, mi-a cerut el devenind și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]