KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Uriașul șef al securității se ridică în picioare, se apropie de harta uzată agățată de perete și o studie cu atenție: Asta înseamnă că ar trebui să suspendăm toate etapele care traversează Nigerul. — Mă tem că da. Fir-ar al dracului! Poate că le-am putea face pe toate la un loc, protejați de armată, spuse Yves Clos. — Ai idee cât timp ne-ar lua asta? răspunse celălalt sec. Ar trebui să înaintăm ca o broască-țestoasă și cu o nouă strategie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
budă. — Ce diferență de preț este între un anunț la ora asta și unul de dimineață? vru să știe Fawcett. În medie, cam de zece ori mai mult. — Păi, fără publicitatea asta nu suntem nimic, pentru că, în fond, pe cine dracu’ îl interesează că un fitecine de care n-a auzit în viața lui câștigă o etapă care se termină într-un colț din Africa de care tot n-a auzit? — Pe nimeni. — Exact. De aceea departamentul tău se ocupă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca s-o scoată la capăt, majoritatea ar fi murit de mult. — Și ce legătură are asta cu tuaregii sau cu ostaticii? — Trei dintre mărcile de automobile care sponsorizează această competiție sportivă produc și arme, iar una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
te-a văzut cineva, n-am să risc. Nu vreau să am probleme cu Fawcett și cu atât mai puțin cu împuțitul ăla de Mecanic. Ai încredere-n mine. Am încredere pentru că nu te înghite, deși habar n-am de ce dracu’ fac asta. Bănuiesc c-o faci pentru că ești un tip cinstit. Și la ce-mi folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă cu vădită rea-credință: Doar că nu știu ce dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice articolul... Cineva tot o să mi-l publice, poți fi sigur de asta. — În cazul ăsta, hotărăște-te - rămâi aici sau te las mai departe, cu riscul de-a muri de sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu ceva? — Nu știu, dar dacă vine un moment când ar trebui să intervină, e mai bine să vorbească în cunoștință de cauză decât din auzite. Rău nu poate să-ți facă. — De acord... Adu-l. Dar fără fotografii. — Pe dracu’, ce mai contează câteva fotografii, dacă nu ți se văd decât ochii și la fel de bine poți fi tu sau un scoțian cu turban? vru să știe Nené Dupré. Important este puțul, mașinile și corturile. În felul ăsta poate să confirme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie, totuși, diferite. Un șarpe cam de un metru lungime îi tăie calea și se pierdu îndată între dune. Se întrebă cum de putea trăi în asemenea loc și cu ce dracu’ se hrănea. Pământul era un loc foarte ciudat. Și acela era cel mai ciudat loc de pe pământ. Se întunecă și se opri să aștepte nerăbdător ca luna să lumineze suficient ca să poată continua să înainteze fără teama de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
numărul trei! Doi a căzut și mizerabilul care l-a împușcat a dispărut printre stânci... Totul s-a petrecut foarte repede și se afla destul de departe ca să trag în el. — Dar cum au putut să-l nimerească în plină noapte? — Dracu’ știe, n-am nici o idee. Dar adevărul e că l-a nimerit. — Bine! Stați liniștiți cu toții. De îndată ce se va lumina o să vin spre voi. Prima rază de lumină se lăsa așteptată. Când, în sfârșit, apăru soarele la orizont și armeanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească pe ăla în toiul nopții și de la asemenea distanță. Unii spun că beduinii văd pe întuneric, ca pisicile. De la aproape patru sute de metri?... Nu vorbi prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea avea așa arme? — De ce mă întrebi pe mine? răspunse țâfnos, ca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite. - Sam Muller adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Zeci de vulturi ce coborau desenând cercuri din ce în ce mai mici, deoarece, în curând, pământul avea să se răcească și pentru ei se apropia ora ospățului. Cu toate că-i intrase nisip în nas, simți duhoarea fetidă ce plutea în aer. Duhoarea morții. Unde dracu’ sunt vii și unde sunt morții? Se uită la stânca ce se înălța ca prova unui vapor uriaș ce se afunda în nisipul deșertului, și trebui să admită că un bun trăgător postat acolo sus ar fi reușit foarte ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia că lucrurile nu mai aveau formă. Se întoarse spre bărbatul aflat la dreapta lui, puțin mai în urmă: Ce părere ai? îl întrebă. — Înfricoșător! — Vezi ceva? — Ce dracu’ vrei să văd? Pariez pe un coi că jigodiile astea n-or să apară nici morți. Încercăm sau așteptăm să se întunece? — Noaptea s-ar putea să fie și mai rău, și nu e vreme de pierdut. Armeanul șovăi câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi nici un răspuns. — Drace...! Vor să ne vâneze ca pe iepuri. Nu vă mișcați și căscați bine ochii! Timpul părea că se scurge foarte încet și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
zgomotul împușcăturilor. Complicele lui n-a vrut să ne atace până n-a fost sigur că am ajuns la locul exact, că am trecut de el și că eram deja cu spatele. Trebuie să fi plănuit totul foarte bine. — Lepădăturile dracului - exclamă armeanul. Și partea proastă nu e că ne-au lăsat un mort și un rănit. Partea proastă e că ne-au luat un binoclu de noapte, ceea ce înseamnă că știu să-l folosească. — Probabil că asta căutau. — Tu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice cu puștile, știind că-i depășim ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice cu puștile, știind că-i depășim ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ca număr și că avem o grămadă de gloanțe, când de fapt cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
eroicul căpitan, dar niște mizerabili mercenari s-ar putea să fie dispuși să-și sacrifice mizerabilul șef. Sud-africanul nu-și putu stăpâni un scurt hohot de râs, cu toate că era în pericol de moarte și se afla în mijlocul deșertului Tenere. — Al dracului de deștept ești! - exclamă. Îmi propui să-l trădăm pe Bruno Serafian...? — Îți propun să-i oferi o alternativă justă și, dacă nu acceptă, să-l determinați s-o facă. - Își deschise brațele într-un fel cu adevărat expresiv: Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
toate din aceeași cauză. — Dar de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse Gacel cu naturalețe. Ați avut tot norocul din lume, fiindcă încă nu v-ați înfruntat cu cel mai rău dintre dușmani. — Mai rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu asta o să puteți începe o nouă viață în orice loc, și lichelele astea din organizație au bani căcălău. Răspunsul nu admitea replică: — Gacel este șeful familiei, și facem numai ceea ce hotărăște el. — Ai dracului tuaregi! - exclamă Nené Dupré. M-am săturat până peste cap de năravurile voastre! Eu o întind! Împinse pasagerii, ca să se așeze cât mai comod posibil în elicopter, își ocupă locul și, câteva clipe înainte de a pune în mișcare rotorul, arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

Eu o cunosc de douăzeci de ani, de cînd ne-am mutat aici, În bloc; dumneata ai venit mult mai tîrziu. Pe atunci mai trăia nea Dumitru, era Încă În puteri. Păi ea l-a băgat În mormînt d-a dracu ce-i, că nu stă dă vorbă cu nimeni și nici o vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil de trei ani și-n mînă un buchet de floarea reginei. Eu urcam pe poteca largă, marcată, el cobora bezmetic În prăpăstii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]