4,261 matches
-
care regele Germaniei Otto I "cel Mare" l-a avut cu soția sa Eadgyth. Liudolf a fost căsătorit cu Ida, fiica ducelui Herman I de Suabia. Când socrul său a murit, Liudolf a fost numit de către Otto ca succesor al ducatului. El a fost un conducător popular față de locuitorii suabi. După uzurparea Regatului Italiei de către Berengar de Friuli, Liudolf a invadat Lombardia în 951. La rândul său, Otto I a invadat și el Italia, nelăsându-i fiului său prea multe câștiguri
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
săi din Lorena. Bavarezii ducelui Henric I, unchiul lui Liudolf și fratele mai mic al lui Otto I, l-au sprijinit pe Liudolf, însă regele a reușit să pună capăt răscoalei. Dretp urmare, în 954 Liudolf a fost deposedat de ducatul său și, cu toate că s-a reconciliat cu tatăl său, nu l-a mai obținut. El a invadat pentru a doua oară Italia, 957, și multe cetăți au capitulat în fața sa, drept pentru care Berengar a scăpat doar cu fuga. Liudolf
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
erau descendenți din Carol cel Mare. Gisela a fost căsătorită prima dată cu contele Bruno I de Brunswick de Braunschweig, în 1002. Cel de al doilea soț a fost ducele Ernest I de Suabia de Suabia, care a moștenit acest ducat datorită Giselei, la moartea fratelui ei, Herman al III-lea. După moartea lui Ernest din 1015, Gisela a devenit regentă în numele fiului lor, Ernest al II-lea. Ulterior, ea a fost înlăturată din poziția de regent. Cea de a treia
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
Wenceslaus. Pe durata revolei, a primit numle "tânărul rege" . Wenceslaus a reușit să-i înfrângă pe rebeli și să-și închidă propriul fiul. Tatăl și fiul s-au împăcat pentru a asista la obținerea de către rege a marelui sau vecin, Ducatul Austriei. Ducatul a rîmas fără conducător după moartea ducelui Frederic al II-lea în 1246. Wenceslaus, inițial a încercat să dobândească ducatul prin mariajul lui Vladislav cu nepoata fostului duce, Gertrude. Această încercare a eșuat odată cu moartea lui Vladislav și
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
durata revolei, a primit numle "tânărul rege" . Wenceslaus a reușit să-i înfrângă pe rebeli și să-și închidă propriul fiul. Tatăl și fiul s-au împăcat pentru a asista la obținerea de către rege a marelui sau vecin, Ducatul Austriei. Ducatul a rîmas fără conducător după moartea ducelui Frederic al II-lea în 1246. Wenceslaus, inițial a încercat să dobândească ducatul prin mariajul lui Vladislav cu nepoata fostului duce, Gertrude. Această încercare a eșuat odată cu moartea lui Vladislav și recăsătoria cu
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
fiul. Tatăl și fiul s-au împăcat pentru a asista la obținerea de către rege a marelui sau vecin, Ducatul Austriei. Ducatul a rîmas fără conducător după moartea ducelui Frederic al II-lea în 1246. Wenceslaus, inițial a încercat să dobândească ducatul prin mariajul lui Vladislav cu nepoata fostului duce, Gertrude. Această încercare a eșuat odată cu moartea lui Vladislav și recăsătoria cu Herman al VI-lea, margraf de Baden. Acesta din urmă a fost respins de către nobilii austrieci și nu și-a
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
el, deoarece a fost ales Richard de Cornwall. Amenințat de puterea regională a lui Ottokar, vărul lui Béla al IV-lea, regele Ungariei, l-a contestat pe regele Boemiei. Béla a format o alianță cu ducele Bavariei și a pretins Ducatul Știriei, componența a Austriei din 1192. Conflictul a fost remediat cu ajutorul Papei. S-a convenit ca teritorii vaste din Știria să fie acordate Regatului Ungar, că lui Ottokar al II-lea să i se recunoască dreptul asupra restului Austriei. Însă
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
și Carintia. În 1276, Rudolf l-a plasat pe Ottokar sub interdicție imperiala și a asediat Viena. Asta l-a obligat pe Ottokar că în noiembrie 1276 de a semna un nou tratat prin care trebuia să renunțe la toate ducatele sale și să domneasca doar asupra Boemiei și Moraviei. Fiul lui Ottokar, Wenceslaus s-a fost logodit cu fiica lui Rudolf, Judith. Pace a fost incomoda pentru Ottokar, care s-a văzut obligat să-și caute aliați și ăă strângă
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
au pus rușii, amiralul își îndeamnă oamenii să facă rugăciuni pentru ca Dumnezeu să-i protejeze. Deși nava rusă abia abia evită propriile mine, nava germană nu este atât de norocoasă și se scufundă. Mai târziu, la baza navală din Marele Ducat al Finlandei, Kolceak îi este prezentat Annei Timiriova (Elizaveta Boiarskaia), soția ofițerului subordonat și al prietenului apropiat Serghei Timiriov. Între cei doi devine evidentă o puternică atracție. Deși Serghei îi reamintește soției sale că ei s-au căsătorit în fața lui
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
cel Roșu" (Konrad der Rote) de Lorena (mort în 955), au fost întemeietorii dinastiei vechi. Conrad "cel Roșu" s-a căsătorit cu Liutgarda, o fiică a împăratului Otto I "cel Mare", iar fiul lor, Otto I de Carintia a condus ducatul Carintia în anii 978-1004. Otto de Carintia a avut trei fii: Bruno, devenit papă cu numele Grigore al V-lea, Conrad și Henric (Heinrich), conte de Speyer. Acesta a fost tatăl primului împărat salian, Conrad al II-lea. Papa Leon
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
care au transformat-o în capitala lor. În anii următori, Toscana a fost și ea cucerită. Alte coloane de longobarzi, precum cele conduse de Faroald și Zotto, au pătruns în Italia centrală și chiar în sudul peninsulei, unde au întemeiat ducatele de Spoleto și de Benevento. Cu toate acestea, după asasinarea lui Alboin în anul 573, diferite ducate autonome au apărut, fragmentând stăpânirea longobardă. Împăratul de la Constantinopol, Iustin al II-lea a încercat să profite de situație și în 576 l-
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
se asigura o oarecare stabilitate. Ravenna, care era guvernată de către un exarh ce deținea autoritatea civilă și militară pe lângă cea ecleziastică, se reducea la orașul propriu-zis, portul acestuia și împrejurimile ajungând la nord până la râul Pad (dincolo de care se întindea ducatul de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
se întindea ducatul de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al acestor posesiuni imperiale
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al acestor posesiuni imperiale, exarhul însuși, era
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al acestor posesiuni imperiale, exarhul însuși, era reprezentantul la Ravenna
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul era deținut de acum de către longobarzi. Conducătorul civil și militar al acestor posesiuni imperiale, exarhul însuși, era reprezentantul la Ravenna al împăratului de la
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
continental al Venetiei, Toscana și regiunea continentală a Neapolelui aparțineau longobarzilor, astfel încât treptat reprezentantul imperial în Italia își pierde puterea sa anterioară, deși nominal controla regiuni ca Liguria (pierdută definitiv în 640 în favoarea longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută în puterea ducatului longobard de Benevento). În ceea ce privește Roma, adevăratul stăpân era papa. La sfârșitul anului 740, Exarhatul de Ravenna consta din Istria, Veneția, Ferrara, Ravenna (exarhatul în sensul său restrâns), împreună cu Ducatul de Pentapolis și Ducatul de Perugia. Aceste fragmente ale provinciei Italia
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
definitiv în 640 în favoarea longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută în puterea ducatului longobard de Benevento). În ceea ce privește Roma, adevăratul stăpân era papa. La sfârșitul anului 740, Exarhatul de Ravenna consta din Istria, Veneția, Ferrara, Ravenna (exarhatul în sensul său restrâns), împreună cu Ducatul de Pentapolis și Ducatul de Perugia. Aceste fragmente ale provinciei Italia, au fost aproape integral pierdute, fie în favoarea longobarzilor, care în cele din urmă au cucerit Ravenna însăși în jurul anului 750, fie în urma revoltei papale, care în cele din urmă
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută în puterea ducatului longobard de Benevento). În ceea ce privește Roma, adevăratul stăpân era papa. La sfârșitul anului 740, Exarhatul de Ravenna consta din Istria, Veneția, Ferrara, Ravenna (exarhatul în sensul său restrâns), împreună cu Ducatul de Pentapolis și Ducatul de Perugia. Aceste fragmente ale provinciei Italia, au fost aproape integral pierdute, fie în favoarea longobarzilor, care în cele din urmă au cucerit Ravenna însăși în jurul anului 750, fie în urma revoltei papale, care în cele din urmă s-a separat de
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
a reprezentat un ducat din cadrul Imperiului Bizantin, condus de către un duce numit și aflat sub autoritatea prefectului pretorului pentru Italia între anii 554-584, iar apoi sub cea exarhului de Ravenna (584-751). Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții Apenini, poate chiar dincolo de aceștia
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții Apenini, poate chiar dincolo de aceștia, iar orașul cel mai sudic să fi devenit Numana, pe malul
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții Apenini, poate chiar dincolo de aceștia, iar orașul cel mai sudic să fi devenit Numana, pe malul de nord al Mincio. Capitala ducatului de Pentapolis era la Rimini, iar ducele era atât autoritate civilă
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi extins teritoriul până la Munții Apenini, poate chiar dincolo de aceștia, iar orașul cel mai sudic să fi devenit Numana, pe malul de nord al Mincio. Capitala ducatului de Pentapolis era la Rimini, iar ducele era atât autoritate civilă, cât și militară în cadrul ducatului. Pentapolis reprezenta în acea periodă una dintre rutele cele mai traversate ale Italiei. Cetățenii din Pentapolis au căutat cu consecvență să reducă din autoritatea
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]