5,880 matches
-
gălăgioasele lor partide de amor; o artistă de vreo treizeci și ceva de ani, care avea patru pisici și ardea de dorința de a mai achiziționa câteva; un dormitor la capătul unui hol interminabil și Întunecos, fără ferestre și fără dulapuri În perete; un homosexual de vreo douăzeci de ani, aflat Într-o autoproclamată „perioadă de curvăsăreală“. Fiecare dintre camerele astea mizerabile pe care le-am vizitat costa peste o mie de dolari pe lună, or, salariul meu avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe nume Shanti, care mi-a spus că ea și prietena ei, Kendra, erau În căutarea unei persoane dispuse să se mute În apartamentul lor din Upper East Side, Într-o cameră care era cam micuță, dar care avea fereastră, dulap În perete și chiar un perete de cărămidă aparentă. Cu o chirie de opt sute de dolari pe lună. Am Întrebat-o dacă apartamentul dispunea de baie și bucătărie. Dispunea (nu avea mașină de spălat vase, cadă de baie sau lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu aveam nici o comodă sau noptieră pe care să pun veioza cu abajur din hârtie de orez, așa că am așezat-o pur și simplu pe podea, proptită În spațiul de vreo cincisprezece centimetri rămas Între pat și ușa glisantă a dulapului din perete. Și, cu toate că am Încercat cu bandă adezivă specială, cuie, sârme, superglue, scoci dublu adeziv și numeroase blesteme, desenele Înrămate au refuzat să se lipească de peretele din cărămidă aparentă. După aproape trei ore de eforturi și după ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din toate astea nu conta. Nu mă deranja nici faptul că vedeam pe fereastră o minusculă curte interioară În locul majestuosului contur al orașului, nici că Îmi lipsea spațiul necesar unei comode, nici faptul că dulapul din perete era prea neîncăpător ca să pot agăța În el o haină de blană. Camera era a mea - prima pe care o puteam aranja de una singură, fără nici o sugestie din partea părinților sau a prietenilor - și Îmi plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu dețineam nici un fir de ață din asemenea vestimentație și, chiar dacă Întregul conținutul al lanțurilor de magazine aparținând celor trei firme ar fi fost Îndesat În minusculul meu dulap, tot n-aș fi știut ce să fac cu el. M-am Întors În camera mea sau, mai bine zis, pe salteaua care se Întindea de la un perete la altul și pe care o numeam camera mea - și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
telefonul, a format patru cifre și a cerut: — Jeffy, adu-mi o pereche de pantofi Jimmy Choo, mărimea... S-a uitat la mine. — Treizeci și nouă și jumătate, am anunțat eu În timp ce scoteam o sticlă de apă San Pellegrino din dulap și turnam În pahar. — Treizeci și nouă și jumătate, a repetat ea În receptor. Nu, acum. Nu, Jeff, vorbesc serios. În clipa asta. Andrea poartă adidași, pentru numele lui Dumnezeu, adidași roșii, iar Ea ajunge aici dintr-o clipă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să-mi termin treaba. Am Înhățat punga cu ziare și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
biroului trebuia să pun paharulă și am ieșit În goană din birou, după ce am aruncat o ultimă privire ca să mă asigur că totul era În regulă. Jeffy, unul din asistenții de la departamentul de modă, care ajutase la amenajarea așa-numitului Dulap al modei, mi-a aruncat o cutie de pantofi legată cu elastic și s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am observat haina. Era chiar acolo, o grămadă de blană fenomenală pe marginea biroului meu, cu o mânecă bălăbănindu-se În gol. M-am uitat spre Emily. Ea și-a dat ochii peste cap, a făcut semn cu mâna spre dulap și a șoptit abia auzit; „Agaț-o“. Era grea ca o saltea udă abia scoasă dintr-o mașină de spălat și am avut nevoie de amândouă mâinile ca s-o pot agăța, fără s-o târăsc pe jos, de un umeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asistentă a ei. Pe fața sa nu puteai sesiza nici un semn că m-ar fi identificat, deși interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi identificat, deși interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fericire, urma să telefonez la curățătorie, pentru a cere să vină cineva să le ridice. Ei trimiteau imediat pe cineva la Elias-Clark să ia hainele și le expediau Înapoi În perfectă stare o zi mai târziu. Noi le aranjam În dulap până când fie i le puteam Înmâna lui Uri, fie i le duceam noi Înșine la apartament. Pe clipă ce trecea, activitatea mea devenea tot mai intelectuală! — Bună, Rich, i s-a adresat Emily cu un zâmbet fals dispecerului care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar Emily a scos din geanta Gucci un portchei Louis Vuitton și mi l-a Înmânat. — Eu aștept aici. Duci toate la ea, la apartamentul A. Deschizi ușa, lași cartea pe masa din hol și atârni hainele pe umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scos din geanta Gucci un portchei Louis Vuitton și mi l-a Înmânat. — Eu aștept aici. Duci toate la ea, la apartamentul A. Deschizi ușa, lași cartea pe masa din hol și atârni hainele pe umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe umerașe de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
geanta Gucci un portchei Louis Vuitton și mi l-a Înmânat. — Eu aștept aici. Duci toate la ea, la apartamentul A. Deschizi ușa, lași cartea pe masa din hol și atârni hainele pe umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe umerașe de sârmă și Învelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
concentra. Familia amuțise și Îi simțeam pe toți privindu-mă. Nimeni nu m-a salutat. Pe fete nu părea să le deranjeze că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele ușii și am reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că o persoană absolut străină se afla În apartamentul lor. În cele din urmă, am văzut un mic dulap pitit În spatele ușii și am reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nimeream și Țârâitul Înceta. Scena asta se repeta constant și previzibil la fiecare șapte minute, până la ora 6:04 a.m., moment În care mă lovea o inevitabilă panică și săream direct din pat sub duș. Urma o scurtă luptă cu dulapul, de regulă Între 6:31 și 6:37 a.m. Lily, care nu era nici ea te miri ce expert În materie de modă, cu veșnicii ei jeanși, cu puloverele decolorate L.L. Bean și cu colierele ei de cânepă, spunea de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alte fete, Andy, dar nimic din garderoba ta nu e demn de Runway.“ Nu i-am spus că, pentru prima dată după luni Întregi, mă sculam acum ceva mai devreme, hotărâtă să-mi compun un look à la Runway din dulapul meu ticsit de haine de la Banana Republic. Îmi tot Încălzeam și reîncălzeam cafeaua În cuptorul cu microunde timp de aproape jumătate de oră În fiecare dimineață și agonizam cu ochii la diverse perechi de cizme și centuri, lâneturi și microfibre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cred că ar trebui să știi că, ăă, aspectul tău nu prea place nimănui de pe aici. Știu că toate chestiile astea pot să fie cam scumpe, dar asta se poate evita În diverse moduri. Am atât de multe haine În Dulap, Încât nimeni nu va observa dacă vrei să, ăă, Împrumuți una-alta uneori. Făcuse cu degetele semnul ghilimelelor Înainte și după cuvântul “Împrumuți“, după care a continuat: — Și, bineînțeles, ar trebui să suni la PR ca să-ți dea cardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
revărsa lumina și fantezia mea lua sfârșit. Simțământul că orice era posibil În New York la revărsatul zorilor se destrăma, și mutrele identice și zâmbărețe ale lui Caroline și Cassidy erau tot ce mi se oferea privirii. După aceea am descuiat dulapul din zona exterioară, locul În care Îi atârnam haina (și pe a mea, dacă ea nu purta o blană În ziua aceea - Mirandei nu-i plăcea ca hainele noastre de doi bani să spânzure lângă vizoanele eiă și În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care va fi prin apropiere va trebui să-i spună că nu mai există nici o eșarfă albă Hermès și că nimeni nu mai putea fabrica, trimite, crea, forma, expedia, comanda sau produce vreuna. Simpla idee era cumplită. Tocmai pe când deschideam dulapul și biroul, m-a sunat Uri. — Andrea? Bună, bună. Sunt eu, Uri. Poți să vii până jos? Sunt pe 58 Street, pe partea cu Park Avenue, chiar În fața clubului New York Sports. Am ceva pentru tine. Telefonul era o metodă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nylon, cum au toate fetițele. Comandă-i una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Se pare că a o Întreba pe Miranda nici nu intra În discuție. Era mai bine să ne căznim cu ghicitul și să așteptăm până ni se va spune cât de departe fusesem de ceea ce voise ea. Pentru a găsi dulapul vintage care atrăsese privirea Mirandei petrecusem două zile și jumătate Într-o limuzină, umblând prin tot Manhattan-ul din magazin În magazin, de ambele părți ale parcului. Am eliminat din calcul York Avenue (prea rezidențială, așa că am pornit-o pe First
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
magazin de antichități. Am onorat toate magazinele de antichități - și un număr deloc neglijabil de magazine obișnuite de mobilă - cu o vizită personală. Când am ajuns la magazinul numărul patru, transformasem Întreaga procedură Într-o adevărată artă. — Bună ziua. Vindeți cumva dulapuri vintage? aproape că strigam eu Îndată ce Îmi deschideau ușa. De pe la magazinul numărul șase nici nu m-am mai ostenit să trec pragul. Unii vânzători mai obraznici mă analizau din cap până-n picioare - nu puteam evita așa ceva - și Încercau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]