4,381 matches
-
și pe strada principală, strada „Republicii” cum Îi spunea acum, obișnuită și În după-amiezile mai blînde ale neîndurătoarei părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În trecere”, afară de obișnuitele Întîlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încredere În nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost În urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prînzului, cînd sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era Înveselit, - părea numai, În realitate era trist, o nostalgie stîrnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
purta, și dezvelindu-i umerii Într-o mișcare ce nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam În fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tînăr, bărbat la intersecția decadelor de vîrste, ce se refuzau neantului devorator ce Începuse și continua... În 1945 Încetase războiul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10 mai, Încoronarea primului rege; femeile erau atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcîmilor plantați pe marginea trotuarelor largi. În după-amiaza acelei zile merserăm - așa cum aranjasem - la doctor care ne primi la policlinică (vechiul lui cabinet de cu douăzeci de ani În urmă fusese naționalizat, odată cu interzicerea firmelor particulare). Ne primi cu jovială politețe, dar consultul, căruia Ana - În prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În somn m-am visat cu tine, mergînd Împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum mergeam era să dea peste noi o mașină ce venea dinspre Roma, eram veselă că te găsisem, se făcea că era o după-amiază de vară; spre amurg, nu știu cum, ne urcarăm În Turnul din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul Înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și Închipuie, poate era mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel) va trebui o dată, nimeni nu știe cînd... Adevărul - mai toți au pierdut speranța -, Își va arăta fața, - lucrurile nu se pot termina așa. Ar fi oribil, dar mai ales fără sens; nu se poate. El zîmbea mai departe, În după-amiaza zilei următoare fu Îngropat, vîntul bătea cu furie, tăios, uscat. Pe crucea de piatră, Înălțată de mult, era scris numele și anul nașterii „1884” cel al morții va fi Încrustat peste trei zile prin Îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorîte, rareori aduse la lumină de Înșelătoare Învieri. Se iscau În acest răstimp după-amiezi În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele după-amiezi și Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei, cînd păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i palidă asemeni. Era cum Îl știam, nimic schimbat În Înfățișarea lui, Între mîndrie și umilință, de om al cîmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
era lumea ei, ideația În care a străbătut timpul dintre cele două războaie, din vremea României Mari și a tinereții ei, și vremea de-acum, după ultimul război. Luminat pe umeri de ultimele raze ale apusului, el se ivi În după-amiaza aceea lîngă mine. Prezența lui născu o mare plăcere, amintind bucurii trecute. - Adu-ți aminte, vorbii, cînd stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam În lumina stelelor sticlind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri În semiîntunericul odăii, dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui În seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea În vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
caz îl are ca inculpat pe Ioan M. , în vârstă de 18 ani, din localitatea Apold, județul Mureș. Magistrații au decis condamnarea acestuia la o pedeapsă de cinci ani și șase luni de închisoare. Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, în după-amiaza zilei de 31 mai 2005, elevele Nicoleta M. și Loredana B. se plimbau pe aleile din parcul din spatele Catedralei Mitropolitane. Tinerele ieșiseră să se relaxeze după o zi de școală mai agitată. De ele s-a apropiat Ioan M. , un
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
încărcătura afectivă a operei. În reportajele lui Geo Bogza, care surprind o multitudine de aspecte ale realității în devenire, sunt frecvente adverbele cu rol de epitet, unele din ele marcând superlativul absolut: "cumplit de dezolantă înfățișarea lumii”, "urcau într-o după-amiază, cu sufletul la gură, spre crestele atât de fantastic apropiate de cer ale muntelui.” (Geo Bogza- Cartea Oltului) Aspectele stilistice de natură sintactică sunt numeroase. Aceasta pentru că vorbirea umană constă din sintagme. Cel mai frecvent fenomen cu valoare stilistică rezultă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
se spunea, dacă era vorba de o vizită a lor împreună, banalitate, sau numai a ei, ceea ce mi s-a părut din capul locului absurd... Am uitat să-i răspund. VIII Și totuși acest lucru absurd avu loc: într-o după-amiază, cam la o lună după vizita mea la ei, mă pomenii cu ea la ușă. "Bună ziua, domnule Petrini, mi-a spus soțul meu că te-a invitat la noi de câteva ori și ne-ai refuzat, începu ea chiar din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și redevenii sumbru. Ce-o să se întîmple acum cu mine? mă întrebai. O să fiu reprimit la facultate? Și dacă nu, ce-o să fac? Dar cu Matilda cum o să trăiesc? Și sosi imediat, în amintire, cu o prospețime extraordinară, scena din după-amiaza aceea a botezului, când trăisem profund și iremediabil despărțirea de ea, din clipa când vasul proiectil îmi zburase pe lângă tâmplă, și apoi timp de un ceas sub avalanșa defulării spectaculoase a unui sentiment al ei de violență și de înstrăinare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că de prins n-o prindea. Ai zis că te duci la coafor. Nu te-ai dus! Ba m-am dus, dar lipsea coafeza mea și atunci... Și spunea o minciună oarecare, greu de controlat, chiar dacă trebuia să acopere o după-amiază întreagă. Trece anul și vine iar Revelionul. Eram la el, mă invitase. Fix la ora zece, individa îi spune lui Costaichie: dragă, știi că pantofu-ăla cu toc înalt s-a rupt cuiul chiar după-masă și l-am rugat pe cismar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar chemările astea încetară și nimeni nu fu exmatriculat. Hm! Gata, a trecut... Într-o zi se anunță o adunare generală a tuturor studenților și studentelor universității, în sala mare de festivități. Ce-o fi? ne întrebam. Era într-o după-amiază de mai. Aproape o mie de băieți și fete stam pe scaune și așteptam, prezidiul era gol, timpul trecea și nu apărea nimeni. Unii vroiau să plece, dar fură opriți de studenții de ordine, niște găligani care păzeau intrarea - noi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu greu făcusem rost de altele. Nu vor alerga la voința acestei fete și a nici uneia alteia, asta nu înseamnă că nu poate să-mi rămână dragă, că nu poale să se nască între noi o tandră prietenie... Totuși în după-amiaza aceea, după orele mele contabile, pierdui gustul plimbărilor mele solitare prin pădure, îmi adusei aminte că nu mai citisem de mult nimic fundamental și mi se insinuă o acută senzație de vacuitate a gândirii, acum când simțirea mea (îmi dădeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grupului, ai cărui membri, după astfel de farse, se destramă certați, dar riscul trebuie asumat, altfel ce să faci cu mintea? Te plictisești și în grup! Într-adevăr, nu găsirăm locuri la nici un hotel, fiindcă plecaserăm din orașul nostru sâmbăta după-amiază, în timp ce descurcăreții plecaseră dimineața, dacă nu chiar de vineri după-amiază, obținând învoiri de la șefi îngăduitori. "Ei!", făcu șeful grupului nostru (care devenise șef în mod natural, în virtutea faptului că era posesorul soluției)... Mergem la cabană", spuserăm noi ieșind din holul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind orgolii ridicole. Ne îmbrățișam, ochii ne străluceau de fericire și recunoștință. Dincolo de pupilă, rânjeam de la adăpostul marilor mele teritorii cerebrale. Pe stradă, îmi găseam plăceri extatice, ascunse după un gest infim. Ieșeam după-amiezele pe Calea Victoriei, în căutarea femeilor de rasă; mă atrăgea răceala lor de-abia ținută în frâu, dresată să-ți capteze privirea și să te înrobească, făcându-te să te simți jalnic, nesemnificativ. Nu le priveam. În loc să întorc capul, înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu sunt inițiale?“ „Varo e numele unei pictorițe spaniole din secolul 20. Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]