4,125 matches
-
exemplu, viteza de propagare a luminii în apă este doar 0,75"c". Materia poate fi accelerată peste această viteză în procesul reacțiilor nucleare și în acceleratoarele de particule. Radiația Cerenkov rezultă când o particulă încărcată electric, de regulă un electron, depășește viteza cu care lumina se propagă într-un mediu dielectric (izolator electric) prin care trece. Mai mult, viteza ce trebuie să fie depășită este viteza de fază și nu cea de grup. Viteza de fază poate fi modificată dramatic
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
anormale, cum ar fi radiație Cerenkov ce se propagă în direcție inversă (în timp ce radiația Cerenkov obișnuită formează un unghi ascuțit cu vectorul viteză a particulei). Când o particulă încărcată electric se deplasează, ea perturbă câmpul electromagnetic local din mediul său. Electronii din atomii din mediu vor fi deplasați și polarizați de câmpul electromagnetic al particulei încărcate. Fotonii sunt emiși de electronii unui dielectric în timp ce revin la echilibru după trecerea particulei. (Într-un material conductor, perturbarea electromagnetică poate fi înlăturată fără emisia
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
cu vectorul viteză a particulei). Când o particulă încărcată electric se deplasează, ea perturbă câmpul electromagnetic local din mediul său. Electronii din atomii din mediu vor fi deplasați și polarizați de câmpul electromagnetic al particulei încărcate. Fotonii sunt emiși de electronii unui dielectric în timp ce revin la echilibru după trecerea particulei. (Într-un material conductor, perturbarea electromagnetică poate fi înlăturată fără emisia de fotoni.) În condiții normale, acești fotoni interferează distructiv unii cu ceilalți și nu se detectează nicio radiație. Totuși, când
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
oxidare la acizi ftalici (C. Graebe, 1866). Energia de conjugare a naftalinei este de 61 kcal/mol, mai mică decât dublul energiei de conjugare a benzenului (72 kcal). În comparație cu benzenul, naftalina are un caracter mai puțin aromatic. Repartiția celor 10 electroni π ai naftalinei poate fi reprezentată prin trei structuri limită Kekulé care participă la starea fundamentală (structurile cu sarcini despărțite nu au contribuție importantă). Naftalina se obține prin distilarea fracționată a gudroanelor de cărbuni care conțin până la 11 % nafatlină. El
Naftalină () [Corola-website/Science/311084_a_312413]
-
utilizarea unui puls răspândit. În 1961, împreună cu O.N. Krokhin și Yu.M. Popov, Basov a propus trei metode diferite pentru a obtine temperaturi negative în semiconductori în prezența directă și indirectă a tranzițiilor (excitare optică, utilizarea unui fascicul cu electroni rapizi). În 1964, laserii cu semiconductori și excitații electronice au fost realizați (împreună cu O.V. Bogdankevich și A.N. Devyatkov); și ceva mai tarziu, laserii cu excitații optice au fost construiți (împreună cu A.Z. Grasiuk și V.A. Katulin). Pentru
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Julian Seymour Schwinger (12 februarie 1918 , New York, S.U.A.-- 16 iulie 1994, Los Angeles, California) a fost un fizician teoretician american. A formulat teoria renormalizării și a postulat un fenomen legat de perechile electron - pozitron cunoscut ca efectul Schwinger, care constă în generarea de perechi în câmp extern electric foarte intens. Această lucrare a stat la baza foarte multor lucrări teoretice, începănd de la astrofizocă și terminând cu electrodinamica macroscopică, precum și experimentale din electrodinamica tehnică
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
ultimul caz ea permite să se facă calcule ale spargerilor de dielectrici. Generarea de particule are loc atunci, când lucrul mecanic efectuat de câmp la distanța de o lungime de undă Compton depășește de două ori energia de repaos a electronului. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965 pentru contribuția sa în domeniul electrodinamicii cuantice împreună cu Richard Feynman (S.U.A.) și Shinichiro Tomonaga (Japonia), reconciliind , astfel, Mecanica cuantică cu teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
Freeman Dyson au dezvoltat formularea matematică a electrodinamicii cuantice, astfel, ca aceasta să fie consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele radio, fotonii, radiația Roentgen sau cuantele gama, dovedindu-se utilă la explicarea fenomenelor fizice din lumea atomică și subatomică. Trei dintre acești fizicieni: Schwinger la Harvard, Feynman la Institutul de tehnologie din
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
de diodă semiconductoare capabilă de operare la viteze foarte mari, în domeniul microundelor (frecvențe de ordinul gigahertzilor), utilizând efecte cuantice. Numele de "diodă Esaki" vine de la Leo Esaki, care în 1973 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru descoperirea tunelării electronilor, efect folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
pentru Fizică pentru descoperirea tunelării electronilor, efect folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
descoperirea tunelării electronilor, efect folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
cu o lățime de doar 10 nm (100 Å). Doparea puternică are ca rezultat un spațiu rupt între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n deoarece nivelele umplute cu electroni din banda de conducție din regiunea n se
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
între benzile de electroni, unde nivelele electronilor din banda de conducție de pe partea n sunt mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n deoarece nivelele umplute cu electroni din banda de conducție din regiunea n se aliniază cu nivelele libere din banda de valență din regiunea p a joncțiunii. Dacă tensiunea crește mai
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
mai mult sau mai puțin aliniate cu nivelele electronilor din banda de valență a golurilor din zona p. La polarizare directă normală, cu creșterea tensiunii, electronii întâi tunelează prin bariera foarte îngustă a joncțiunii p-n deoarece nivelele umplute cu electroni din banda de conducție din regiunea n se aliniază cu nivelele libere din banda de valență din regiunea p a joncțiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
joncțiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, aceste nivele devin mai puternic defazate iar curentul scade — ceea ce se numește "rezistență negativă", deoarece curentul scade cu creșterea tensiunii. Dacă tensiunea crește mai mult, dioda începe să funcționeze ca o diodă normală, unde electronii se deplasează prin conducție prin joncțiunea p-n, și nu prin tunelarea prin bariera de potențial. Astfel, cea mai importantă regiune de funcționare a unei diode tunel este regiunea de rezistență negativă (caracteristica diodei tunel are forma literei N).
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
sau false pentru simplu motiv că sunt aproximative. Reprezentările teoriei nu sunt decât rezumate comode, decât artificii destinate să ușureze munca de invenție. Cercătătorul nu crede în mod clar în existența entităților de care vorbește, dar folosește un limbaj ca electron, forță, căldură pentru a își exprima ideile mai ușor. Interzicând să se creadă în realitatea acestor entități Duhem desparte teoria fizică de metafizică. Prima este o matematizarea a observațiilor asupra naturii, în timp ce a doua este un sistem de credințe. Teoriile
Pierre Duhem () [Corola-website/Science/311232_a_312561]
-
de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat. După eforturile lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și a ceea ce avea să fie cunoscut drept fizica cuantică, Niels Bohr a început (printre altele) să încerce să explice comportamentul electronilor. El a venit cu idei fundamentale noi despre electroni și a calculat matematic ecuația Rydberg din spectroscopie, o
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
Premiu Nobel pentru o teză de doctorat. După eforturile lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și a ceea ce avea să fie cunoscut drept fizica cuantică, Niels Bohr a început (printre altele) să încerce să explice comportamentul electronilor. El a venit cu idei fundamentale noi despre electroni și a calculat matematic ecuația Rydberg din spectroscopie, o ecuație empirică. Această ecuație explică energiile luminii emise când hidrogenul gazos este ionizat. Din păcate, modelul său funcționa doar pentru configurația atomului
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și a ceea ce avea să fie cunoscut drept fizica cuantică, Niels Bohr a început (printre altele) să încerce să explice comportamentul electronilor. El a venit cu idei fundamentale noi despre electroni și a calculat matematic ecuația Rydberg din spectroscopie, o ecuație empirică. Această ecuație explică energiile luminii emise când hidrogenul gazos este ionizat. Din păcate, modelul său funcționa doar pentru configurația atomului de hidrogen, dar ideile lui erau atât de revoluționare
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
spectroscopie, o ecuație empirică. Această ecuație explică energiile luminii emise când hidrogenul gazos este ionizat. Din păcate, modelul său funcționa doar pentru configurația atomului de hidrogen, dar ideile lui erau atât de revoluționare încât au schimbat vederile clasice asupra comportametului electronilor și au deschis calea unor noi concepții în domeniile incipiente ale mecanicii cuantice și fizicii cuantice. Louis de Broglie a încercat să dezvolte ideile lui Bohr, și a forțat aplicarea lor la atomi mai complecși decât cel de hidrogen. De
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
încercat să dezvolte ideile lui Bohr, și a forțat aplicarea lor la atomi mai complecși decât cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza sa avea să fie confirmată atât pentru electroni cât și pentru obiecte macroscopice. În ecuația lui De Broglie, lungimea de undă a unui electron este o funcție de constanta lui Planck (6,626 x 10 joule secunde) împărțită la impulsul obiectului. Când acest impuls este foarte mare (relativ la constanta
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza sa avea să fie confirmată atât pentru electroni cât și pentru obiecte macroscopice. În ecuația lui De Broglie, lungimea de undă a unui electron este o funcție de constanta lui Planck (6,626 x 10 joule secunde) împărțită la impulsul obiectului. Când acest impuls este foarte mare (relativ la constanta lui Planck), atunci lungimea de undă a obiectului este foarte mică. Este cazul obiectelor macroscopice. Dat
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
uriaș al acestora în raport cu constanta lui Planck, lungimea de undă a unui obiect macroscopic este foarte mică (de ordinul lui 10 metri), încât este nedetectabilă de niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie este mai mică, având ca rezultat o rezoluție spațială îmbunătățită. Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă formula 1 de impulsul particulei formula 2 sub forma unde formula 4 este
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]