3,447 matches
-
până în anul 1824. În 1824, se întoarce la Paris pentru a expune la Salon un tablou reprezentând o scenă religioasă. Pânza este prezentată în același timp cu Măcelul din Chios al lui Delacroix. De data aceasta, criticii îi apreciază opera, elogiile ținându-se în lanț. În ianuarie 1825, Ingres primește Legiunea de Onoare, iar în iunie este ales membru al Academiei de Arte Frumoase. Își deschide propriul său atelier pe malul stâng al Senei, nu departe de Academie, unde va preda
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
de valoare, ca George Moustaki, Gerry Mulligan și Gary Burton, pentru care compune mai multe lucrări. Prezentarea în 1986 a compoziției sale, ""Suite for vibraphone and new Tango Quintet"", de către Gary Burton în cadrul festivalului de Jazz din Montreux îi aduce elogiile lui Keith Jarret și Chick Corea. Ăstor Piazzolla a compus benzile sonore pentru mai mult de 50 de filme, printre care "Sur" ("Sudul", 1988) în regia lui Fernando Solanas. În 1989, revista specializată în muzică de jazz, "Down Beat", îl
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
fost din domeniul graficii -- afișul pentru romanul "Cum iubim" de Traian Demetrescu. Ca urmare a realizării acestui afiș, el a primit o suma considerabilă pentru acele vremuri într-un cuantum de 120 de lei și Constantin Mille i-a adus elogii într-un articol din presa craioveană. Șirato hotărăște totuși să se dedice picturii și, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reusește să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada - aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorțului acordat cu zgârcenie, a oprobiului care lovește cuplurile neligitime - temă explorată în The Patrician (1911) și The Dark Flower (1913). Elogiile apropiaților săi, turneele triumfale în Statele Unite nu-i ascund faptul că aparține unei epoci revolute. Prin educația sa se simte profund străin față de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa față de trecut îl împinge atunci să redea viață acestei părți a
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
iar de pe urma lor trei nepoți. Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
27 noiembrie 2015, i-a atribuit titlul de cetățean de onoare - post mortem. La cererea Institutului Elie Wiesel, i s-a retras titlul la 10 februarie 2016. În articolele sale publicate între anii 1937-1941, Vintilă Horia s-a remarcat prin elogiile aduse lui Benito Mussolini, Adolf Hitler, național-socialismului și fascismului în general. Totodată, a criticat în mai multe rînduri forma de guvernare democratică și a practicat un discurs instigator la ură împotriva evreilor în timpul Holocaustului, când aceștia erau supuși persecuției și
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
spuneau: Având în vedere ostilitatea celor care dirijau viața artistică din acele timpuri, această expoziție a „"independenților"” inaugurată de Nicolae Grigorescu, a avut succes și contribuția pictorului Ștefan Luchian a fost foarte apreciată, iar critica artistică a fost plină de elogii. Cu această ocazie, critica și consumatorul de artă au recunoscut în Luchian pe adevăratul artist independent cu „"o tehnică largă și nețărmurită de nici un prejudiciu... cu un simțământ adînc și o concepție simplă dar puternică"”. Căutând să exprime o dimensiune
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
creștinism, care se diferențiază de ghicitul superstițios, prin faptul că acesta nu apelează la demoni și că prin actul ghicirii nu se încalcă libertatea lui Dumnezeu de a rândui viitorul după bunul plac. El vede astfel, se pare, ""demnă de elogii"", astrologia, care face parte din această categorie virtuoasă de ghicire, întrucât ea ""se referă la lucruri naturale care se întâmplă în mod necesar, funcție de dispoziția aștrilor""(Summa, qu. xcv, art. 5).. Această viziune relaxată a lui Toma d'Aquino despre
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
Din fericire pentru el, și-a găsit o nouă protectoare: Marguerite de La Sablière, în casa căreia l-a cunoscut, printre alții, pe Charles Perrault La 17 februarie 1673 a murit Molière; La Fontaine, care îi fusese prieten, a publicat un elogiu în memoria acestuia. Având și protecția Marchizei de Montespan (metresa regelui Ludovic al XIV-lea), La Fontaine încearcă să se lanseze în lumea operei scriind un libret pentru Jean-Baptiste Lully. Acesta însă nu duce până la capăt proiectul, iar La Fontaine
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
a semnat aprobarea regală simultan, atât pentru Boileau cât și pentru La Fontaine, la 24 aprilie 1684. Jean de La Fontaine a susținut la 2 mai 1684 discursul tradițional la primirea sa în rândurile academicienilor. Discursul său a conținut și un elogiu la adresa predecesorului său, Colbert, deși acesta îi fusese un adversar declarat. A participat cu mult entuziasm la ședințele Academiei, fiind printre cei mai perseverenți academicieni ai epocii. A rămas celebră controversa sa cu Antoine Furetière pe tema dicționarului pe care
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Milano în slujba regelui. Doar o fiică neligitimă, călugărița Marcela, avea să moară după tatăl său. Lope de Vega a murit pe 27 august 1635. Moartea sa a fost regretată atunci de mulți spanioli. 200 de autori i-au dedicat elogii, publicate în Madrid și Veneția. Operele sale se bucurau de o reputație extraordinară încă din timpul vieții sale. „"E scrisă de Lope"” era o formulă utilizată frecvent pentru a indica excelența unei scrieri, deși asta nu a ajutat mereu în
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea tatălui său"”), grație îmbinării reușite de tradiție și originalitate. În ea Jorge Manrique face elogiul tatălui său defunct, arătându-l eroic, virtuos și senin în fața morții. Această poezie este una de referință în literatura spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
s-a desfășurat Congresul General Studențesc, aprobat de autorități. Generalul Constantin Petrovicescu este invitat și participă la congres. În 1946, la procesul "Marii Trădări Naționale", acuzatorul public, avocatul Vasile Stoican, îi va pune întrebarea dacă a participat la congres ""făcând elogiul legionarilor"," la care acuzatul a răspuns că ""nu a vorbit absolut nimic despre Mișcarea Legionară acolo"." La procesul intentat lui Corneliu Zelea Codreanu, desfășurat între 23 și 26 mai 1938, în care acesta era acuzat de "înaltă trădare" și "cârdășie
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Opera În 2013 www.librariapentrutoti.ro și Editura Ideea Europeană au lansat Seria de autor Aura Christi ebook în 15 volume, din care au apărut 11 volume: Tragicul visător", poeme, antologie (2013); "Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței", eseu (2013); "Mitul viului", eseuri (2013); "Cercul sălbatic", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Casa din întuneric", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Trei mii de semne", jurnal de scriitor (2014); "Coasta lui Apollo", jurnal de scriitor
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
încasat o sumă importantă de bani, circa douăzeci de mii lei care era atunci o sumă considerabilă. În interviul pe care Octav Băncilă l-a dat ziarului Rampa, pictorul și-a spus crezul despre destinația pe care o are arta: Elogii aduse expoziției din 1914 au apărut în presa socialistă: în ziarul "România muncitoare" un articol al aceluiași M. Gh. Bujor, în revista "Facla" unde s-a publicat o scrisoare militant socialistă primită de la muncitorul Gheorghe Niculescu-Mizil (militant socialist al perioadei
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
deloc de neglijat, a mai expus paisprezece lucrări cu flori. Expoziția din anul 1915 a fost cel mai mare succes al lui Octav Băncilă. A vândut toate tablourile cu o săptămână înainte de închiderea expoziției. Presa socialistă a fost plină de elogii la adresa poziției realist critice a pictorului Băncilă. Revista "Flacăra" a reprodus pe copertă compoziția "Dimineața la sapă" și în interior "Semănătorul" împreună cu o cronică favorabilă semnată de N. Pora. Câteva săptămâni mai târziu în aceeași revistă a apărut și un
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
noapte" ". Se consideră de asemenea că Diderot a crezut că răscolirea afacerii prin demersul colectiv al lui și al amicilor, fie asta și cu o farsă, va antrena un sprijin întru evadarea și ocrotirea bietei călugărițe Delamarre. Romanul se vrea elogiu adus sutelor de mii de victime umane, în special tinereor fete sacrificate pe altarul religiei timp de prea multe sute de ani. Cititorul va reține suferința și nefericirea personajului principal Suzanne, ca fiind aceea a tuturor femeilor sacrificate "mirelui" lipsă
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
el (...) Aceste note sunt doar un fel de foaie de observație a campaniei noastre din primii ani ai secolului XXI contra flagelului antraxului.” Textul îmbină rememorări ale autoarei cu reflexii asupra unor teme de actualitate ale momentului respectiv, fiind un „elogiu adus Occidentului într-o perioadă pe care o simțeam de profundă amenințare”. Metafora antraxului este un simbol pentru amenințările de la începutul secolului al XXI-lea împotriva democrației occidentale și a valorilor de bază ale acesteia, precum libertatea de gândire și
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
a combinat viața activă a unui politician cu munca susținută pe planul literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist creștin în Europa continentală, și prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „"Elogiul nebuniei"” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece "moria" înseamnă „nebunie” în greacă). Erasmus l-a descris pe Thomas Morus ca un om de litere model, în scrisorile sale către alți umaniști europeni, și o descriere făcută de Erasmus
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
aduce cititorilor un gram de informație, alta decât cuvântări, statistici agricole ale U.R.S.S. și telegrame omagiale în cinstea lui Stalin. În cele ce urmează sunt prezentate succint câteva titluri ce se revărsau în paginile numărului „mamut”, care abunda în elogii la adresa fratelui de la răsărit, un frate de la care România va învăța multe lucruri. Așadar, iată câteve titluri „incitante”: „Trăiască Marea Revoluție Socialistă din octombrie”, „Armata Roșie”, „Uniunea Sovietică - salvatoarea omenirii”, „Cinematografia sovietică” sau „Eroii muncii” din care un pasaj este
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
Mocanu consideră că Val Ghorghiu a realizat deja o operă com- plexă, de mare rafinament constructiv, cu un gust rafinat, aproape estetizant și-i apare în acel moment una dintre cele mai bine definite personalități ale picturii romînești con- temporane. Elogiile aduse la tinerețe strică cel mai adesea dar o constatare jubilantă la maturitate, consacră. În alt sens, obligă, și povara unei notorietăți timpurii fixează cote de exi- gență severe, dacă nu chiar inhibante. Luciditatea invocată mai înainte l-a scutit
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
al lui Cicero în Senat o amnistie generală a fost convenită pentru asasini. Apoi a venit ziua înmormântării lui Cezar. Fiind al doilea la comandă cât timp trăia Cezar, co-consul și văr, Antoniu a fost alegerea naturală pentru a da elogiul. În discursul său "compatrioți, prieteni, romani, ascultați-mă cu atenție", el a făcut acuzații de crimă și a dat asigurări că s-a încheiat definitiv înțelegerea cu conspiratorii. Afișând un talent pentru retorică și interpretare dramatică, Antoniu a smuls toga
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
definitiv înțelegerea cu conspiratorii. Afișând un talent pentru retorică și interpretare dramatică, Antoniu a smuls toga de pe corpul neînsuflețit al lui Cezar pentru a arăta oamenilor rănile mortale, nominalizând public autorii crimei și făcându-i de râs în fața mulțimilor. În timpul elogiului l-a citat pe Cezar, cum că, diferit de afirmațiile conspiratorilor, Cezar nu a avut niciodată intenția de a forma o dinastie regală. Opinia publică s-a schimbat și în acea noapte poporul roman a atacat casele asasinilor, forțându-i
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
timpuriu o sigla de identitate și stil. Indiferent că a lucrat în piatră, marmură sau bronz, a visat să plampdeasca o lume a femininului ca principiu esențial al regenerării organice. Viața seamna în opera să cu un veritabil și continuu elogiu adus feminității, maternității ca elemente constituționale ale misterului lumii. Afin soluțiilor irimesciene a știut să facă diferența prin idee și un mod personal de a se raporta la dialogul inefabil dintre volum și mediul ambiant, spațiul precis configurat în geometria
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
împrejurări prin care a trecut de-a lungul timpului. În primul rând datorită istoriei lui ca reședință a familiei Karátsonyi timp de 142 de ani, mai apoi ca domeniu regal a fost mereu în atenția contemporanilor, din aprecierea acestora nelipsind elogii precum "parc de toată frumusețea", amenajat după toate regulile unui parc romantic. În al doilea rând pentru faptul că până acum - cu excepția unor reconstituiri - nu a fost întocmită o evidență foarte riguroasă, bazată pe documente care să ateste soarta valoroaselor
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]