4,858 matches
-
est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței și de munții Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici ai Gurghiului; în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei. Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităților ce vin în contact: zona Călimanului în sud și aceea a Munților Bârgău și Depresiunea Dornelor în nord. Ea trece la nord de Dealul Tănasa (1
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
sud-estică a depresiunii cu același nume, pătrunde adânc în masiv până în apropiere de confluența pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul Cerbului (1.650 m) și piciorul Țiganului (1.700 m), până în valea Călimanului. Limita estică marchează contactul dintre munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
de nord-est a văii Sân Fernando. Partea de est a Munților Santa Monica se întinde din centru până în Oceanul Pacific și separă bazinul Los Angeles de Valea Sân Fernando. Alte zone cu dealuri sunt Muntele Washington la nord de centru, părți estice cum ar fi Boyle Heights, districtul Crenshaw lângă Baldwin Hills și districtul Sân Pedro. Râul Los Angeles, ce este în mare parte sezonier, este principalul canal de drenaj. A fost întărit de 51 de mile de beton de către Army Corps
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
Peninsulei Chukchi din Siberia și în Golful Bristol pe țărmul sudic al Alaskăi. Primăvara și toamna, morsele se adună în strâmtoarea Bering, pe țărmurile vestice ale Alaskăi și în Golful Anadyr. Iernează în sudul mării Bering, de-a lungul țărmului estic al Siberiei până în parte nordică a peninsulei Kamchatka și de-a lungul țărmului sudic al Alaskăi. Sezonul de împerechere a morselor este în mijlocul iernii, când ele se află în sudul Mării Bering. Împrerechearea propriu-zisă are loc probabil în apă. După
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
(din limba feniciană "Kart-Hadașt" adică "Noul oraș", scris fără vocale precum în toate limbile semitice drept "QRT HDȘT" (قرة -حدشة sau קרת חדשת), ) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni. a fost întemeiată de către negustorii
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
el a reușit să stopeze atacul mult prea extins al sovieticilor. El a sugerat să se efectueze o mișcare de diversiune în sud, prin atacarea sovieticilor în Ucraina. El ar fi urmat să atace spre sud din Harkov pe malul estic al râului Doneț spre Rostov-pe-Don, urmând să prindă în capcană toată aripa sudică a armatelor sovietice înghesuite de atacul german în zona de nord a Mării Azov. OKH-ul nu a aprobat planul lui Manstein, îndreptându-și în schimb atenția
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
s-a demolat zidul despărțitor dintre încăperea mormintelor și naos, s-a repictat biserica) și s-au pus acoperișuri noi de tablă și coloane masive de stejar arhondaricului de lângă poartă. Tot atunci, au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică a Casei Domnești, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. De asemenea, au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Au fost demontate ghizdurile fântânii și s-au depozitat într-una din încăperile ruinate
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
restriște. Biserica este înconjurată de ziduri groase ca de cetate, care închid o incintă aproape pătrată, cu trei laturi egale și a patra formată din două curtine ce se întâlnesc în triunghi deschis, sub turnul de poartă de pa latura estică. Zidurile sunt construite din bolovani de râu, cu stânci de legătură la colțuri (tăiate din muntele vecin) și au o înălțime de 6-7 m și o grosime de 1,50 - 1,80 m. Zidurile sunt prevăzute cu drum de strajă
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de sud se află fosta reședință voievodală a domnitorului construită în anul 1561. Clădirea era inițial mult mai spațioasă, având fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. Ruinele de fundații ale încăperilor dărâmate au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și comuna Brodina la vest. Este așezată de-a lungul râului Suceava și a drumului județean 209 Rădăuți Brodina. Calea ferata Dornești - Nisipitu străbate comună de la est la vest. Coordonatele geografice ale localității sunt latitudine nordică 47°92' și longitudine estică 25°55'. Stema comunei se compune dintr-un scut pe fond roșu, cu o poartă deschisă din leaturi, așezate vertical și orizontal, formată din două aripi prin care se văd trei prăjini cu legături de paie toate din aur. Cheful
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
se formează izvoare și chiar înmlăștiniri. Apele de suprafață aparțin integral bazinului hidrografic al Moldovei, mai exact în bazinul mijlociu al acestui râu la o mică distanță de la ieșirea din munți. Râul Moldova, ca arteră hidrografică principală, curge la limita estică a teritoriului comunei, având direcția N-V și S-E. În această zonă primește doi afluenți : Bălcoaia și Suha Mică. În timp ce Bălcoaia este de dimensiuni mici (9 km lungime și 14 km² bazinul), Suha Mică are un bazin cu o
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
cele ale Oltului, se află la circa 50 km de curba hipsometrică de 200 m care marchează limita geografică între Podișul Getic la nord și Câmpia Română la sud. În acest sector microrelieful este format din crovuri și gorgane. Partea estică a acestei câmpii este străbătută de două văi aproape paralele cu Călmățuiul, numite Vâlceua Mare și Vâlceua Mică. Clima comunei Sprâncenata este o clima temperat-continentală de tranziție, iar în raport cu relieful existent este o climă de câmpie cu mici influențe datorate
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bungețani, Făurești, Găinești, Mărcușu și Milești (reședința). Comună Făurești este situată în partea de sud a județului Vâlcea,pe malul stâng al râului Olteț, la intersecția meridianului 24 grade și 43 minute longitudine estică cu paralelă de 44 grade și 30 minute latitudine nordică Distanțele până la principalele centre urbane - 50 km distanță de municipiul Drăgășani ,10 km distanță de orașul Bălcești,45 km distanță de municipiul Craiova,45 km distanță de orașul Balș și
Comuna Făurești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302021_a_303350]
-
Buicești se îndreaptă spre sud, este destul de îngustă, având între 300 și 500 m lățime. Ea este flancata de cele două dealuri cu panțe destul de abrupte care nu sunt tocmai favorabile așezării unei localități cu aspect ordonat, sistematizat. În partea estică a comunei, locul este brăzdat de câteva vâlcele înguste și intortochiate: Bria (Gardocea), Barca, Turia, Chiara, Biftia, Vâlceaua Lupului, Valea Zorlestii. Așezate în aceste locuri, satele nu puteau să capete decât aspectul satului liniar, format din două șiruri de case
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
două șiruri de case, dispuse de o parte și de alta a șoselei. Așezați pe fundul văilor, oamenii erau feriți de vânturi, mai ales de Crivat care este foarte puternic și rece iarnă. Dacă s-ar fi așezat pe platoul estic sau pe cel vestic, ar fi trebuit să scoată apă de la 25-30m adâncime. Când și-au așezat casele lor, oamenii și-au căutat locuri cât mai izolate, cât mai bine ascunse de pădurile care acopereau atunci văile și dealurile. Deși
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
est și dinspre vest sunt situate terenurile arabile. Datorită faptului că pentru a ajunge la câmp, oamenii urcau dealul, ei spuneau mereu: Din pădurile menționate în documente vechi au mai rămas 150-200 de hectare. Aceste pădurici sunt situate în partea estică a comunei. Stejericile, tufanii, ulmii, perii răzleți care s-au păstrat până pe la 1960 aminteau de pădurile din partea locului. În pădurea moșteneasca de la Zorleasca, se mai păstrează stejari multiseculari. În partea locului cresc salcâmi, carpeni, jugaștrii, perii pădureți, isica, lemn
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
mijlociu al Otăsăului (afluent al Bistriței vâlcene, în cadrul depresiunii Otăsău, depresiune ce se încadrează în Depresiunea Subcarpatică Olteană). Centrul civic al localității se situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se învecinează cu următoarele localitați: Relieful comunei este deluros, la nord fiind format din dealurile: Spinete, Vârtoapă, La Râpi si Măgura; la vest-Dealul Tomșanilor și al Foleștilor care se continuă spre sud cu Coastele Cernei; la est-Dealul Mare
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
de 38 km de orașul Horezu, iar față de orașul Bălcești la o distanță de 45 km. Practic, localitatea este situată în centrul județului Vâlcea, pe paralela 45, coordonatele geografice ale comunei fiind 44°54` latitudine nordică și 24°4` longitudine estică. Prima atestare documentară a localității Roești este într-un hrisov domnesc din 8 ianuarie 1581 din timpul lui Mihnea Voievod, zis Turcitul, (1577-1583 și 1585-1591), prin care Șerbu, un localnic din Roești, cumpăra pământ și primea confirmarea oficială a domnitorului
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
orașul Oravița. Județul a luat ființă în anul 1926, ca urmare a divizării fostului județ Caraș-Severin. Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sudul regiunii Banat. Județul cuprindea mare parte din teritoriul actualului județ Caraș-Severin (cu excepția părții estice). Se învecina la sud-vest și sud cu Iugoslavia, la est și nord-est cu județul Severin, iar la nord-vest cu județul Timiș-Torontal. Județul Caraș a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Teritoriul județului era împărțit inițial în cinci
Județul Caraș (interbelic) () [Corola-website/Science/302096_a_303425]
-
Supraviețuirea Solidarității a reprezentat un eveniment fără precedent nu doar pentru Polonia, un satelit al Moscovei condus pe un sistem comunist unipartit, ci pentru întregul bloc estic. Influența crescândă a Solidarității a condus la intensificarea și răspândirea idealurilor anticomuniste în întreaga Europă Centrală și de Est, slăbind regimurile comuniste. În Polonia, a fost principala cauză a prăbușirii comunismului. Criza economică tot mai adâncă de la sfârșitul anilor 1980
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
au învins cu precădere candidați anticomuniști, au cauzat o serie de revoluții pașnice anticomuniste în Europa Centrală și de Est. Modelul Solidarității a fost preluat, pe diverse căi, de opoziția din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea blocului estic și, mai apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990. După al doilea război mondial, Polonia a intrat sub sfera de influență a Uniunii Sovietice, devenind curând o țară comunistă, condusă de Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Regimul de tip sovietic
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
de membri. Reușita protestelor Solidarității a inspirat o succesiune de revoluții anticomuniste în Europa Centrală și de Est, cunoscute sub numele de Toamna Națiunilor (Jesień Ludów). Modelul Solidarității a fost preluat, pe diverse căi, de grupurile de opoziție din blocul estic, fapt care a provocat prăbușirea comunismului est-european și care a contribuit la dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
2,6% viță-de-vie, 0,23% pomi fructiferi și pepiniere viticole 3. În cadrul suprafeței arabile se cultivă : cereale (grâu, porumb, orz, ovăz, etc), plante tehnice (floarea - soarelui, tutun), plante furajere, etc. Majoritatea terenurilor agricole cultivate cu cereale se găsesc pe laturile estică și vestică ale localității. Suprafața ocupată cu pășuni și vegetație ierboasă este reprezentată de fânețe și islazuri și este suficientă pentru animalele localității. Fondul forestier este foarte redus, localitatea neavând decât 78,91ha de pădure în partea de SE, care
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
intitulat Polonia sive de situ, populis, moribus, magistratibus et Republica regni Polonici libri duo, care a fost considerat cel mai cuprinzător ghid al țării. Hărțile lui Kromer arată că Uniunea era în principal o țară de câmpie, în partea sud- estică, Kresy, aflându-se întinse stepe. Munții Carpați formau o parte din granița de sud, Munții Tatra având cele mai înalte culmi. Marea Baltică forma granița nordică. Asemeni altor țări din acea epocă, Polonia avea codri întinși, în special în răsărit. Anumite
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
peisagistică apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos californian și de "Thuja gigantea" de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări. Parcul datează
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]