24,599 matches
-
cu o urmă de zâmbet. — Nu! Hai să Încheiem discuția, spuse Desert Rose repede și se Îndepărtă; apoi se Întoarse cu o geantă și Împrăștie o sumedenie de etichete pe masa mare din rulotă. — Vrea să tai și să lipești etichetele pe toate lucrările, zise ea cu o voce de gheață. Era pentru prima dată, de când erau prietene, când Îi dădea ordine lui Kitty, chiar și indirect, iar răceala ei era o modalitate de-a se apăra de un posibil refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tăcerea rece și ascundea orice urmă de afecțiune atunci când voia să sugereze că fie făceai cum voia ea, fie... Kitty se Întrebă dacă să lase un fleac să dezlănțuie o ceartă serioasă. Hotărî că nu era cazul. Începu să taie etichetele, conștientă de cât de puțin se pricepea. Cu cât se străduia mai mult, cu atât mai strâmbe ieșeau tăieturile. Câteva minute mai târziu, Desert Rose se uită Îngrozită la etichete. — Doamne, nu poți și tu să le tai drept? — Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ceartă serioasă. Hotărî că nu era cazul. Începu să taie etichetele, conștientă de cât de puțin se pricepea. Cu cât se străduia mai mult, cu atât mai strâmbe ieșeau tăieturile. Câteva minute mai târziu, Desert Rose se uită Îngrozită la etichete. — Doamne, nu poți și tu să le tai drept? — Gata, m-am dat de gol: nu am nici cea mai vagă legătură cu Îndemânarea, zise Kitty, ridicând din umeri ușor defensiv. Nu m-am gândit niciodată că mi-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am nici cea mai vagă legătură cu Îndemânarea, zise Kitty, ridicând din umeri ușor defensiv. Nu m-am gândit niciodată că mi-ar putea folosi la ceva. Dar știu să fac un masaj fantastic. — Va trebui să tai din nou etichetele, zise Desert Rose și tăcu, ușor Încruntată. Kitty avu un moment de inspirație: dacă le tăia și mai strâmb, poate o scuteau de alte Îndatoriri. Dar bucuria ei nu dură mult, pentru că Charlie veni cu o nouă cerere. — Știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
așteptare nu apăruse nici un vizitator. Nu erau decât ea și lucrările. Kitty stătea atât de liniștită și de grațioasă pe o canapea, Încât aproape că părea și ea una dintre lucrările expuse. Începu să se imagineze ca tablou, cu o etichetă din cele strâmb tăiate de ea mai devreme: Fata din rulotă. Sau o sculptură de Eva Hesse din fibră de sticlă și rășini: Fata și rulota. De câte ori se uita spre dreapta, zărea reflexele aurii ale lunii În fereastră. Stinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de vehicule, în spatele unei camionete pline de lăzi care, judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văzut în cunoaștere. Datorită siguranței inconștiente cu care durata vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care probabil nu-și va primi niciodată numele care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar - și râse din nou - nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme”. Ascultând-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea, și pe bună dreptate, că procedăm prin asocieri necuvenite, scurtcircuite extraordinare, cărora ne-ar fi fost rușine să le acordăm credit dacă cineva ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
hotărât ce s-a făcut cu ei. Dar ne-o sugerează Napoleon, care se duce să-i caute acolo unde sunt, anume În Rusia“. Blocați de secole În zona slavă, era firesc ca paulicienii să se fi reorganizat sub diferitele etichete ale grupurilor mistice ruse. Unul dintre consilierii influenți ai lui Alexandru I era prințul Galițân, legat de unele secte de inspirație martinistă. Și pe cine am găsit noi În Rusia, cu mai bine de doisprezece ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite peste fantenziile lui ca niște etichete și imaginația a Început să se simtă stingherită. Iar acum era ca și cînd i s-ar fi dat o lungă vacanță din viața pe care mult timp Își imaginase că o duce. E liber să exploreze vieți alternative. Decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu ulei de măsline italienesc și salamuri uscate atîrnînd din tavan. O roată imensă de parmezan acoperă o masă zgrunțuroasă din lemn de sequoia. O ladă frigorifică de lîngă perete, plină ochi cu apă minerală și băuturi răcoritoare importate, cu etichete colorate stă să dea pe dinafară. Asta e modesta noastră băcănie-cum*-prînz, explică Sandina, cu o urmă de ironie pe care el o găsește extrem de atractivă. În spatele tejghelei, un bucătar cu o bonetă Înaltă discută puțin cu Sandina În germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
măritată. Realitatea o izbi ca un duș rece. Până și proba pentru rochia de mireasă păruse o joacă sau o imagine dintr-un film care i se derula în minte. Asta însă - tigăile de bucătărie înfășurate în staniol, cu o etichetă asortată - era ceva real. — Ai început deja să ai emoții? o întrebă Laurence, strângându-i mâna într-a lui. Eu unul știu că da. Mai sunt doar trei săptămâni și o să fii doamna Westcott. Fran fu emoționată, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de câștigat: stratagema publicitară ce urma să aibă loc în piața din fața catedralei la prânz. Trei femei care voiau să-și vândă rochiile de mireasă aveau să se îndrepte spre un altar improvizat pe fundalul marșului nupțial, purtând fiecare o etichetă cu prețul pe rochie, spre a promova lansarea ziarului. Fuseseră anunțați reprezentanții presei locale și naționale și postul de televiziune Eastwards promisese că o să trimită o echipă de filmare. Dar mai întâi trebuia să îi facă o vizită rapidă tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și aproape că le târî pe cele două mirese recalcitrante până la Cathedral Arms ca să se schimbe. După cinci minute, totul era în linii mari cum ar fi trebuit să fie și fotografii surprindeau cu râvnă pe peliculă trioul nupțial și etichetele mari cu prețul pe care le purtau. — De ce vinzi rochia, drăguță? o întrebă cel mai obraznic dintre fotografi pe una din mirese. Soțul n-a fost chiar așa cum visai? — Nu, răspunse ea mușcător, dar a fost mai bun decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să creadă. Părea că talentul ei în a se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși împleticindu-se, fără să-i pese că plecarea ei avea să pară prea bruscă. N-aveau decât să creadă că era o încălcare a etichetei. Trebuia să iasă la aer înainte să leșine cu adevărat. Așa se întâmplă că nu se afla în sală când, pe neașteptate, Jack Allen mai zăbovi pe scenă și adăugă că voia să mai spună ceva înainte dea lăsa microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în largul ei, de parcă n-ar fi plecat nicicând. Pentru o fracțiune de secundă, Fran nu știu ce să spună. „Am venit să-i spun soțului dumneavoastră că-l iubesc“ o fi fost adevărul adevărat, dar părea pe undeva o abatere de la etichetă. Intuind încurcătura în care se afla, Ben îi sări în ajutor. — A venit să-l vadă pe Ralph. Ralph e tatăl lui Fran. Carrie o studie pe Fran cu un interes subit. Deci de aia se afla bătrânul aici, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vor plăcea la nebunie. Între timp, Fran însăși stătea în antreul Camillei, uitându-se la cadourile adunate pe masa de acolo. Unul dintre ele, fără îndoială o sticlă, se distingea de celelalte prin ambalajul ieftin. „Domnului doctor Westcott“, scria pe etichetă, „cel mai minunat om din lume. Fără dumneavoastră ne-am fi pierdut speranța. Să dea Domnul să aveți copii la fel de frumoși ca ai noștri. De la June, Bill și Tracey (doi ani) Standish.“ Fran fu copleșită. — Francesca, draga mea, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a trebuit să răzbească, în atenția greoaie a publicului, mulțumită aceluiași factor și aceluiași procedeu de rînd: numărul și iureșul. Pe steagul care-i ralia și forma singura legătură trainică, sta scris: nemulțumire. Peste acest cuvînt, criticii doctrinari au lipit etichete prețioase și au colectat silnic nume și pseudonime pentru a-și justifica teoria. E felul lor de a trăi și de a ține un capăt din pulpana actualității. E ciuda contabililor de școli literare”. Respingînd, implicit, teza lui Maiorescu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însemnat în programul lor cîteva idei juste — inspirația din vieața modernă și, în ce privește forma, principiul versificației libere, amîndouă luate de la simboliști și continuatorii lor, deși Marinetti și tovarășii săi nu vreau parcă să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela” Don Quijotte - dau, potrivit acelorași critici, măsura talentului său. „Umbra” lui Urmuz și calificativul de „minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și răspunsul diplomatic al dramaturgului italian: „M’am declarat, dela început, împotriva oricărei regule. Arta nu poate fi constrînsă în forme. E liberă, anarhică, dinamită. (...) Individualitate absolută (nu cooperație). Voința și programatismul sînt nule. Am fost în contra școlilor literare. Ca etichete, nu ca mentalitate. Dar sintetizînd manifestările izolate, concentrînd pînă la cristalizare toate preocupările separate, filtru pentru prepararea unei ideologii de bază, a unei atmosfere și unui stil al epocei, și apoi precipitînd artistul - cow-boy pe un cal sălbatic într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lovinescu, Emilian constată că „În opoziție cu cele două manifeste studiate anterior, cari atacau formele mai vechi de artă, Integral atacă dimpotrivă chiar pe cele mai nouă (...) Avea dreptate nu știu ce critic literar cînd spunea că e cu neputință să poți eticheta pe un scriitor modernist ca aparținînd unei anumite școale, căci seara se culcă dadaist și a doua zi se trezește suprarealist. Trăim doar în secolul vitezei!”, ceea ce în esență e corect... Mai mult decît un sîmbure de adevăr conține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minute. — O să-l Îmbrăcați seara, Îmi spune ea zîmbind, după ce copilul s-a culcat. Și, dacă aveți un bebeluș, ăsta e un motiv În plus să vă răsfățați. Mă răsucesc, mormăi, după care mi se cam taie răsuflarea cînd văd eticheta cu prețul. — O, faceți-vă un cadou, Îmi zice. E foarte sexy. Soțul dumneavoastră ar trebui să vină și să-mi mulțumească. Nu răspund, dar, după cîteva minute, ies din magazin, cărînd prețiosul pulover Într-o pungă mare. CÎteva prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu pixul, un nume șters, aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]