11,414 matches
-
evreiești și a suferinței evreiești 6. Este cazul lui Bernard Malamud sau Philip Roth, inclusiv atunci când, în Complexul lui Portnoy (1969), protagonistul suferă fără să găsească în asta o plăcere. La Malamud, evreii suferă deoarece suferința face parte din ființa evreiască, în timp ce la Roth suferința, chiar evreiască, este repulsivă când nu conduce la izbăvire. Iar cum izbăvirea este imposibilă într-o lume secularizată, nu mai rămâne decât repulsia. Cât despre Saul Bellow, acesta susține că, în povestirile tradiției evreiești, lumea se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Este cazul lui Bernard Malamud sau Philip Roth, inclusiv atunci când, în Complexul lui Portnoy (1969), protagonistul suferă fără să găsească în asta o plăcere. La Malamud, evreii suferă deoarece suferința face parte din ființa evreiască, în timp ce la Roth suferința, chiar evreiască, este repulsivă când nu conduce la izbăvire. Iar cum izbăvirea este imposibilă într-o lume secularizată, nu mai rămâne decât repulsia. Cât despre Saul Bellow, acesta susține că, în povestirile tradiției evreiești, lumea se dovedește purtătoarea unei semnificații umane ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din ființa evreiască, în timp ce la Roth suferința, chiar evreiască, este repulsivă când nu conduce la izbăvire. Iar cum izbăvirea este imposibilă într-o lume secularizată, nu mai rămâne decât repulsia. Cât despre Saul Bellow, acesta susține că, în povestirile tradiției evreiești, lumea se dovedește purtătoarea unei semnificații umane ale cărei ingrediente sunt suferința și comedia. Dar suferința este cea care, de acum, cimentează identitatea individuală. În contextul american, unde evreii nu fuseseră afectați direct de genocid, suferința și incarnarea ei supremă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
holocaust" abandonarea animalelor pe timpul verii, califică drept "genocid" exterminarea focilor și-l supranumește "Himmler" pe președintele Federației Vânătorilor 10. Am putea da multe exemple. Orice violență reală sau presupusă, orice traumatism par de acum să solicite recurgerea la vocabularul genocidului evreiesc, la o terminologie a extremei și în care această extremă este în cele din urmă banalizată și dispare. Din cauza supraîncărcării ei emoționale, datoria de memorie deviază de la traiectorie, iar obiectivele depozitarilor acestei memorii sau ale celor care-i continuă sunt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un timp, provoacă oare de acum contrarul, desensibilizarea? Banalizarea permite eliberarea de obligațiile apăsătoare al căror obiectiv profund nu a fost înțeles. Singularizarea împinsă la extrem poate avea aceleași efecte. De aici până la a-ți spune că este o problemă evreiască, care-i privește numai pe evrei, nu e decât un pas. Aceste numeroase pericole pândesc în permanență evenimentul însuși, în lipsa unei pedagogii adecvate, care să fie mai puțin fondată pe moarte și mai mult axată pe viață și să permită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a început să capete formă foarte devreme, accentuându-se de-a lungul anilor. Publicat mai întâi în cinci foiletoane în revista New Yorker în februarie și martie 1963, apoi în volum, Eichmann la Ierusalim provoacă imediat o dezbatere în lumea evreiască despre problemele istorice ridicate de Holocaust. Arendt respinsese ideea nou apărută că numai martorii genocidului aveau dreptul să vorbească despre el. Cuvântul lor, sanctificat, era pe cale să se erijeze în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor, sanctificat, era pe cale să se erijeze în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol major pentru istoriografie și pentru prezervarea instituției judiciare. În articole, apoi în carte, ea condamnă leadership-ul evreiesc instaurat în zonele unde făcea ravagii nazismul, acuzându-l că a colaborat cu inamicul într-un fel sau altul, pentru un motiv sau altul. Ea îi reproșează că i-a lipsit clarviziunea politică și pretinde că, dacă evreii n-ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
infirma ideea călăului antisemit absolut. Puternicele rezerve ale lui Hannah Arendt față de atitudinea liderilor evrei în timpul exterminării, precum și critica ei față de voința Israelului de a vedea acest proces desfășurându-se pe teritoriul său au declanșat o imensă controversă în lumea evreiască. Argumentația ei submina miturile celor care se confruntau cu ea, construite pe distincții nete între bine și rău, oroare și banalitate, nazism și umanitate, călăi și victime, cei care aveau puterea și cei care n-o aveau, între naziști, antisemiți
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmărește să repare simbolic nedreptățile trecutului și amintește oricui vrea să audă datoria de a apăra Israelul. Multe grupuri care cer recunoaștere și căință se inspiră, mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin deschis, din paradigma evreiască. Ceea ce falsifică de la început lucrurile, suscitând o concurență între victime, și numai concurența, de vreme ce în spatele solicitării simbolice nu pare să se articuleze nicio revendicare socială sau politică clară. Apelul mișcării Les Indigènes de la République din ianuarie 2005 este, din acest
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
erijează în "virtute", căința nu este atunci decât "viciul" ei, un fel de cursă care riscă, pe termen lung, să se strângă în jurul celor care au întins-o, cum s-a strâns în jurul evreilor înșiși, din motive diferite. Desigur, datoria evreiască de memorie ar putea părea în ochii observatorilor externi un mecanism bine rodat, care poate fi imitat deoarece este considerat cel mai operațional. Și totuși nici elementele ei constitutive, nici punerea ei în practică, și cu atât mai puțin devierea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferințelor suportate sau la cererile de drepturi exprimate de alte grupuri. Ceea ce lumea tinde să perceapă ca un model are, foarte frecvent, toate trăsăturile unui caz unic, iar împrumuturile din el nu dau întotdeauna aceleași rezultate. Este adevărat că suferința evreiască pare o paradigmă imposibil de depășit. Istoria ei de durată și instalarea ei în memoria evreiască îi conferă această etichetă de autenticitate. De asemenea, centralitatea ei în imaginarul internațional o consolidează. În sfârșit, locul preponderent, chiar prea important după unii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca un model are, foarte frecvent, toate trăsăturile unui caz unic, iar împrumuturile din el nu dau întotdeauna aceleași rezultate. Este adevărat că suferința evreiască pare o paradigmă imposibil de depășit. Istoria ei de durată și instalarea ei în memoria evreiască îi conferă această etichetă de autenticitate. De asemenea, centralitatea ei în imaginarul internațional o consolidează. În sfârșit, locul preponderent, chiar prea important după unii, pe care-l ocupă pe scenele naționale le trimite potențialilor imitatori o imagine de eficacitate și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu a putut prinde rădăcini decât în societăți avide de moralitate, care se străduiesc să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge foarte ușor la statutul de paradigmă, în special în Franța, unde s-a conjugat cu o revendicare identitară care a făcut una dintre primele breșe vizibile în zidul iacobinismului unic și indivizibil
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
are de data aceasta, în afară de vocabular, decât o foarte mică legătură cu datoria de memorie. Recurgerea, chiar și nepotrivită, la o asemenea retorică nu este mai puțin revelatoare. Ea trimite la un imaginar, în speță francez, impregnat de experiența genocidului evreiesc și de învinovățirea de a-l fi permis. În realitate, ea reia binomul, recurent la mulți evrei, mai ales la cei tineri, "datorie de memorie" "datorie de vigilență", a cărui forță de impact nu mai trebuie demonstrată. În Statele Unite, revendicarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
primul rând conducătorilor Statelor Unite. Această americanizare a Holocaustului, cum spune Régine Robin, îl introduce în saga democrației 17. Recunoașterea memoriei criminale este o etapă indispensabilă în elaborarea identităților individuale și colective în societățile noastre din ce în ce mai secularizate. Fiind vorba de lumea evreiască, acest lucru este valabil chiar și pentru mediile tradiționaliste (nu pentru ortodoxie), unde, alături de practica religioasă, identitatea de victimă este departe de a fi absentă. Cu cât frontierele noastre se mișcă, iar mondializarea ne adâncește mai mult în necunoscut, cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este proporțională cu cantitatea de suferințe evocată. Astfel, poziția pe eșichierul politic și social se măsoară cu o scară Richter a suferinței. Războiul memoriilor rezultă din această competiție inevitabilă, pentru că nu este destul loc pentru toate victimele. Cum memoria genocidului evreiesc și-a tăiat partea leului din acest spațiu extraordinar de îngust pe care iacobinismul acceptă să-l acorde exprimării diversității, una dintre fațetele acestui război al memoriilor este respingerea Celuilalt, ale cărei manifestări principale, în perioadă de criză, sunt antisemitismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
privilegiat pe care-l ocupă unii membri ai grupului evreu în diferite straturi ale societății, și care le asigură considerația partidelor politice mereu în căutare de voturi, ele amintesc, deși evreii au devenit cetățeni, de o veche tradiție a vieții evreiești din diasporă, alianța. De parcă, astăzi ca și ieri, evreii ar socoti mai prudent să se pună sub protecția celor puternici. Această poziție nu comportă însă numai avantaje, de vreme ce în trecut i-a transformat în ținte privilegiate ale nemulțumirii celor care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
special în Africa de Nord". Sclavia este mai îndepărtată în istorie. Colonizarea și decolonizarea sunt mai apropiate. Și totuși descendenții sclavilor au fost cei mai activi în această situație. Lupta împotriva discriminării populațiilor negre are, desigur, propria ei istorie. Dar, în conformitate cu datoria evreiască de memorie, în această zonă mobilizarea s-a dovedit cea mai eficace, în special sub impulsul cetățenilor francezi din DOM-TOM*, mai racordați la modelele politice din țară. Și nu întâmplător fondarea CRAN-ului, organism cu denumire calchiată după CRIF, a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință totuși selectivă, memoriile evreiască, neagră, armeană, maghrebiană, musulmană, colonizată și altele nefiind toate tratate la fel. Trierea efectuată de majoritate în recunoașterea memoriilor de suferință ale minorităților și chiar ierarhizarea lor nu sunt străine de exacerbarea concurenței victimare. Note CONCLUZIE Dreptul la uitare Urcând
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
recunoașterea memoriilor de suferință ale minorităților și chiar ierarhizarea lor nu sunt străine de exacerbarea concurenței victimare. Note CONCLUZIE Dreptul la uitare Urcând până la temeliile scripturistice însele, am încercat în această carte să retrasez lunga istorie a suferinței în lumea evreiască. Voiam să înțeleg modul în care suferința, reprezentările ei, instrumentalizările ei succesive au putut modela istoria unui popor și a unei religii, precum și ideea pe care acest popor și această religie și-o fac despre istoria lor. Concentrându-mi atenția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înțeleg modul în care suferința, reprezentările ei, instrumentalizările ei succesive au putut modela istoria unui popor și a unei religii, precum și ideea pe care acest popor și această religie și-o fac despre istoria lor. Concentrându-mi atenția pe istoria evreiască a suferinței, mi se pare că am realizat un studiu de caz de două ori exemplar. Exemplar fiindcă pune într-o lumină nouă destinul primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mi se pare că am realizat un studiu de caz de două ori exemplar. Exemplar fiindcă pune într-o lumină nouă destinul primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și fiindcă paradigma evreiască a devenit, pentru multe alte grupuri, o paradigmă de referință, aproape un model de imitat. Am dorit să închei această istorie evreiască a suferinței cu ultimele ei metamorfoze, după genocid și până în zilele noastre, când ea funcționează ca o religie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și fiindcă paradigma evreiască a devenit, pentru multe alte grupuri, o paradigmă de referință, aproape un model de imitat. Am dorit să închei această istorie evreiască a suferinței cu ultimele ei metamorfoze, după genocid și până în zilele noastre, când ea funcționează ca o religie civilă. Dacă, în Israel, ea le-a permis evreilor să reînnoade legătura cu trecutul lor din diasporă, negat la început de ideologia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe cel de-al doilea. Dezbaterea despre unicitatea Holocaustului începuse în Statele Unite la sfârșitul anilor 1990, odată cu avântul multiculturalismului. În Franța, ea nu a avut pur și simplu loc, iar unicitatea a fost acceptată ca un adevăr intangibil de instituțiile evreiești, presa generalistă și marele public, în special cel evreu 2. Ultimele evoluții politice par să fi determinat instituțiile evreiești să fie mai deschise la genocidul armean. E de sperat că această schimbare de atitudine nu este doar prețul plătit "ciocnirii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În Franța, ea nu a avut pur și simplu loc, iar unicitatea a fost acceptată ca un adevăr intangibil de instituțiile evreiești, presa generalistă și marele public, în special cel evreu 2. Ultimele evoluții politice par să fi determinat instituțiile evreiești să fie mai deschise la genocidul armean. E de sperat că această schimbare de atitudine nu este doar prețul plătit "ciocnirii civilizațiilor", ci anunță cu adevărat etapa maturității, care va înlocui dogma unicității Holocaustului cu recunoașterea specificității fiecărui genocid. Într-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]