6,049 matches
-
mitologizați, metamorfozați în "demoni" și "vrăjitori"; tot astfel, luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate, mai precis asimilate luptelor lui Indra împotriva lui Vrtra și a altor Ființe "demonice". Vom discuta mai târziu implicațiile cosmologice ale unor astfel de lupte exemplare (§ 68). Pentru moment, să precizăm că ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea unui altar gărhapatya) dedicat lui Agni17. "Se zice despre cineva că s-a instalat (avasyati) când și-a construit un gărhapatya, și toți aceia care construiesc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numit "Stăpânul Mării" și "Rege peste naga"; or, Oceanul este "culcușul șerpilor naga"29. 67. Șerpi și Zei. Mitra, Aryaman, Aditi Această ambiguitate și ambivalență a lui Varuna este importantă din mai multe puncte de vedere. Dar mai ales caracterul exemplar al unirii contrariilor e ceea ce trebuie să ne rețină 24 Cf. G. Dumezil, art. cit., pp. 142 sq., cu bibliografie. 25 "El i-a înfrânt pe măyin-i prin măyă; acesta este laitmotivul a numeroase texte (Bergaigne, III, p. 82). Printre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este invocat împreună cu Varuna, căruia îi este, în același timp, antiteză și complement. Binomul Mitra-Varuna, care, încă din cea mai veche perioadă, juca un rol considerabil ca expresie prin excelență a Suveranității divine, a fost folosit mai târziu ca formulă exemplară pentru toate cuplurile antagonice și opozițiile complementare. Lui Mitra îi sunt asociați Aryaman și Bhaga. Primul ocrotește pe arieni; el dirijează mai ales chestiunile legate de întemeierea ospitalității și se preocupă de căsătorii. Bhaga, al cărui nume înseamnă "parte", asigură
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Mitra, Varuna, și zeii Aditia, laolaltă. 30 Pe această temă, cf. M. Eliade, Mepliislopheles et l'androgyne, pp. 108 sq. 31 J. Gonda, "Gods" and "Powers", pp. 75 sq. Religia indo-europenilor. Zeii vedici El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa. Tovarășii săi, Măruții, reflectă, la nivel mitologic, societățile indo-iraniene de tineri luptători (maryă). Dar Indra este demiurg și fecundator totodată, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Neistovit băutor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și cel care, brahman fiind, nu știe de asvamedha, nu știe absolut nimic, nu este un brahman, și merită să fie prădat" (Sat. Br., XIII, 4, 2, 17). Sacrificiul este menit să regenereze întreg Cosmosul, să restabilească în desăvârșirea lor exemplară toate clasele sociale și toate vocațiile 5. Calul, reprezentant al puterii regale (ksatryă), identificat totodată cu Yama, Aditia (Soarele) și Soma (adică cu zeii suverani), e întrucâtva un substitut al regelui. Atunci când se analizează un scenariu paralel, purusamedha, trebuie ținut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a născut Slujitorul" (str. 12, traducere de L. Renou). Capul său a devenit cerul, picioarele lui pământul, conștiința sa luna, ochiul lui soarele, din gura lui s-a născut Indra și Agni, din respirația sa vântul etc. (str. 13-14). Funcția exemplară a acestui sacrificiu este subliniată în ultima strofă (16): "Zeii au jertfit jertfa prin jertfă"; altfel zis, Purușa era victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului, în egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot așa cum, în societățile arhaice, mitul slujește drept model exemplar al oricărei creații, tot astfel imnul este recitat într-unul din riturile legate de nașterea unui fiu, în ceremoniile de punere a temeliilor unui templu (zidit, de altfel, ca o imagine a lui Purușa) și în riturile purificatoare de reînnoire
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest lucru se datorează faptului că amândoi sunt rezultatul aceleiași activități: "reconstrucția", unificarea; deși materialele sunt diferite: cărămizile altarului pentru Prăjăpati-Brahman, funcțiile psiho-mentale pentru ătman 22. Dar merită subliniat faptul că un mit cosmogonic constituie, în cele din urmă, modelul exemplar al "construirii" lui ătman. Variate tehnici yogine aplică același principiu: "concentrarea" și "unificarea" pozițiilor corporale, a suflurilor, a activității psihomentale. Descoperirea identității Sinelui (ătman) cu brahman va fi neistovit exploatată și divers valorizată în Upanișade (§ 80). Pentru moment, să adăugăm
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a abandona viața socială și de a se retrage "în pădure", pentru a se putea consacra integral meditației. Acest obicei a devenit de foarte multă vreme exemplar și el mai este încă și acum urmat în India modernă. Dar e probabil că retragerea "în păduri" a unor oameni care nu erau nici extatici, nici asceți sau yogini prin vocație, a constituit, la început, o noutate destul de surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
slabă, lăsând oamenilor carnea și măruntaiele. De atunci, spune Hesiod, oamenii ard oasele pe altarele zeilor fără de moarte (Theog., 556). Această împărțire aparte a avut consecințe însemnate pentru omenire. Era, pe de o parte, promovarea regimului carnivor ca act religios exemplar și suprem omagiu adus zeilor; dar, în ultimă instanță, acest lucru implica abandonarea alimentației vegetariene din epoca de aur. Pe de altă parte, înșelăciunea lui Prometeu 1-a ațâțat pe Zeus împotriva oamenilor, și acesta nu i-a mai lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
succesul Prometheidei să fi contribuit la această situație. Căci, dacă Eschil a exaltat grandoarea singulară a acestui erou civilizator, ocrotitor al oamenilor, el a ilustrat, totodată, bunătatea lui Zeus și valoarea spirituală a reconcilierii finale, ridicată la rangul de model exemplar pentru înțelepciunea umană. Prometeu nu-și va mai regăsi statura sublimă - de victimă eternă a tiraniei divine - decât o dată cu romantismul european. În India, speculațiile în jurul sacrificiului articulează o cosmogonie specifică și deschid calea metafizicii și tehnicilor Yoga (§ 76). La evrei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și autodepăși. Atributele sale principale - vicleșugul și inventivitatea, stăpânirea asupra întunericului, interesul pentru activitatea oamenilor, psihopompia - vor fi continuu reinterpretate și vor sfârși prin a face din Hermes o figură tot mai complexă, erou civilizator, patron al științelor și imagine exemplară pentru gnosele oculte. Hermes este unul dintre puținii zei olympieni care nu-și vor pierde actualitatea religioasă după criza religiei "clasice" și nu vor dispărea o dată cu triumful creștinismului. Asimilat cu Thot și cu Mercurius, el va cunoaște o nouă vogă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inițiatice: astfel, scufundarea sa rituală în mare, încercare inițiatică echivalând cu o călătorie în lumea cealaltă, în palatul de sub mare al Nereidelor, zâne prin excelență courotrophoi; la fel, pătrunderea lui Teseu în labirint și lupta sa cu monstrul (Minotaurul), temă exemplară a inițierilor eroice; tot așa, în sfârșit, răpirea Ariadnei, una din multiplele epifanii 39 G/i eroi greci, p. 313. Paginile care urmea/ă datorează mult analizelor lui Brelich. 40 Paris este hrănit de o ursoaică, Aegysthos de către o capră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost văzut Teseu în fruntea atenienilor (Plutarh, Thes., 35,5; vezi alte exemple la Brelich, pp. 91 sq.). Dar eroul se bucură de asemenea de o "imortalitate" de ordin spiritual, de glorie, de perenitatea numelui său. El devine astfel modelul exemplar pentru toți aceia care se străduiesc să-și depășească condiția efemeră de muritori, să-și salveze numele de uitarea definitivă, să supraviețuiască în memoria oamenilor. Eroizarea personajelor reale - regii Spartei, luptătorii căzuți la Marathon sau în Plateea, tiranoctonii - se explică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu privire ia cele două zeițe. Or, atari "revelații" reclamau "secretul" ca o condiție sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor inițieri atestate în societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de a fi devenit un model exemplar pentru cultele de Mistere. Valoarea religioasă a "secretului" va fi exaltată în epoca elenistică. Mitologizarea secretelor inițiatice și hermeneutica lor vor încuraja cu timpul speculații nenumărate, care vor sfârși prin a modela stilul unei întregi epoci. Secretul sporește prin sine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reformă" efectuată de către "profetul" Zarathustra, dar chiar istoricitatea acestui personaj este pusă la îndoială. După cum vom vedea imediat, problema istoricității lui Zarathustra nu ar trebui să constituie o dificultate. Era normal ca personajul istoric Zarathustra să fie transformat în model exemplar al credincioșilor "religiei mazdeenc". După câteva generații, memoria colectivă nu reușește să mai păstreze biografia autentică a unui personaj eminent: acesta sfârșește prin a ajunge un arhetip, adică exprimă numai virtuțile vocației sale, ilustrată de evenimentele paradigmatice specifice modelului pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
concrete, dacă acestea nu ar reprezenta amintirile unui personaj istoric. E adevărat că elementele mitologice abundă în biografiile legendare ulterioare ale Profetului, dar așa cum am amintit, e vorba de un proces bine știut: transformarea unui personaj istoric important în model exemplar. Un imn (Yast, 13) exaltă nașterea Profetului în termeni mesianici: "La nașterea sa și în timpul creșterii sale, apa și plantele s-au bucurat, la nașterea sa și în timpul creșterii sale apa și plantele au crescut" (13: 93 sq.). Și se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a mazdeismului. El iese învingător din patru confruntări, al căror caracter inițiatic este evident (el e aruncat pe un rug, într-o vizuină de lupi etc.)8. Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de către Profet. Dar procesul de mitizare s-a prelungit de-a lungul a cel puțin cincisprezece secole. Am reamintit mai sus câteva exemple de apoteozare a lui Zarathustra în tradiția mazdeană (§ 101). În lumea elenistică, Zoroastru este exaltat ca mag exemplar, și tot în calitate de Magus îl vor evoca filosofii Renașterii italiene, în fine, reflexe ale celui mai frumos mit al său se regăsesc în Faust-ul lui Goethe. 105. Religia Ahemenizilor Opoziția dintre Ahură Mazda și dacva se preciza deja în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Saosyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală. Nu știm dacă exista, în vremea ahemenizilor, un conflict sau o tensiune secretă între cele două ideologii religioase: regală și sacerdotală. Prietenia Regelui Vistaspa cu Profetul putea constitui un model exemplar. Dar confruntarea se va preciza mai târziu, sub Sassanizi. Fenomenul este cunoscut și în alte părți: Prințul Siddharta a devenit Buddha, și soteriologia lui a înlocuit-o pe cea a brahmanilor. 107. Problema Magilor. Sciții Propagându-se spre apus, zoroastrismul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sub semnul întrebării atotputerea și renumele Domnului, lezechiel explică această nouă creație prin dorința lui Iahve de a sanctifica "numele meu cel sfânt pe care 1-a necinstit casa lui Israel printre popoare" (36: 21). David, rege și păstor, "slujitor" exemplar al lui Dumnezeu, va domni peste noul Israel (37: 25 sq., 34: 23 sq.). Și, în ultimele capitole (40-48), lezechiel descrie în detaliu Templul viitor 37 (a cărui imagine el a văzut-o în extaz) și cultul, așa cum va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aducerea în prim-plan a unei poezii autentice. În studiul acesta, ne vom opri asupra poeziei a patru dintre reprezentanții generației Albatros: Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. Opera lor poetică este, din multe puncte de vedere, exemplară atât pentru epoca în care ei debutează (reflectând nu doar tendințele de evoluție a literaturii, ci și impactul contextului social-politic asupra poeziei), cât și pentru schimbările care se produc în modul de a concepe literatura de către generațiile următoare. Premisa de la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat, consecințele ar putea să nu fie "promițătoare". Anul 1915 a fost de asemenea unul fundamental, deoarece T. S. Elliot a publicat Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, considerat "poemul modern exemplar", în ciuda aspirației lui Pattee la o "nouă epocă romantică" (Ruland și Bradbury, 257). A fost un an al ascensiunii modernismului estetic. Spiritul modernist și căutarea profundă a adevărului artistic sublim va fi formulată în 1920 de către Elliot în Criticul perfect
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rămas drept mărturie. De pildă la Sarmisegetuza, de la Grădiștea Muncelului, renumita capitală a statului dac, ca și În alte cetăți se reflectă ca Într-o oglindă Întreaga diversitate a civilizației dacilor, nu numai În domeniul construcțiilor de apărare (prin folosirea exemplară a avantajelor terenului), dar și a culturii lor spirituale. Carpații Meridionali favorizați de poziția lor centrală În spațiul românesc pot fi considerați ca un adevărat tezaur, nu numai pentru istorici și arheologi, dar și pentru turiști, ei fiind aureolați de
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]