10,920 matches
-
multe șanse de realizare decât altul, atunci cel mai bine este să acordăm tuturor rezultatelor aceeași șansă de realizare” [Guiașu (1968, 1977, 2003)]. Soluția propusă de Laplace corespunde distribuției discrete uniforme (toate probabilitățile sunt egale) întâlnite frecvent în situații concrete extreme, chiar dacă aceste situații sunt mai degrabă teoretice. Din punctul de vedere al teoriei matematice a informației, distribuția uniformă reprezintă experimentul cu grad maxim de nedeterminare (înainte de efectuare) sau cu grad maxim de informație realizată sau dobândită (după efectuare). În alte
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente, câștigăm mai mult dacă urmărim marginile și rebelii, apostații și indecișii, ipotezele și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
finanțați și sprijiniți logistic de Moscova, „tovarășii de drum” aveau după război un avantaj moral nesperat, un alibi etic greu de demontat: antifascismul. Mulți dintre intelectualii occidentali și est-europeni fuseseră actori sau simpatizanți ai organizațiilor și guvernelor de dreapta sau extremă dreapta, deci nu puteau reapărea prea ușor în public, iar responsabilitatea lor pentru dezastrul războiului și Holocaustului putea fi dovedită în numeroase cazuri, rămânând cel puțin o suspiciune plauzibilă în altele. Cum să reconstruiești democrația occidentală cu asemenea oameni? Ai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alege tirania simetrică. și nu au făcut-o14. Prin urmare, se poate: nu toți intelectualii publici - tot mai publici, tot mai puțin intelectuali, spune Richard Posner - trebuie să devină tiranofili, deși cu toții sunt caracterizați de „o înclinație spre adoptarea de poziții extreme, un gust pentru universalii și abstracțiuni, o dorință de puritate morală, o lipsă de simț al realității și aroganță intelectuală”15. 3. Epilog românesctc "3. Epilog românesc" Spuneam din capul locului că am scris aceste pagini pentru a facilita întâlnirea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock cu marșurile naziste! Asemenea aprecieri extreme, pur și simplu absurde, trecând mult dincolo de limitele unei firești neînțelegeri „culturale” intergeneraționale (generation gap), sunt puține totuși în întreaga lucrare. Nu ele îi dau măsura, ci maiestuosul, mișcătorul, tulburătorul, înaltul edificiu construit de Bloom în The Closing of the
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un rinichi să-i filtreze toxinele din organism. Mă întreb câte operații de acest gen ar putea fi evitate dacă s-ar folosit tratamente reflexogene pentru reactivarea circulației forței vitale în aceste organe disfuncționale. Înainte de a se recurge la măsuri extreme, ar fi bine să încercăm și metoda reflexologiei. Revitalizați-vă rinichii cu ajutorul reflexologieitc "Revitaliza]i‑v\ rinichii cu ajutorul reflexologiei" Dacă studiem harta A, observăm că rinichii se află de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Pe harta B
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un „pește pierdut“, iar cînd un alt gentleman veni s-o harponeze, doamna intră în posesia lui, împreună cu eventualele harpoane ce se vor fi găsit într-însa. Erskine pretindea că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crescând prețul; · acceptarea unui risc care poate fi chiar calculat datorită faptului că distribuția dimensiunilor efective în câmpul de toleranță urmărește o curbă cu o densitate de reparație normală (Gauss) probabilitatea de a obține o asamblare a piesei cu dimensiuni extreme este redusă. Se poate ajunge la probabilitatea de 2-3 000 de a asambla arbore cu dimensiune minimă : · modificarea materialului pentru elementul mai slab din asamblare (creșterea limitei de curgere sau schimbarea tratamentului termic). Exemplu de proiect didactic Să se proiecteze
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
foarte mobilă și Marilyn își folosește sprâncenele pentru a-și însufleți mesajele. Aici este paradoxul: nici o clipire și extremă suplețe a sprâncenelor. Dar paradoxul nu este decât aparent. În realitate, pentru Marilyn chipul este un puternic mijloc de seducție. Datorită extremei mobilități a trăsăturilor, permanent în mișcare, ea favorizează enorm interacțiunea vizuală. Dar aceasta, lucru surprinzător, nu o împiedică să fie singură, incredibil de singură, pentru că interlocutorul nu o interesează. Fixitatea privirii arată că ea nu prelucrează informațiile trimise de el
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
frumuseți, așa cum tindea să facă Marilyn. Este deplin conectată la tot ce se petrece. Cele două laturi ale chipului și trupului Madonnei sunt foarte simetrice. Așa sunt și gesturile ei. Ea nu se lasă pradă emoțiilor și dovedește întotdeauna o extremă dominare a mediului, fără să putem spune că se controlează. Pentru ea, toate acestea sunt firești și evidente. În situațiile de seducție, capul ei nu se înclină niciodată lateral în direcția celuilalt, așa cum tind să facă, de obicei, capetele a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest punct de vedere, pot fi considerați gânditorii mistici ai epocilor mai îndepărtate sau mai apropiate, care au conceput cunoașterea supremă drept o identificare a subiectului cu obiectul cel mai înalt al cunoașterii, cu Dumnezeu, cu absolutul. În această ipostază extremă a unui concept al cunoașterii orientat spre conținut, cunoașterea va fi concepută drept o contopire a subiectului cu obiectul cunoașterii sale. Într-o variantă mai puțin radicală, cunoașterea va fi înțeleasă în unele orientări ale gândirii metafizice occidentale drept pătrundere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de puțin că o anumită alegere, decizie sau acțiune își va pierde orice valoare morală de îndată ce va fi în acord cu înclinațiile agentului. Kant ar fi zis, poate, că acei oameni care urmează de cele mai multe ori glasul rațiunii fără sforțări extreme, necesare pentru a învinge înclinații contrare, sunt oameni care au o fire fericită. Asta nu îl va împiedica să-i admire cu deosebire pe cei care rămân fideli poruncilor rațiunii la capătul unei lupte grele cu impulsul de a le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a tuturor actelor noastre. Ceea ce ne îngăduie să apreciem mai bine cât de mare a fost provocarea căreia i-a dat curs Kant, în articolul său din Berlinische Bläter, acceptând să susțină teza interzicerii minciunii și cu referire la situația extremă care a fost imaginată de Constant. După Vuillemin, Kant își propune să argumenteze că a spune numai adevărul este ceva obligatoriu din punct de vedere moral. Ca și în cazul altor acțiuni obligatorii din punct de vedere moral, urmările bune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
admit excepții. În mod excepțional vom putea minți din datorie, după cum vom putea chiar ucide din datorie. Kant însuși a admis excepții în cazul imperativului „Să nu ucizi!” atunci când a afirmat că o persoană supusă agresiunii poate recurge la mijloace extreme pentru a se apăra și atunci când a aprobat războiul de autoapărare. Kant nu putea să nu distingă ființele care urmează întotdeauna glasul rațiunii de oameni, ca ființe reale. Dimpotrivă, el a subliniat în mod consecvent distanța care le separă. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un scop bun sau a ne revolta pentru a avea un guvern mai bun ar fi acte justificate pur și simplu fiindcă persoanele și stările reale sunt departe de ideal, atunci argumentul pantei alunecoase ne poate duce repede la concluzii extreme, ținând seama de faptul că persoanele sunt departe de a avea deplină autonomie iar guvernele nu reușesc să încorporeze voința generală a poporului”. (Op. cit., p. 356.) IDEALUL MORAL AL LUI KANT Un important om politic din România, care se străduiește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
energie densă, aproape tangibilă, ele trebuie să treacă prin corpul fizic pentru a fi eliberate. Cea mai ușoară cale este prin sistemul excretor al organismului, dar, dacă acesta este deshidratat În vreun fel, ar putea fi nevoie să alegeți căi extreme (cum ar fi vomitatul), pentru că este spre binele corpului să scape cît mai repede de această energie toxică. Un alt motiv pentru care se poate Întîmpla astfel e că persoana este pregătită spiritual să elibereze și să se purifice de
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
palpitație, junghi, mici șocuri electrice, furnicături sau gîdilituri, iar În japoneză acestea se numesc Hibiki. În mod normal, ele apar la nivelul mîinilor, dar, ocazional, pot fi simțite chiar pe Întreaga suprafață a brațului, ajungînd pînă la umeri În situații extreme. Formele dezechilibrului din cadrul cîmpului energetic se numesc Byosen și, Întrucît se manifestă În sfera aurei Înainte de apariția vreunui simptom fizic, clientul poate să nu știe că ar fi ceva În neregulă. De aceea, dacă folosiți Reiki pe locurile În care
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ce a făcut Marlowe din toate acestea” (Hiney, 1997, p. 101). Scos de pe șinele tradiționale, romanul va lua periculoase viraje, adăstând în zona eseului etic și a meditației filozofice. În felul acesta, stilul reușește să-și gestioneze propria emfază. Densitatea extremă a romanului provine, desigur, din talentul ieșit din comun al autorului, dar și din câteva imperceptibile stratageme: din umplerea spațiului dintre capitole, episoade sau secvențe cu pasaje care, fără să aducă vreo noutate în mersul anchetei, creează senzație de plin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi va reaminti, cinic, surorii lui Carmen, Vivian: „Tatăl tău nu m-a angajat ca să mă culc cu tine”, apropierea fizică de aceasta e plină de pasiune. Problema nu era, așadar, Carmen. Problema era că i se violase spațiul de extremă intimitate. Reacția e directă, violentă și aproape irațională. Violența gestului de respingere nu semnifică - așa cum sugerează critica psihanalitică - o încercare a detectivului de a respecta la literă codul onoarei cavalerești. Ar fi de-a dreptul ridicol. Marlowe este un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele femei suple și strălucitoare care râd prea mult și se lăfăie pe scaun, arătându-și excesiv picioarele”), la Muriel și Crystal, reprezentând întrupările extreme ale genului, universul femeilor cu păr de culoare deschisă trasează un veritabil carusel al primejdiilor. Blonda arhetipală căutată de Marlowe se îmbracă în alb și negru, o sugestie a faptului că fidelitatea e o problemă de opțiune - este de părere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la un editor din Boston, Houghton Mifflin, și să-și ia un nou agent literar, Carl Brandt. Toate acestea mai mult i-au dăunat decât i-au ajutat în procesul scrierii. Corespondența din perioada 1946-1949 constituie un document de o extremă cruzime, în care meditația mai largă asupra artei scrisului e condimentată cu veritabile izbucniri autonegatoare. Scrisul este un chin, un sacrificiu ritualic, o pedeapsă expiată în fața unui cititor (Hamish Hamilton) cel puțin la fel de nemilos ca și expeditorul. Fie că e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-l pot ascunde unul altuia. Convorbirea dintre Vivian și Marlowe scoate la lumină rolul lui Norris în cadrul familiei. Ni se confirmă că el nu e doar personajul care se ocupă de partea administrativă a domeniului, ci veritabilul stăpân. Politețea extremă, reținerea și calmul abordării celor mai spinoase chestiuni ne dezvăluie un strateg de primă mână. Norris are o putere la fel de mare acum, după moartea generalului, pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
perioade în care lucrurile erau accelerate ori frânate de evenimente paralele cu voința agresorilor), șeful camerei ori altcineva din conducerea ei găsea un pretext pentru începerea unui conflict, la început verbal, dar care degenera instantaneu într-unul de o violență extremă. Exista și un scurt discurs ținut înainte de începerea bătăilor, în care victimele erau anunțate că ceilalți deținuți din cameră s-au dezis de trecutul lor politic și că fac tot ce pot pentru a servi regimul comunist. Țurcanu era cel
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]