4,787 matches
-
din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându-ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voința fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus că maestru neîntrecut al elocintei, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect a patru limbi străine, cu credința nestrămutata în monarhie, libertate și unitate națională, cu convingeri idealiste, dar și observator atent al proceselor din viața politică internă și internațională, admirator al Franței, dar și patriot de necontestat . După studii
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
timpului, producția de etanol a fost limitată la utilizarea surselor de zahăr solubil sau amidon. Aceste materii prime sunt comestibile și valorificarea lor tinde să fie exploatată mai mult decît restul plantei: frunze, tulpină, etc. Pentru mulți oameni, cele mai familiare forme de energie inepuizabilă sunt cea solară și cea eoliană. Dar energia din plante și animale, inglobată în biomasă, este de cca 30 ori mai multă, comparativ cu cea solară și cea eoliană la un loc. Biomasa este un termen
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
scenă, în calitate de regizor sau scenograf, deosebit de înzestrat, lucrează titanic, până la epuizare. Acea „fragilă statuetă” cum spunea E. Lovinescu se dovedea infragibilă. Victor Ion Popa sporește dramaturgia română cu cîteva piese remarcabile: “Ciuta”; “Tache, Ianche și Cadîr”; “Mușcata din fereastră”; “Act familiar”. G. Călinescu a ținut să sublinieze că Victor Ion Popa „s-a ilustrat în chip deosebit și în teatru”. El a avut o concepție clară, fără echivoc, considerând teatrul ca pe o artă mare, atotcuprinzătoare; ca pe o operă de
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
COMUNE Oamenii ajung la o cunoaștere bună a altora și a lor înșiși, a ambientului social, fără a recurge la metodologia științifică. Spre deosebire de realitatea fizică, realitatea socio-umană este direct accesibila omului obișnuit, care descrie, clasifica etc. Realitatea socio-umana este foarte familiară. La nivelul cunoașterii comune, sunt destui oameni care aplică strategii complexe, flexibile. Oamenii, în ambientul lor, sunt mici experți, care testează realitatea socio-umană. În cunoașterea comună există niște condensate de experiența, având corespondenta în constatările psihologiei științifice. Cunoașterea comună este
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
comună este stratificată, rezultând cunoaștere științifică, fără a fi în mod necesar corectă sau greșit și reciproc, deoarece cunoașterea comună are o serie de limite. Limite ale cunoașterii comune: a. Subiectivitatea - există prejudecăți. b. Absolutizarea experienței personale. c. Confuzia între familiar și cunoscut. d. Operează adesea la nivelul aparențelor. e. Lipsa preciziei. f. Erori, ce provin din fenomene banale - ordinea prezentării informațiilor. g. Evaluările oamenilor comuni sunt contrazise de cercetările științifice (vezi Experimentul lui Miligram). h. Oamenii consideră că perspectiva lor
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
combinate cu cele ale mitului întemeierii, se fixeaxă cu ajutorul formelor simbolice ale "diurnului" (regalitatea, drumul ascendent/descendent, muntele, focul, stâlpul, sulița) și ale "nocturnului" (bestiarul, apa, labirintul, întunericul, vatra). Vânătoarea, expediția cinegetică armată condusă de stăpânitorul feudal, era un motiv familiar cărturarilor români. O întâmplare de vânătoare furnizează elemente pentru descifrarea împrejurărilor în care urcă pe tron Vlad, fiul lui Dan I; tot printr-o vânătoare sunt materializate, la nivelul poeticii medievale, pretențiile de moștenitor al tronului Țării Românești ale lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
itinerariului sinectic; se aplică doar în situații de grup; grupul sinectic este stabilit ca structură, și eterogen în ceea ce privește formația și experiența profesională a participanților. Organizarea ședințelor de sinectică se fundamentează pe două principii esențiale: transformarea straniului în familiar și transformarea familiarului în straniu. Grupul sinectic reunește 5 -7 membrii și 2 lideri: unul cu atribuții strict organizatorice, altul pentru coordonarea ședințelor. Ședința de sinectică parcurge patru etape: prima etapă este PAG (problem as given), prezentarea temei propuse spre rezolvare; a doua
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
pentru coordonarea ședințelor. Ședința de sinectică parcurge patru etape: prima etapă este PAG (problem as given), prezentarea temei propuse spre rezolvare; a doua etapă denumită PAU (problem as understood), redefinirea problemei; în a treia etapă începe parcurgerea drumului invers transformând familiarul în straniu; în ultima etapă se revine la problemă, la familiar. Analogia și evaluarea reprezintă o strategie specială de „consonanță căutată, un transfer de însușiri de la un lucru la altul” (V. Belous). Inversiunea constituie procedeul prin care se urmărește găsirea
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
se stimulează evidențierea legăturilor dintre idei, modalitate de a construi/realiza asociații noi de idei sau de releva noi sensuri ale ideilor. Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual ( în această situație temele trebuie să fie familiare) cât și ca activitate de grup (sunt preluate ideile altora, legăturile și asociațiile realizate de membrii grupului). Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva pași: tema / problema pusă în discuție se scrie sub forma unui cuvânt sau a unei propoziții
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
profunde de a trăi, caracterul nesăbuit al zbuciumului cotidian și inutilitatea suferinței. În ce constă, așadar, acest incalculabil sentiment care privează spiritul de somnul necesar vieții? O lume pe care o poți explica, chiar cu argumente discutabile, este o lume familiară. Dimpotrivă, într-o lume dintr-o dată lipsită de iluzii și de lumină, omul se simte un străin. Exilul lui e fără scăpare, de vreme ce-i lipsit de amintirea unei patrii pierdute sau de speranța într-un pământ al făgăduinței. Sentimentul absurdului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
inscrisesem, pentru că de acum înainte nu mai avem puterea să uzăm de acest artificiu. Lumea ne scapă pentru că redevine ea însăși. Decorurile mascate de obișnuință redevin ceea ce sunt. Se îndepărtează de noi. Tot astfel după cum, în anumite zile, sub chipul familiar al unei femei o descoperim ca pe o străină pe cea pe care am iubit-o cu luni sau cu ani în urmă vom ajunge poate să dorim tocmai ceea ce ne face să ne simțim dintr-o dată atât de singuri
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dezgust în fața inumanității omului însuși, această incalculabilă cădere în fața imaginii a ceea ce suntem, această "greață", cum o numește un autor contemporan, e de asemenea, absurdul. După cum și străinul care, în anumite clipe, vine în întâmpinarea noastră într-o oglindă, fratele familiar și totuși neliniștitor pe care-l regăsim în propriile noastre fotografii, e iarăși absurdul. Ajung, în sfârșit, la moarte și la sentimentul nostru în legătură cu ea. E un subiect despre care totul a fost spus și e decent să ne ferim
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se reflectă și se ordonează în unitatea nostalgiei sale. Dar la prima lui mișcare această lume se sparge și se prăbușește: o infinitate de cioburi scânteietoare se oferă cunoașterii. E inutilă orice speranță de a mai re- constitui vreodată suprafața familiară și liniștită care să ne aducă pacea inimii. După atitea secole de căutări, după atâtea abdicări ale atâtor ginditori, știm prea bine că acest lucru e adevărat pentru întreaga noastră cunoaștere. Cu excepția raționaliștilor de profesie, nimeni nu mai speră azi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
transcendentă a rațiunii. O dată cu ei, universul spiritual se îmbogățește în chip nemărginit. Petala de trandafiri, piatra kilometrică sau mâna omenească au tot atâta importanță cât și dragostea, dorința sau legile gravitației. A gândi nu mai înseamnă a unifica, a face familiară aparența sub chipul unui mare principiu. A gândi înseamnă a învăța din nou să vezi, să fii atent, a-ți dirija conștiința, a face din fiecare idee și din fiecare imagine, așa cum a făcut Proust, un loc privilegiat. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de Husserl și de fenomenologi. De altminteri, am mai făcut aluzie la ea. Într-o primă etapă, metoda lui Husserl neagă demersul clasic al rațiunii. Vom repeta ceea ce am arătat mai sus. A gândi nu înseamnă a unifica, a face familiară aparenta sub chipul unui mare principiu. A gândi înseamnă a învăța din nou să vezi, să-ți dirijezi conștiința, să faci din fiecare imagine un loc privilegiat. Altfel spus, fenomenologia refuză să explice lumea, dorindu-se doar o descriere a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
magic, al participării. Este un instrument al gândirii și nu gândirea însăși. Gândirea unui om este, înainte de orice, nostalgia sa9. Așa cum a știut să liniștească melancolia plotiniană, rațiunea dă astăzi spaimei moderne putința de a se calma, oferindu-i decorurile familiare ale eternității. Spiritul absurd e mai puțin norocos. Pentru el, lumea nu-i nici chiar atât de rațională și nici chiar atât de irațională: ea nu-i decât absurdă. Pentru Husserl rațiunea nu mai are, în cele din urmă, limite
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
putea niciodată înțelege bine pe Iago atâta vreme cât nu-l voi juca. Oricât l-aș auzi, nu-l înțeleg decât în clipa în care-l văd. Actorul are, așadar, din personajul absurd acea monotonie, acea siluetă unică, încăpățânată, ciudată și totodată familiară, pe care o exprimă prin toți eroii săi. Această unitate de ton se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur trup atâtea suflete. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
teribilă", gloria țarilor devenită glorie omenească. Totul e bine, totul e îngăduit, nimic nu trebuie urât: iată tot atâtea judecați absurde. Dar cât e de prodigioasă această creație, în care ființe de foc și de gheață ne par atât de familiare! Lumea pătimașă a indiferenței, care clocotește în inima lor, nu ni se pare întru nimic monstruoasă. Regăsim în ea spaimele noastre zilnice. Și nimeni, fără îndoială, n-a știut ca Dostoievski să înveșmânteze lumea absurdă în farmece atât de apropiate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dintre funcționarii de la castel. Blestemul imoral care a urmat a izgonit-o pentru totdeauna dintre cei iubiți de Dumnezeu. A nu fi în stare să-ți pierzi cinstea pentru Dumnezeu înseamnă a deveni nevrednic de grația Lui. Recunoaștem o temă familiară filosofiei existențialiste: adevărul potrivnic moralei. Aici lucrurile merg însă și mai departe. Căci drumul străbătut de eroul lui Kafka, acela care duce de la Frieda la surorile Barnabas, este însuși drumul ce duce de la iubirea încrezătoare la zeificarea absurdului. Și de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
comun despre artă. Prin urmare, avem de-a face cu un conflict între a produce o ontologie a operei de artă adecvată pe baza înțelesurilor obișnuite și a practicilor ce vizează arta și nevoia de a alege din categoriile ontologile familiare. Însă, nu putem alege un set de categorii ontologice pentru definirea obiectului de artă și a artei în general. De aceea ontologia operei de artă necesită o reîntoarcere la metafizica fundamentală, pentru a regândi istoricitatea și temporalitatea operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pleonastica întâlnită cu o frecvență destul de mare: Filmul s-a terminat cu happy-end sau *Se bate un penalty de la 11 metri. În această categorie intră și anglicismele folosite în varianta colocviala: boss, high-life, speech. Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar sunt ok și full. De asemenea trebuie menționat și termenul no comment folosit de toate categoriile sociale. Pe de altă parte, anglicismele de lux sunt împrumuturi inutile care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
mai poate să apară. Își va relua existența într-o nouă conjunctură istorică, după terminarea războiului și după căderea vechiului regim, în noiembrie 1944, având ca directori pe Mihai Ralea și pe D.I. Suchianu. În sectorul literar se întâlnesc nume familiare pentru cititorii revistei: prozatorii Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, F. Aderca, Geo Bogza, Cella Serghi, Ioana Postelnicu și poeții Al. A. Philippide, Demostene Botez, Mihai Codreanu, dar și altele întrucâtva mai noi: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Cicerone Theodorescu, Miron Radu Paraschivescu
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
copii care pășesc pentru prima dată pragul școlii, fie ei din mediul urban sau rural, instituția în care-și vor modela ființa, nu este ceva cu totul nou, o necunoscută inspiratoare de teamă, ci mai curând o noțiune în parte familiară, deoarece mulți dintre aceștia au cunoscut viața de grădiniță, bucuriile și micile exigențe, grădinițele din mediul rural ducându-și în mod frecvent activitatea în incinta școlilor generale. De asemenea, pentru mediul rural este în mod obișnuit familiară pentru copil și
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
noțiune în parte familiară, deoarece mulți dintre aceștia au cunoscut viața de grădiniță, bucuriile și micile exigențe, grădinițele din mediul rural ducându-și în mod frecvent activitatea în incinta școlilor generale. De asemenea, pentru mediul rural este în mod obișnuit familiară pentru copil și figura învățătorului sau a învățătoarei, persoana, viața particulară, activitatea acestora nu de puține ori fiind binecunoscute. Cu toate acestea, copilul de 6-7 ani, care trece pragul școlii pentru a-și duce aici anii întregi a ceea ce numim
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]