4,667 matches
-
nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând și suspinând, ducându-mă înapoi în viețile lor, înapoi în trecut, când ele mai erau încă în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
asta. A spus că nu va putea niciodată să se simtă creștin.“ Jurnalul Annei Frank 16 februarie 1944 8tc "8" M -am gândit să mă întorc la Amsterdam, doar pentru o săptămână sau două. Mi-am spus că o să fac fantomele să dispară. Dar ce îmi doream cu adevărat era să le aduc iar la viață. Stăteam întins în pat la trei dimineața, la acea oră perfidă când totul se furișează înapoi, o auzeam pe mama amenințând că se sinucide pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și jumătate, aproape că nu mi-l mai amintesc. Țin minte că fuma niște țigări ce se numeau Simon Arzt. Și mai țin minte ceasul lui: galben, pătrat, cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe la porți, avertizându-l de la distanță contra bătrâneții și a morții, a strigătului disperat al unui om care căzuse deja victimă acestei stări cumplite și Îi atenționa pe ceilalți că va veni și vremea lor. Amintindu-și acum de această fantomă, zâmbi și se consolă cu cuvintele funcționarului concediat din restaurantul doamnei Scheinfeld, omul pe care Dumnezeu Îl uitase: Nu-i nimic. Cu toții vom muri. Urcând pe strada Strauss, se opri În fața vitrinei țipătoare a unei agenții de voiaj ultrareligioase, numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea obosită să le mai dau jos. Am luat câteva pastile. Nu știam ce erau și nici nu-mi păsa. M-am ridicat cu greu din pat, iar când m-am privit în oglindă m-am speriat. Mă transformasem în fantoma lui Jacob Marley 1, o arătare sinistră de o paloare morbidă. M-am hotărât să fac un duș scurt înainte să cobor să-i caut pe ceilalți. Aflată în caz de forță majoră, a trebuit să iau niște haine de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne, nu era un copil ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un bărbat și o femeie, care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ani. Impulsul inițial fusese unul parțial - ba chiar majoritar - mercenar. Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se băgase, Își răsfoise carnetul În căutarea unei idei care să fie pe gustul obosit al publicului și hotărâse că o poveste cu fantome, inspirată de anecdota arhiepiscopului Benson despre cei doi copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere, ea Îi depășise așteptările. Povestirea, de lungimea unei nuvele, apărută În serial În Collier’s În primele luni ale anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fetișiștii fragmentului. Nu mi-a trecut prin minte să-i las pe toți acei sugrumați, decapitați, arși și sfârtecați, să las toate acele cadavre legănându-se de crengile stejarilor ca hrană pentru ciori să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu fantome. Dar s-ar putea ca modul neeconomicos de a mă purta cu personajele fictive, această experiență timpurie a unui blocaj scriitoricesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să las toate acele cadavre legănându-se de crengile stejarilor ca hrană pentru ciori să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu fantome. Dar s-ar putea ca modul neeconomicos de a mă purta cu personajele fictive, această experiență timpurie a unui blocaj scriitoricesc, să mă fi determinat mai târziu, ca autor ce avea să învețe să calculeze atent, să mă port cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sonorității lor. Dar oare în ce anume credeam, înainte să ajung să cred numai în Führer? Duhul Sfânt îmi părea mai lesne de înțeles decât Dumnezeu Tatăl alături de Fiu. Altare bogate în personaje, imagini ce începeau să se întunece și fantoma saturată de tămâie a Bisericii Inima lui Christos din Langfuhr îmi alimentau credința, care era mai degrabă de natură păgână decât creștină. Fecioara Maria îmi era carnal de apropiată: în rolul lui Curând-altfel, eram arhanghelul care o recunoștea. Pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și acum, rog frumos, deșertăm tot într-un vas mare de lut, așezăm la răcoare și așteptăm și așteptăm cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi-a fost decât la dans, cu oricâtă iubire ne-am fi străduit să ne apropiem și în rest. Prea ades ne-am uitat unul pe lângă celălalt, am hoinărit pe aiurea, am căutat ceea ce nu exista deloc sau doar ca fantomă. Iar apoi, când am devenit părinți - legați de îndatoriri - și cu toate astea ne-am pierdut unul de altul, numai copiii ne mai erau aproape, apoi Bruno, care nu știa unde să rămână. Band-ul care cânta în Eierschale pendula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-Ce Yoga, ce părăsire de lume?” -îmi replică tînărul Doctor pe un ton sprințar aflînd ce mă frămîntă. „-Vrei cea mai bună școală? Cumpără-ți, dragă V., o carte de proverbe. Umanitatea așa a supraviețuit.” 8 Cui să spun că fantoma Elenei locuiește în camera obscură ascunsă în spatele irisului meu, că lumea poartă amprenta ziselor și respirației sale? Blestemat să caut iluzia în deziluzie. Un ipotetic V. gata să plece la drum se tot agită pe lîngă mine. Își face bagajele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aș vrea să beau din altul. Cumva, ca o glorie rămasă în dorință și tu te-ai visat ca mine, cuceritor. Acum, fiind lăngă tine, Omphalos, simți și tu această dulce suferință. Și, V. tînăr, îl simt. Sînt mîngîiat de fantomele ce dorm în real ca poetul căruia visul îi luminează drumul. Lumea eterică e o mireasmă însingurată iar sufletul meu o inspiră și-o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
voinței. La fiecare pas îi intuiesc forma, mișcarea și mă comport mereu în funcție de replica sa... Realizez faptul crud. Totul s-a terminat. N-are nici un rost ceea ce fac și totuși, uit imediat. Pînă și nările mi se dilată căutîndu-i parfumul. Fantoma rebelă apare îndată ce slăbesc cenzura conștientă a imaginii pe care o văd. Se plimbă în jurul meu venind mereu spre mine și cu toate astea, nu se apropie niciodată. Iar cînd închid ochii, o, Doamne, atunci realitatea asta imbecilă dispare cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
amintirii. Țip și-mi răspunde numai sunetul păsării ce bate căutînd să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet cu voce tare nedumerindu-l pe Doctor care nu știe despre ce vorbesc. Aproape
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un prinț pe o orbită a universului. Atunci, din înaltul cerului o liniște coborâse peste tei albi ai alintului, luându-mi trupul îmbălsămat cu gustul adânc al înfrângerilor și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea adânc prin foșnetul de frunze ofilite. Și, ca o prelungire a gândului, mi s a părut că-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de zări, Prin ținutul fantomei de stele, El, prin sufletul lunii un eșafod de chemări, El, roua de cer rostogolită-n speranțele mele. El, mi-a inserat drumul ce-aveam de urmat, Mi-a vindecat teama de noapte, Sărăcia din himera cu capul plecat, El
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cheamă Jacqueline Bisset și moare simultan otrăvită și Împușcată din greșeală de-un alt asasin, plătit să-l Împuște pe Hamlet care-l Împușcă pe unchi-su. Ophelia e Însărcinată. Nu se-nțelege cu cine, În schimb Yorick apare problematic. Fantoma e mută și pare să fie vampir (actor cunoscut pentru astfel de roluri). Se ridică la sfîrșitul spectacolului În aer și vedem că e fantomă pentru că e desculță. Hamlet expiră lovit de-un glonț chiar Înainte să i se vindece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unchi-su. Ophelia e Însărcinată. Nu se-nțelege cu cine, În schimb Yorick apare problematic. Fantoma e mută și pare să fie vampir (actor cunoscut pentru astfel de roluri). Se ridică la sfîrșitul spectacolului În aer și vedem că e fantomă pentru că e desculță. Hamlet expiră lovit de-un glonț chiar Înainte să i se vindece ochiul. Se ivește legătura dintre metafizică și ceva erectil, stabilită odată pentru totdeauna de Gelu Voiculescu În manualul francmasonilor. E drept că a fi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște afirmații magice precum budinca, e gata emisiunea. Ne ciocănesc În ecrane cu dicția unui domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme, cel mai frumos Înecat din lume, Iozefini sau Blacamn, bunul vînzător de miracole, relatînd ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
recepționase apelul telefonic. Nici un suspect arestat. Materiale sado-maso Într-un apartament ciuruit de gloanțe de la parter. Administratorul susținuse că nu-l cunoștea pe proprietarul clădirii - era plătit prin poștă și Ed bănuia că cecul lui lunar venea de la o firmă fantomă. Știa numele de botez al chiriașului apartamentului - „Lamar“, un „tip solid, blond“. Administratorul a dat vina pe Lamar pentru schimbul de focuri. Un raport ulterior al Diviziei Hollywood afirma că Lamar nu a mai fost văzut după incident. Caz Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]