3,378 matches
-
doar la capătul căii respective. Asigurarea subiectivă că fotonul a urmat o singură cale este adus în discuție, cu toate acestea, în cazul în care (după ce fotonul se presupune că "decis" care cale va urma) un al doilea separator de fascicule e introdus, ceea ce face apoi imposibil de spus pe care cale fotonul a călătorit. Ceea ce odată părea a fi o problemă de tip "alb sau negru", acum pare a fi o problemă "gri". Aceasta este amestecul dintre cele două căi
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
de transmiterea instantanee ce contrazice principiul propagării interacțiunii cu viteză finită - - sau postulatul conform căruia viteza luminii este viteza maximă de propagare). Informații suplimentare la următoarea adresă download PDF După scindarea celor două căi, sunt întâlnite divizoare sau separatoare de fascicule semi-oglindă (obiectele marcate cu verde), și care au fiecare o șansă de 50% de a permite "fotonului-martor întârziat" să treacă prin ele și o șansă de 50% de a-l reflecta. Obiectele gri din diagramă sunt oglinzi. Datorită modului în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
și care au fiecare o șansă de 50% de a permite "fotonului-martor întârziat" să treacă prin ele și o șansă de 50% de a-l reflecta. Obiectele gri din diagramă sunt oglinzi. Datorită modului în care sunt aranjate separatoarele de fascicule, "fotonul-martor întârziat" poate fi detectat de către detectoarele marcate cu D1, D2, D3 și D4. Rețineți că: - În cazul în care acesta este înregistrat la detectorul D3, atunci el poate proveni doar de la fanta A. - În cazul în care acesta este
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
proiectată de către lentilele convergente doar o imagine neclară a fantei duble, acoperind efectiv orice modele directe de interferență de la fante. Pentru a înțelege sursa modelului de interferență derivat, trebuie să se concentreze atenția pe cel de-al treilea separator de fascicule BSC, unde se întâlnesc căile fotonilor din ambele fante. În acest punct există o diferență de fază între căile care fuzionează, care este dependentă de lungimea drumului diferit de la fanta A respectiv B până la separatorul BSC. În plus lungimea de
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fotonului-martor întârziat" ce părăsește prisma Glan-Thompson. Atâta timp cât o poziție fixă de pe detectorul D0 este corelată cu evenimentele de la detectorii D1 sau D2 , doar evenimentele de la D1 sau D2 sunt inspectate, care prezintă aceleași diferențe de fază. După ce părăsesc separatorul de fascicule BSC, fiecare diferență de fază poate duce la interferență constructivă sau distructivă pe drumul de la separator la D1 și D2 detectoare, permițând în același timp, de asemenea, orice valori arbitrare intermediare. Dar trebuie să se constate că probabilitățile combinate pentru
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
sub formă de qasida (odă). Studiile asupra compoziților din poezia arabă clasică sunt destul de rare. În acest context, opera unui celebru poet precum al-Mutanabbi și un gen important precum madih sunt puțin cunoscute și înțelese ca modele de compoziție și fascicule tematice. Apogeul carierei lui Mutanabbi a fost atins pe timpul cât își desfășura activitatea în opulentul palat al prințuluit Sayf al-Dawla. Operele poetului abasid din această perioadă exprimau muluțumirea și onoarea de a-l elogia pe cel pe care îl admira
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
cunoscut faptul că nu de puține ori lexicografii ulteriori au recurs direct sau indirect la "Kităb al-‘ayn" adeseori citând din el. Practic, dicționarul lui al-Farăhīdī a servit drept model și sursă de inspirație pentru numeroși filologi arabi. Un prim fascicul din "Kităb al-‘ayn" a fost publicat de părintele ’Anastăs al-Karmalī sub titlul "Al-Layṯ bin al-Muẓaffar, Kităb al-‘ayn fi-l-luġa", Bagdad, 1914, iar o nouă ediție de către ‘Abd Allăh Darwīš, "Kităb al-‘ayn ’awwal mu‘ğam fi-l-luġa al-‘arabiyya li-l-Ḫalīl
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
științe a URSS în anul 1958 și a fost promovat ca Academician al Secției de Fizică nucleară a Academiei de științe din URSS în anul 1964. Este cunoscut pentru inventarea răcirii cu electroni, care constă în reducerea emisiei termice a fasciculelor de particule prin termalizare cu fascicolul de electroni în mișcare în același sens. De asemenea, a creat primul accelerator de particule cu fascicule în întâmpinare, din URSS. Budker este creatorul Institutului de fizică nucleară de la Novosibirsk, care a fost numit
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
în anul 1964. Este cunoscut pentru inventarea răcirii cu electroni, care constă în reducerea emisiei termice a fasciculelor de particule prin termalizare cu fascicolul de electroni în mișcare în același sens. De asemenea, a creat primul accelerator de particule cu fascicule în întâmpinare, din URSS. Budker este creatorul Institutului de fizică nucleară de la Novosibirsk, care a fost numit în cinstea lui după decesul survenit în anul 1977. Sala mesei rotunde a Institutului este decorată cu portretul lui. Budker a fost unul
Gerș Budker () [Corola-website/Science/337022_a_338351]
-
-a la o bandă in jurul gâtului. Cavalerii de clasa a 1-a au purtat decorația la o bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta, ținută în argint, a avut patru fascicule. Placa de mijloc aurie conținea coroana de fier înconjurată de o bandă albastră cu inscripția devizei. La ocazii speciale au purtat roba ordinului cu o verigă, format în mod alternativ din literele interconectate F. P. (Franciscus Primus), dintr-o cunună
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
de asemenea, de vechimea în serviciu, astfel: Pentru merite excepționale, ordinul poate fi conferit fără a se ține seama de vechimea în serviciu. Ordinul „Credință Patriei” se confecționează din tombac și reprezintă o stea convexă cu opt colțuri, formată din fascicule de raze divergente. Între raze sunt aplicate două spade încrucișate cu vârful în jos și patru raze scurte. În centru, ordinul este prevăzut cu un cerc emailat roșu, încadrat într-o bordură. În centrul cercului este amplasat un scut albastru
Ordinul „Credință Patriei” () [Corola-website/Science/334403_a_335732]
-
ovoconici, de culoare brun-verzuie, dispuși solitar sau câte 2-3 suprapuși și alipiți de ax. Frunzele de circa 7-12 cm lungime sunt alterne, simple, întregi, lat-ovate, reniforme, glabre, palmat-nervate, lung-pețiolate (4-6 cm). Florile de circa 2 cm, grupate câte 3-6 în fascicule sesile, de tip papilionaceu, roz-purpurii sau roz-violacei, apar direct pe ramuri, chiar și pe tulpină. Înfloresc prin aprilie-mai, înainte de înfrunzire. Fructele sunt păstăi dehiscente turtite, negricioase, de circa 7-10 cm și rămân mult timp pe arbore. Semințele au o formă
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
actinomorfe), rar ușor bilateral simetrice (ușor zigomorfe), adesea apetale (fără petale). Formula florală adesea KC AG sau KCAG Florile de obicei bisexuate (hermafrodite), la unele specii unisexuate (monoice sau dioice) sau poligame și sunt dispuse în raceme, capitule, spice, umbele, fascicule, mai rar solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
conferențiară la Universitatea din Timișoara. Lusztig a absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea din București în 1968. Primele sale două cercetări, publicate în românește, au fost "Un mod de geometrie plană afină pe un câmp finit" (1965) și "Construcția unui fascicul universal pe poliedre arbitrare" (1966) Lucrari publicate de Lusztig în studenție au atras atenția lui Michael Atiyah. După luarea licenței în 1968, i s-a spus ca nu poate obține un post universitar, ci în cel mai bun caz unul
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
ul este o proprietate a unui sistem optic de a forma o imagine plană, perpendiculară pe axa optică, a unui obiect plan, perpendicular pe axă. Pentru fasciculele paraxiale această condiție este, în general, îndeplinită, dar în cazul unor fascicule largi nu este realizată întotdeauna, chiar dacă sistemul este corectat pentru aberația de sfericitate. Este necesar ca mărirea liniară să rămână constantă pentru orice punct al obiectului plan perpendicular
Aplanetism () [Corola-website/Science/331616_a_332945]
-
ul este o proprietate a unui sistem optic de a forma o imagine plană, perpendiculară pe axa optică, a unui obiect plan, perpendicular pe axă. Pentru fasciculele paraxiale această condiție este, în general, îndeplinită, dar în cazul unor fascicule largi nu este realizată întotdeauna, chiar dacă sistemul este corectat pentru aberația de sfericitate. Este necesar ca mărirea liniară să rămână constantă pentru orice punct al obiectului plan perpendicular pe axă și pentru orice înclinare a fasciculului care formează imaginea. Condiția
Aplanetism () [Corola-website/Science/331616_a_332945]
-
dar în cazul unor fascicule largi nu este realizată întotdeauna, chiar dacă sistemul este corectat pentru aberația de sfericitate. Este necesar ca mărirea liniară să rămână constantă pentru orice punct al obiectului plan perpendicular pe axă și pentru orice înclinare a fasciculului care formează imaginea. Condiția de aplanetism poate fi exprimată matematic prin condiția Abbe a sinusurilor.
Aplanetism () [Corola-website/Science/331616_a_332945]
-
exemplu, cristalul de sare de bucătărie (NaCl) prezintă anizotropie la solicitări mecanice, dar este izotrop din punct de vedere optic. Anizotropia optică reprezintă calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre care unul ("fasciculul ordinar") se propagă în conformitate cu legile opticii geometrice, iar celălalt ("fasciculul extraordinar") nu respectă aceste legi. Acest fenomen numit "birefringență" (sau "dublă refracție"), apare
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]
-
este izotrop din punct de vedere optic. Anizotropia optică reprezintă calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre care unul ("fasciculul ordinar") se propagă în conformitate cu legile opticii geometrice, iar celălalt ("fasciculul extraordinar") nu respectă aceste legi. Acest fenomen numit "birefringență" (sau "dublă refracție"), apare la un număr mare de substanțe (cristaline sau amorfe) omogene, care sunt anizotrope
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]
-
de vedere optic. Anizotropia optică reprezintă calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre care unul ("fasciculul ordinar") se propagă în conformitate cu legile opticii geometrice, iar celălalt ("fasciculul extraordinar") nu respectă aceste legi. Acest fenomen numit "birefringență" (sau "dublă refracție"), apare la un număr mare de substanțe (cristaline sau amorfe) omogene, care sunt anizotrope pentru fenomenele luminoase.
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]
-
de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre care unul ("fasciculul ordinar") se propagă în conformitate cu legile opticii geometrice, iar celălalt ("fasciculul extraordinar") nu respectă aceste legi. Acest fenomen numit "birefringență" (sau "dublă refracție"), apare la un număr mare de substanțe (cristaline sau amorfe) omogene, care sunt anizotrope pentru fenomenele luminoase.
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]
-
a brațului, medial față de capul scurt al bicepsului. Are originea proximal pe procesul coracoid ("Processus coracoideus") al scapulei, unde se inseră printr-un tendon comun cu al capului scurt al bicepsului ("Caput breve musculi bicipitis brachii"), pe vârful procesului coracoid. Fasciculele musculare merg în jos și se fixează pe porțiunile mijlocii ale feței antero-mediale a humerusului ("Facies anteromedialis humeri") și a marginii mediale a humerusului ("Margo medialis humeri"), unde se află o impresiune rugoasă (impresiunea coracoidiană) , inferior de creasta tuberculului mic
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
Fascia antebrachii"), pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti") și pe septurile fibroase intermusculare care îl separă de mușchii vecini. Corpul muscular se îndreaptă distal și se împarte în jumătatea inferioară a antebrațului în patru fascicule care se continuă prin câte un tendon spre degetele II-V (index, medius, inelar și degetul mic). Tendoanele trec pe sub retinaculul extensorilor și ajung pe fața dorsală a mâinii. Sub retinaculul extensorilor tendoanele acestui mușchi sunt înconjurate împreună cu tendonul mușchiului
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate care îl separă de rotundul pronator ("Musculus pronator teres"), lateral, și de palmarul lung ("Musculus palmaris longus"), medial. Fasciculele musculare se îndreaptă apoi în jos și lateral, iar la partea mijlocie a antebrațului converg către un tendon lung. Acesta tendon trece înapoia retinaculului flexorilor ("Retinaculum flexorum") și se inseră printr-o expansiune fibroasă, pe fața anterioară (volară) a bazei
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]
-
porțiuni a ulnei. Uneori are originea și pe cele 2/3 superioare ale feței anterioare a radiusului, medial și sub tuberozitatea radială ("Tuberositas radii"). Corpul muscular lat și turtit se îndreaptă distal, iar la jumătatea antebrațului se împarte în patru fascicule, care se continuă fiecare prin câte un tendon lung. Partea tendinoasă a sa începe mai proximal decât cea a mușchiului flexor superficial al degetelor. Cele patru tendoane ale sale trec înapoia retinaculului flexorilor prin canalul carpian, posterior de tendoanele mușchiului
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]