4,181 matches
-
stat în bordeie camuflate la țărm de mare și priveam îngrijorați spre răsărit de unde ne putea veni oricând inamicul. Cu sporite măsuri de pază ziua și noaptea, eram în așteptare. Îmi amintesc de o întâmplare care putea să-mi fie fatală. Executam pe timp de noapte o patrulare pe litoral, în sectorul companiei mele. Din timp în timp câte o patrulă de a noastră dispărea fără urmă. Când mi-a venit rândul, am plecat neînsoțit, gândind că un om este mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de rezervă la Regimentul din Galați de care depindeau. La începutul războiului toți trei au luptat în jurul localității Oancea, chiar în apropierea satului lor și că, atunci, în iulie 1941, toți trei au căzut la datorie în cursul unei săptămâni fatale! Era exact ca în poezia lui George Coșbuc „Trei, Doamne, și toți trei”. Făcusem ani buni de război, văzusem în jurul meu morți și răniți, eu însumi fiind rănit, însă această tragedie m-a copleșit! Trei bărbați tineri aflați în floarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ei arterială oscilantă. Boala progresa, dar soția căuta să nu mă alarmeze, afișând o stare de sănătate mai bună decât în realitate. Față de prietenele ei spunea că nu se simte bine, față de mine spunea contrariul. Sâmbătă, 20 august 1983, ziua fatală! De dimineață simte dureri de cap, merge peste drum de noi la doamna Clisu, prietena ei cea mai bună și hotărăsc pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflându-se în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul rămas la Putna în vacanță se îmbolnăvește din senin la aceeași oră. Ceva asemănător se întâmplase cu tatăl meu, care în momentul rănirii mele pe front a început să bată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-mi plâng iubirea pierdută! După 40 de zile rudele și prietenii ce-i aveam, inclusiv prietenii noștri din Cârțișoara Făgărașului - de pe acele mirifice locuri în care soarta ne-a adunat și ne-a legat pe viață, până la acest moment fatal. Iarăși am rămas singur cu marea mea durere! Nu de puține ori m-am întrebat de ce e posibilă o suferință atât de mare! O rană adâncă cu cicatrizare de la suprafață spre interior - spre acel interior unde nu se va vindeca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și cad brusc în stradă. O mașină a trecut milimetric pe lângă mine, gata să mă accidenteze. M-am ridicat cu greu și am gândit că de-ar fi fost cu exact un an în urmă, căderea mi-ar fi fost fatală, pentru că, atunci survolam Europa la aproape zece mii de metri altitudine, pe când acum?... călătoream pedestru. Totdeauna am asociat anumite date din viața mea cu alte întâmplări mai bune, ori mai puțin bune și în felul meu le-am păstrat în memorie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sens numaidecât actualizabil este cel al raportării directe la prezent, al situării în pre- zent, mai mult chiar, al unei identificări cu prezentul. Contemporanul este un actual. O deformare în sensul unei fenomenologii a excesului la Jean Baudrillard în Strategiile fatale ar trebui să conducă la aflarea răspunsului la între- barea : ce este mai contemporan decât contemporanul ? Răspunsul a fost dezvoltat pe un teren de vastă cuprindere epistemică de către Horia-Roman Patapievici și poartă numele de „omul recent” . Cu o evidentă întrebuințare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
când aluzia era numaidecât verificabilă, când subînțelesul era pe înțelesul tuturor. Ieșirea din timpul autorului și al operei, din la belle époque provoacă o ruptură pe care mulți au văzut-o pe bună dreptate după o logică ireproșabilă ca fiind fatală operei. Ea risca să rămână fără suportul esen- țial, fără realitatea care a emanat-o pentru că opera era văzută prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dife- rența este de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile fatale, urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai flecar decât flecarul este bășcăliosul. Putem privi însă bășcălia în două feluri, ca o formă de exces a ceva ce deja este excesiv, o ducere până la ultimele consecințe a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vorbește direct lui „Drag) Amos” despre distrugerea Israelului, adaug) „Doamne ferește!”. Spune mai departe c), dac) s-ar Întâmpla așa ceva, s-ar produce „un asemenea val de vinov)ție, de ur) și acuzații reciproce, Încât s-ar putea ca, În mod fatal, Întregul edificiu al societ)ții noastre s) se degradeze. De aceea, de mult) vreme, consider c) noi, americanii, trebuie s) asigur)m supraviețuirea Israelului, m)car pentru a asigura supraviețuirea acelor valori americane pe care le prețuiesc cel mai mult
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
această și numai de la această au pornit cu adev)rât divergențele dintre țara dumneavoastr) și a mea - cel puțin din punctul de vedere al p)rții americane, care v) pune În pericol. Evident, destul de inechitabil, divergențele cu America pot fi fatale pentru Israel, În timp ce divergențele cu Israelul nu pericliteaz) grav Statele Unite”. Unui analist politic - iar În Israel fiecare cet)țean este un analist politic - i-ar fi greu s) dea o interpretare acestor afirmații. Alsop spunea, destul de direct: faceți-v) ordine
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a-i atacă pe creștini. Ferocitatea și setea de a ucide nu pot fi controlate prea ușor prin strategii politice. Ar fi În interesul Israelului s) trateze cu statele arabe În mod separat, spune Kedourie. Coalițiile sunt uneori, În mod fatal, stânjenitoare În negocieri. Deosebirile de p)reri care au existat În cadrul coaliției germano-austro-ungare În timpul primului r)zboi mondial au afectat eforturile pentru pace. În aceast) privinț), națiunile arabe sunt și mai dificile. O superputere ar putea, dac) ar dori, s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a face mut)rile corecte. Altul În locul lui poate s-ar fi Împușcat. Profesorul Kerr sugereaz) c) dezastrul de la Amman a fost mai mult decât a putut suporta Nasser și pare s) cread) c) aceast) ultim) rușine i-a provocat fatalul infarct. Egiptul era o tar) prea s)rac) și prea slab) pentru a suporta ambițiile bismarckiene ale lui Nasser, iar el, În cazul În care Kerr are dreptate, nu avea suficient) fort) că s) Îndure povară tot mai ap)s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
păstrându-și glasul pentru scurta izbucnire de care avea să se bucure În clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală și cea patriarhală, o sărăcie fatală și o bogăție fatalistă s-au Împletit În mod fantastic În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un prieten mai vechi, marele duce Serghei, s-a oferit cu jumătate de minut Înaintea exploziei să-l ia În caleașca lui și unchiul meu a spus nu, mulțumesc, prefer să merg pe jos, și caleașca s-a dus spre fatala Întâlnire cu bomba unui terorist; a doua oară, șapte ani mai târziu, când a lipsit de la altă Întâlnire, de data aceasta cu un aisberg, Înapoind Întâmplător biletul rezervat pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge la culcare. Când ajungea la un pasaj deosebit de dramatic, În care eroul urma să se confrunte cu o primejdie ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
picioare, un adjectiv lung și Întortocheat ocupa primele patru sau cinci silabe din ultimele trei picioare ale versului. Un bun exemplu de tetrametru ar fi ter-pi bes-cis-len-nî-ie mu-ki (en-dure in-cal-cu-la-ble tour-ments). Poetul rus tânăr aluneca În mod obligatoriu, cu o fatală ușurință, În acest ademenitor abis de silabe, pentru a cărui ilustrare am ales cuvântul bescislennîie numai pentru că se poate traduce bine; adevăratele favorite erau elemente tipice elegiei, precum zadumcvîie (gânditor), utracennîie (pierdut), mucitelinîie (Îndurerat) și așa mai departe, toate cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala este un cerc spiritualizat. În forma spirală, cercul, nedescolăcit, nedesfășurat, Încetează să fie vicios
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ștefan, de multe ori m-am gândit la chinuita epocă a zilelor noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul efort, curajul nebunesc de a sfida soarta, imposibilul, moartea, pentru a-și îndeplini visul de libertate, de neatârnare pentru țara sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dau un sens, ne salvează de zădărnicia trecătoarei noastre vieți. Să lași o urmă a trecerii tale. Să arzi, nu dâră de stea căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o fată de la țară, la noi, la moșie; stătea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om ostil mie în acea împrejurare, încă tânăr, dar care părea la capătul puterilor și care, peste aproximativ un sfert de veac, după ce îl contrazisese nu o dată pe temutul Ceaușescu, avea să moară în condiții dubioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a întrerupt pentru multă vreme, pagina la care ajunsesem fusese umplută numai pe sfert. Am lăsat-o așa, fără să mai adaug nici un cuvânt. Reluând lucrul la carte, când m-am simțit în stare s-o fac, „continuând-o” pe fatala (și pentru mine) Katerina Ivanovna, am început o nouă pagină, lăsând-o pe precedenta ca memento, pe trei sferturi goală. Semnul meu de doliu a fost, și mai este încă, acolo, în manuscris, unul alb - ca la chinezi. * La câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Occident, au hotărât să ne ajute să vedem și noi Parisul. Întâmplarea a făcut ca să întreprindem această călătorie unul după altul, Marcel Mihalaș plecând la câteva zile după întoarcerea mea. Călătorie nereușită în cazul meu, călătorie aș putea spune fatală, în cazul prietenului nostru. Căci la Paris, Marcel Mihalaș, om de exemplară rigoare morală, s-a simțit dator să riște o vizită la Paul Goma. A făcut acea vizită și... s-a speriat. Era un om bolnav și sperietura lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-l lase pe loc, în acea secție a lagărului, preferabilă altora. La rândul lui, șeful de echipă, care contemplă spectacolul hăituirii, își propune să facă rața cadou șefului de lucrări, în speranța că acesta îl va tăia de pe lista fatală (pe el și nu pe muribundul care gonește rața aflată în pragul morții). Cu o treaptă mai sus, șeful de lucrări, care văzuse doar începutul vânătorii, își face și el socotelile lui, adevărate planuri de viitor, îmbietoare, luminoase. „Șeful de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]