6,812 matches
-
au rămas spre deosebire de "prietenii Fortunei", și nu ai săi fideli poetului, chiar și atunci când acesta a fost lovit de fulgerul lui Augustus 154. Unus et alter, duo tresve, tresve duosve, sunt expresii care în Tristele definesc numărul mic de prieteni fideli, prezenți, cel puțin, la plecarea poetului din Roma, trebuie să fie negreșit aceleași personaje din Ponticele, despre care se afirmă la fel că aparțin acelor doi, trei prieteni intimi care nu l-au abandonat pe Ovidiu în momentul nenorocirii 155
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe neașteptate, ar trebui să explice în parte golul care s-a făcut imediat în jurul lui Ovidiu. Ar fi interesant să-i cunoaștem și pe acei prieteni, infideli, dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
comportamentul lor ulterior exilulului lui Ovidiu, ei se exclud din numărul acelor aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
accepta concluzia lui Bakker 165: "Quare puto... fieri non posse, ut singulae Tristium elegiae uni certae personae adsignentur exceptis elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult că unus et alter, duo tresve, treve duosve, prieteni foarte fideli care riscă să-și atragă asupra lor furia lui Augustus, numai să-l poată consola pe sulmonez în nenorocirea sa, ar trebui identificați orientativ cu Rufus (Ex Ponto, II, XI, 9), Celsus (I, IX, 15-22), Gallius (IV, XI, 4) și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și pentru afecțiunea pe care i-au arătat-o poetului și după exil fără a le păsa de riscul la care se supun. Trebuie să anticipăm o lămurire. Din două una: ori acești "doi sau trei, unu sau doi" prieteni fideli ai lui Ovidiu erau într-adevăr "prieteni la cataramă", cum se obișnuiește a se spune, ai poetului, într-atât încât să înfrunte până și furia lui Augustus; ori s-ar putea bănui că erau direct interesați să-și vadă prietenul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de primă importanță între prietenii lui Ovidiu și, desigur, și în cauzele pentru care sulmonezul a fost relegat la Tomis. Începem, așadar, cu celelalte personaje ovidiene, care intră în numărul celor "doi sau trei, unu sau doi", care au rămas fideli până la sfârșit poetului și anume: Rufus, Celsus, Gallius 167. Rufus, căruia Ovidiu îi adresează epistola II, XI Ex Ponto, este unchiul celei de-a treia soții a lui (Fabia). Deținea o moșie la Fundi, de unde și numele de familie de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spatele [...]" (v. 5-8). Voi sunteți puținii prieteni care constituie un nucleu puternic (pars estis pauci potior) și care ați considerat că este rușinos să nu mă ajutați deloc la greu (rebus in arctis)" (v. 25-26). De aceea, gloria acestor prieteni fideli va fi nemuritoare ca și cea a lui Tezeu și Pirithous, a lui Oreste și Pylades. Aici Sauromații și Geții vă cunosc deja spune poetul și această mulțime barbară aprobă asemenea suflete (v. 37-38): ca și cum în această barbarie Sulmonezul ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
temeritate, ambiție, provocare, orgoliu" nu reprezintă un păcat propriu-zis, o vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
încât pare o simplă batjocură, sau poate un dublu joc în adevăratul sens al cuvântului. În elegia Tristele, V, XIV, Ovidiu își elogiază soția pentru fidelitatea ei: versurile poetului așadar o fac deja celebră. Trebuie să persiste în comportamentul ei fidel și se va bucura de aceeași glorie ca și Penelopa, Alceste, Andromaca, Laodamia, față de care Fabia are un avantaj: ea nu trebuie să moară, ci să iubească și să-i fie fidelă soțului; o sarcină mai ușoară pentru a-și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deja celebră. Trebuie să persiste în comportamentul ei fidel și se va bucura de aceeași glorie ca și Penelopa, Alceste, Andromaca, Laodamia, față de care Fabia are un avantaj: ea nu trebuie să moară, ci să iubească și să-i fie fidelă soțului; o sarcină mai ușoară pentru a-și câștiga renumele. El trage următoarea concluzie: Fabia nu trebuie să creadă că el îi amintește ceva ce ea nu face. Să-i amintească să facă ceea ce ea face deja înseamnă că o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din puținii, "doi sau trei", care l-au ajutat la necaz. Și în aceste afirmații avem un element important în favoarea lui Paulus Fabius ca destinatar al scrisorii respective: din câte se spune în mod normal 381, printre acești "doi-trei" prieteni fideli ai poetului, se numără Paulus Fabius Maximus în persoană, alături de Rufus, Celsus și Gallius. Trebuie remarcat că acești prieteni apropiați aparțineau, cu excepția lui Gallius, familiei lui Paulus: Rufus, unchi al celei de-a treia soții a lui Ovidiu, Fabia; Celsus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Maximus se dovedește a fi cu-adevărat un prieten sincer; prin urmare, din punctul nostru de vedere, Maximus este Paulus Fabius Maximus, ruda direct interesată de Ovidiu. Ovidiu, deci, până la Brindisi este însoțit sau ajuns din urmă de prietenul său fidel, Paulus Fabius Maximus "celui qui, vivant dans l'intimité d'Auguste, ne craint pas de se compromettre auprès de l'exilé, auquel l'unit toute une tradition familiare, et qui, du reste, est déjà sans doute suspect à Livie, elle
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aduna într-un singur loc, doar de el știut, întregul tumult afectiv-emoțional pe care il parcurge, că poate "evadă" din lumea care îl nemulțumește, care nu-l înțelege fără a supără, enervă, dezamăgi pe nimeni, face din jurnal un aliat fidel, "dispus" oricând să-l "asculte", fără a-l judeca. Deși ocupă un rol important în viață adolescentului, jurnalul nu poate cuprinde, și nici surprinde întregul spectru al gândurilor și trăirilor sale. Până la urmă, intensitatea acestor trăiri poate fi atât de
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
vom muri și vom fi liberi!". Într-un colț, spre Strada Batiștei, de pe o mașină, două personaje își împart același megafon și strâng în jurul lor tot mai mulți manifestanți: Dan Iosif, care va deveni în zilele și anii următori umbra fidelă a președintelui Iliescu, și Dumitru Dincă, a cărui arestare, în aprilie 1990, va declanșa marea manifestație de protest contra lui Iliescu și a FSN, din Piața Universității. Noaptea În decembrie, întunericul se lasă devreme, spre ora cinci, cu atât mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Televiziunii și, ceva mai târziu, pe străzile de acces la clădirea radioului. Imediat, oratorii care se adresau mulțimii din balconul CC, dar și posturile de radio și televiziune care transmiteau în direct din piață au început să vorbească de "teroriști" fideli fostului dictator. Se face apel la armată și la populația capitalei să vină să apere revoluția, se distribuie în stradă arme oricui le cere, fără nicio precauție, și începe astfel o dramă care se va solda cu mii de victime
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sa pentru un anume tip de discurs "de aparat", în descendența directă a discursului oficial de plenară, nu e rezultatul unei simple inerții. În ultimă instanță, tocmai absența oricărei inventivități și extraordinara banalitate a discursului i-au asigurat un electorat fidel, chiar captiv. Capacitatea lui Ion Iliescu de a adapta unui nou context stereotipurile limbii de lemn care, vreme de patru decenii, fusese limba oficială a puterii politice a generat un discurs extrem de adecvat unui electorat puțin educat, pe care această
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
element decisiv pentru evoluția democratică a României, cu corolarul participării UDMR la guvernare începând din 1996, pentru prima dată de la Marea Unire din 1918. Din direcția puterii, Târgu-Mureș a pecetluit durabil alianța dintre FSN-Iliescu și grupurile cele mai reacționare ale fidelilor național-comunismului, cu deosebire ale celor din fosta Securitate. Aceștia se supuseseră, de voie sau de nevoie, noii puteri încă din 22 decembrie 1989. Odată însă cu evenimentele de la Timișoara și Târgu-Mureș, din supuși resemnați, ei devin partenerii puternici ai regimului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ataca direct, dar pe care subtextul documentului îl indica, în continuarea "celor 45 de ani de comunism", drept marele responsabil pentru criza societății românești. În ciuda tonului moderat și aluziv, AC e percepută instantaneu de regim și de mediile de informare fidele acestuia ca un mare pericol de destabilizare și subversie. În zilele Congresului de fondare a AC, s-a putut constata, pe străzile din spatele Ateneului, o mobilizare excepțională de trupe, gata să intervină pentru reprimarea unei manifestații de stradă, în timp ce presa
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
eliberând energii latente și mobilizând efectiv mase importante de cetățeni în lupta politică. Mitingurile AC au impus în conștiința publică temele esențiale ale acestei etape: forța solidarității, necesitatea unei rupturi clare față de trecut, afirmarea Opoziției democrate ca succesoare legitimă și fidelă a Revoluției și refuzul compromisului cu tradiția comunistă, ideea responsabilității guvernanților față de cetățeni. Ele au creat participanților convingerea că reprezintă o forță invincibilă. Asumate în comun, prin efectul reverberat al reacțiilor specifice marilor mulțimi adunate laolaltă, sentimentul de eliberare și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu Bucureștii. În consecință, CDR prezintă liste comune pentru alegerile parlamentare și un candidat unic pentru alegerea de președinte, chiar dacă PNL, în mod surprinzător, se retrage din CDR imediat după alegerile locale; o aripă disidentă constituie imediat PNL-CD, care rămâne fidelă construcției comune. În iunie 1992, un consiliu de Mari Electori ai tuturor organizațiilor membre ale CDR dezbate toate posibilele candidaturi se înscriseseră în competiție Emil Constantinescu (Alianța Civică), Sergiu Cunescu (PSDR), Nicolae Manolescu (PAC), Ion Rațiu (PNȚCD), Nicu Stăncescu (PUD
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
directă, cât și prin generarea unei încrederi consistente, chiar dacă uneori poate exagerate, în opinia publică. În ciuda faptului că adesea Ministerul de Război avea în frunte un militar de carieră, armata nu s-a angrenat în bătăliile interne pentru putere, fiind fidelă mnarhiei și principiilor acesteia de neutralitate. Cei trei ani de regim autoritar al mareșalului Antonescu nu au schimbat situația, dimpotrivă, așa că, la 23 august 1944, armata l-a urmat fără șovăire și fără excepție pe Regele Mihai. În decembrie 1989
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
candidatul său prezidențial, Petre Roman, cu mai puțin de 3% din voturi, punea capăt de fapt pentru totdeauna unui deceniu de carieră politică la vârf: la începutul lui 2001, Roman e debarcat din fruntea PD, și Traian Băsescu, până atunci fidelul lui, îi ia locul. PDSR, rebotezat PSD cu ocazia fuziunii cu PSDR (din care Sergiu Cunescu și apropiații lui se retrag, dezgustați) e în fine acceptat în Internaționala Socialistă. Controlând, împreună cu Partidul Umanist, ceva mai mult de 40% din Parlament
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
i-a fost imediat atribuită lui Teodor Brateș. Ulterior, acesta o va renega, susținînd că, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Teroriștii ar fi fost mai curînd indivizi ciudați, din etnii diferite, rămași pînă la moarte fideli clanului Ceaușescu. În cartea sa despre Revoluție, Teodor Brateș îi numește rebeli, gherilă urbană, complotiști. Prin urmare, sensul capătă conotații mult mai ample, devenind, la limită, difuz, irelevant. În fond, oricine putea fi "complotist", mai puțin membrii USLA, după cum precizează
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
observăm că ea însăși funcționează asemenea unui interesant și straniu fractal. Are multe dimensiuni practice, dar numărul celor virtuale continuă să rămînă infinit. Dintre dimensiunile reale, mai cunoscute ar fi: "Armata", "K.G.B.-ul", "Securitatea", "străinii", "românii unguri", "ungurii români", "forțele fidele lui Ceaușescu", "fanaticii izolați", "deținuții", "USLA", "Miliția". Cu fiecare clipă a existenței sale, terorismul românesc a fost marcat de una sau mai multe dintre aceste dimensiuni. Fiecare și-a creat un scenariu propriu de explicare a ceea ce s-a petrecut
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
6. În materie de teroriști i-am depășit și pe americani Urmează apoi alte două variante hermeneutice ale fenomenului terorist din decembrie '89. Prima recunoaște în aceste corpuri de elită ale morții o realitate generică, oarecum diferită, și anume forțele fidele lui Ceaușescu. Teoria a fost mediatizată de Teodor Brateș, atunci cînd a făcut corecția la interpretarea că teroriștii ar fi fost specialiști USLA. Cea de-a doua identifică printre specialiștii groazei și pe unii fanatici izolați. Ea îi aparține lui
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]