140,845 matches
-
realizare și de aici încolo lucrurile vor fi altfel pentru mine. Simt că s-a produs o transformare extraordinară la nivelul meu psiho-fizic. Mă bucur că nu am acceptat pensionarea pe caz de boală, care mi-ar fi dat verdictul final, bolnav pe viață. Mulți s-au bucurat pentru câțiva bănuți pe care statul ți-i dă ca să ți trăiești neputința. Singurul beneficiu din acest fapt, este că ești absolvit de toate responsabilitățile și obligațiile aferente vieții. Ești bolnav cu statut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe Dumnezeu, pretutindeni în jurul meu, în mine, în toate ființele, în toată natura și viața mea s-a schimbat fundamental și pot afirma sincer că: EU NU CRED C| EXIST| DUMNEZEU, EU SUNT SIGUR| C| EXIST|. Ajungând la această concluzie finală, am înțeles că atunci când ni se întâmplă ceva neplăcut în viață, înseamnă că prin gândurile și gesturile noastre ne împotrivim legii dragostei. Pământul este o mare școală a iubirii și este un privilegiu să trăiești, de aceea este normal să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
loc în mortalitate se află infarctul miocardic sau accidentele vasculare. Haideți să ne întrebăm și noi cum fac curioșii, cum este posibil așa ceva, când medicina modernă dispune de bani, aparatură, medicamente dintre cele mai performante? S-a găsit și răspunsul final. Cu siguranță inima noastră nu este doar o simplă pompă care face corpul să funcționeze. Se știe că inima are neuroni și neurite care trimit semnale informaționale înapoi la creier, deci inima comunică bine cu creierul, dar cel mai important
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
explic că nu este necesar să ne izolăm, dimpotrivă, ne putem expune viața fără să mai fim un simplu spectator. {i eu am crezut cu ceva ani înainte, când totul mi se părea greu, agitație mare, oboseală, griji și în final boală, am crezut că pentru a-mi fi mie bine, trebuie să se schimbe ceva în exterior, sau să mă rup complet de agitația vieții moderne, să mă refugiez și să mă ascund, cine știe unde. Totul mi se părea dificil și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care le cărăm după noi toată viața și să începem prin a mai arunca din aceste lucruri. Aruncând aceste lucruri inutile folosind arma conștientizării vom duce o viață mai senină, mai plină de farmec, pasiune, iubire pură neobsesivă și în final liniște sufletească (liniștea interioară). Odată ce vom decide să aruncăm cât mai multe bagaje psihice inutile, vom putea respira ușurați și odată cu noi și ceilalți din jurul nostru. Nimeni și nimic nu poate să ne facă viața amară, atâta timp cât noi nu vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în urmă au dispărut sau mai bine zis, s-au stins precum focul anihilat de puritatea apei, pot afima că viața poate fi simplă și ușor de abordat în momentul în care îți regăsești liniștea și echilibrul interior. Concluzia mea finală și irevocabilă este aceasta: Ca să te poți bucura de momente de liniște în viață, indiferent de aparențele exterioare este necesar să liniștim apele tulburi din oceanul nesecat care se află în interiorul nostru! Doar liniștind furtunile interioare vom reuși să vedem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a, Eroica. Împăratul se pregătea să dea ordinul final și ceru liniște cu un gest larg. Toți tăcură. În timp ce se gândea ce pedeapsă să-i aplice lui Elvis, pe care-l ura În mod secret pentru numărul mare de imitatori pe care-i lăsase În urmă, geamurile zbârnâiră ușor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a făcut legătura cu organizația lor. Prin intermediul unor aparate de măsură și control aflate În service-uri, vestea a fost transmisă Încet și către utilajele care funcționau pe baza curentului electric. Apoi, Volkswagen T. Guevara a dat semnalul Începerii fazei finale. Trebuia găsit un mare oraș al omenirii, care să fie cucerit și izolat de restul lumii, comunicațiile și puterea urmând să treacă din mâna omului În cea - dacă se putea spune astfel - a mașinii. A fost aleasă Roma. A fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării, ochiul drept al lui Gustav a Început să i se bată. Mai târziu, pe când avocatul desemnat din oficiu vorbea, pleoapa deja i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trec anii pe care i-ar fi avut acum virtuoasa consoartă, dacă virusul zăpezii n-ar fi smuls-o din brațele mele iubitoare, sau pe cei din momentul decesului? Din respect pentru adevăr, ar fi trebuit să pun 73, vârsta finală, Însă parcă-i auzeam vocea Înfigându-se În timpanele mele ca tirbușonul În plută: „Nu te-a lăsat inima să mă treci cu 69, ai, cărpănosule?“ Pe de altă parte, dacă tot aveam posibilitatea să aleg, de ce să n-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
omul, asemenea unui hard-disk, Își pierde Încet memoria, ceva se petrece În sectoarele avariate și În registre, și cum reinstalarea nu era o opțiune În cazul nostru, deveniserăm mai degrabă o mână de biți lunecând prin eternitate, În așteptarea defecțiunii finale. Dar a venit o zi când ceva s-a schimbat, iar acel ceva, indiferent ce-o fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot ține și-l las Încet În furcă. Parc-au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el mai multe rânduri cu gândul de a i le dărui. Acum după 10 ani nu cred că aș putea să compun mai bine ceea ce - sper eu - reușise atunci să-l mulțumească. Iată-le: La vremea bilanțului, atunci când sub linia finală a socotelii rezultatul este o saga în care zeci de roluri compun toate povestea aceluiași personaj, artistul, cronicarul pe acesta trebuie să-l restituie cititorului său. David Ohanesian a împlinit 70 de ani; nu intră în atâta spațiu cât poate
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
Aflăm, așa, că la respectivul sfârșit de săptămână națiunea huzurește în pat până pe la orele amiezei (în special doamnele), că se merge la un grătar, și că scăpăm, ce minune, de nesuferita slujbă. Asta n-ar fi nimic, fără poanta finală: cine iubește weekendul, va îndrăgi pensia! Adică cum?! La odihnă națiune, ce atâta... Vorba veche: munca l-a făcut pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
în arhivele premiului și ale dezbaterilor, nu pomenește numele nici unui scriitor român care să se fi aflat într-o poziție eligibilă printre candidați. Propunerile sunt o industrie neglijabilă, dacă numele nu ajung printre ale celor cinci-șase scriitori intrați în discuția finală a juriului. Laurențiu Ulici, în volumul Nobel contra Nobel (ediția a doua, 1998), imaginează îndreptățirea câtorva scriitori români de a fi obținut Premiul Nobel pentru literatură. Pe I. L. Caragiale l-ar fi văzut biruitor (retrospectiv, desigur) în 1910, în defavoarea mediocrului
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
specii a genului epic. Chiar dacă toată construcția este cam dezarticulată pentru ceea ce îndeobște numim roman, iar textele componente pot intra, fără probleme în categoriile proză scurtă, eseu (uneori) și chiar (puțin forțat) poeme în proză sau culegere de aforisme -capitolul final, Bărbați de noapte, de niciodată și de totdeauna - manual de (ne)folosință. Una peste alta, Nașterea dorințelor lichide este o carte despre bărbați, văzuți din perspectiva unei femei, oarecum după modelul anchetelor revistei "Actuel", evocate la începutul acestui articol. Scriind
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante ale acestui inedit "poem în proză" într-un joc literar ale cărui adevăruri nu sunt, automat și cele ale autoarei. Scrie Ruxandra Cesereanu:"... în depărtare frânturi de chibzuință, nici
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
Fat Moe are ceva din tristețea unei scene goale după ce spectacolul s-a terminat. Timpul prohibiției, anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
este una dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă propoziție finală ca să omorâți și ultimul personaj. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar, și soția mea - care mă cunoaște foarte bine, martorul meu cotidian, si care este întotdeauna veselă, ceea ce este meritoriu - poate să confirme, sunt un pesimist vesel. Și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
spitalizării inițiale. Pe durata spitalizării celor 224 pacienți au fost colectate date despre ischemia recurentă, prezența aritmiilor ventriculare sau supraventriculare, a tulburărilor de conducere, a fenomenelor de insuficiență cardiacă, date despre prezența incidentelor hemoragice și decesul de orice cauză. Populația finală de studiu a fost alcătuită din 214 pacienți, din care 104 femei (48,6%) și 110 bărbați (51,4%). 87 de pacienți au fost diabetici (40,6% - am inclus aici și pacienții cu prediabet cunoscut, precum și pe cei diagnosticați cu
Revista Spitalului Elias by LAURA ARAMĂ () [Corola-journal/Journalistic/92053_a_92548]
-
dintre ele, analizat mai sus, este legat de numele inginerului român Ion Basgan. A sosit momentul să analizăm și argumentele În favoarea unui al doilea răspuns, deși vom vedea că valabilitatea unuia sau altuia dintre răspunsurile date nu influențează decisiv considerațiile finale asupra Experimentului. Documente descoperite recent acreditează ideea că insula Roland a intrat În proprietatea statului român mai devreme decît s-a crezut și În cu totul alte circumstanțe decît cele evocate anterior. Se știe că insula nu a aparținut niciodată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să vă Întreb dacă n-ați putea să ne mai sponsorizați cu cîțiva litri de motorină. După cum știți, mîine dimineață echipa noastră de suflet se deplasează la Komatown pentru un meci foarte important, aș putea spune chiar decisiv În configurația finală a clasamentului. Cu ce să se deplaseze, dacă dumneavoastră refuzați să ne ajutați? Insist și vă rog din suflet! În momentul cînd specialiștii noștri vor descoperi bogatul zăcămînt de petrol pe care-l caută În prezent, vă vom Înapoia de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Era ea Însăși una din persoanele cu inimă bună despre care vorbeau statisticile și psihologii aceia; deseori, la coborîrea din autobuz, lăsa biletul de taxatoarei, ca să-l mai vîndă o dată. Dar nedumerirea ei provenea din altă parte. Nu Înțelesese argumentul final al autorului anonim, potrivit căruia, În limba latină, persona Înseamnă mască și, prin urmare, măsura de aplicare a măștilor ar fi una de personalizare a funcțiilor, care va duce la depersonalizarea funcționarilor, Întrucît vor fi toți una și aceeași persoană
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
jumătate de oră pînă să pună același diagnostic. Și, lucrul cel mai supărător, l-ar fi silit mai Întîi pe maior să se dezbrace pînă la brîu. Mă tem să nu fie cancer. — Cancerul gastric nu doare, decît În faza finală. Păi atunci, toți cei pe care nu-i doare nimic au cancer? se miră Smith. Mai bine, fă-mi un ceai. Nu vreți să vă dau măcar o ranitidină? — Dacă nu provoacă diaree, dă-mi o ranitidină, dar mai Întîi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]