4,121 matches
-
o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește 47 dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În așa măsură încât zeii se sperie uneori că oamenii, prin puterea și curajul lor, ar putea să le încalce voința. Mai mult, zeii, ei înșiși îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
odată biruitor asupra răului și a dezordinii, săvârșește un lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În așa măsură încât zeii se sperie uneori că oamenii, prin puterea și curajul lor, ar putea să le încalce voința. Mai mult, zeii, ei înșiși îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
odată biruitor asupra răului și a dezordinii, săvârșește un lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Cuvântul lui Dumnezeu este în Hristos ca și glasul „Mielului luiDumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29): „Nu va striga șinu se va auzi prin piețe glasul lui” (Matei 12, 19). În acest fel:„Trestie strivită nu o va frânge, și făclie abia fumegândă nu o vastinge, până ce va aduce pe pământ dreptatea și de El vor asculta popoarele” (Matei 12, 20-21). Era calea păcii Sale, prin care se împlinea profeția: „Cu arma buneivoiri ne-ai încununat” (Psalm 5, 12
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea în care a fost vândut și mai vârtos Însuși peSine s-a dat pentru viața lumii, luând pâinea cu sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Sale, mulțumind și binecuvântând,sfințind și frângând a dat Sfinților Săi ucenici și Apostoli, zicând:Luați, mâncați acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spreiertarea păcatelor. Asemenea și paharul după Cină zicând: Bețidintru acesta toți, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi, Carepentru voi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
peSine s-a dat pentru viața lumii, luând pâinea cu sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Sale, mulțumind și binecuvântând,sfințind și frângând a dat Sfinților Săi ucenici și Apostoli, zicând:Luați, mâncați acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spreiertarea păcatelor. Asemenea și paharul după Cină zicând: Bețidintru acesta toți, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi, Carepentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-27). Cuvintele de la Cină reluate înainte de prefacerea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în spațiul turcic de pe Volga etc. Simțul limbii române l-a determinat pe Hasdeu să formuleze, cum se putea atunci, imaginea profilului nou și aparte al limbii române față de latină, dar la identificarea concretă a acestui profil cercetătorul și-a frânt elanul inițial de zidul antiistoric al teoriei neogramatice. Primul semnal în privința eșecului întreprinderii lui Hasdeu îl dă imaginea compozită a limbii române din „câteva elemente” fără ca vreunul dintre ele să aibă rol predominant. Se sugerează astfel alcătuirea mecanică a limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorba de separarea într-un glosar aparte a tuturor elementelor nelatine din limba română, elemente care nu ar fi implicate în constituirea acesteia și care rămân marcate ca străine și ulterioare. În consecință, întregul istoric al limbii române a fost frânt în două: pe de o parte continuitatea latină-română, iar pe de alta elementele nelatine din limba română. Corespunzător acestei dihotomii a fost spartă și unitatea cercetării, care este divizată în cercetarea limbii române ca descendentă a limbii latine, cercetare considerată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Romeo care, la Mantova, se lasă pradă unor visuri de fericire." Musset, în Lorenzaccio, în 1834, face dovada celei mai uimitoare îndrăzneli pentru acea vreme, imaginând treizeci și cinci de locuri diferite situate nu numai la Florența, ci și la Veneția, frângând unitatea chiar în sânul actului. De aceea, niciun regizor nu a avut curajul să monteze această dramă, prea în avans față de gustul timpului, înainte de 189685. Unitatea de acțiune este singura unitate pe care o vor păstra romanticii, urmând și aici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a șters cu timpul. "O persoană care, în viața reală, este în plin centrul unei drame afective sfâșietoare, este incapabilă să vorbească despre ea într-un mod coerent, scrie Stanislavski. În astfel de momente, lacrimile îl înăbușă, vocea i se frânge, intensitatea sentimentelor îi umple gândirea de confuzie, aspectul său înduioșător îi sperie pe cei care privesc și îi împiedică să înțeleagă chiar și cauza ce i-a provocat durerea. Dar timpul, care vindecă totul, potolește agitația interioară a oamenilor, îi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Schiller, acolo unde Hugo vorbește de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry, piesă care instituie modernitatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc, cî‟i mari primejdii mamî... îi șopti ea, tot mai îngrijorată. - Hai, Xenia... înc‟olecuță! o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat din tată în fiu... era în stare să deslușească dâra lăsată pe cer de șoim în zbor. La vreo cincizeci de pași, urmele în patru labe se frânse brusc, de acolo începea o urmă în trei picioare în alergare, și o dâră subțire de sânge. „Vrasăzică... l-am nimerit în laba dreaptă, din spate! ... da, își zise el, fără nicio îndoială, convins că-l va întâlni. La marginea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în tăcere, cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă, asemeni câinelui, întinse gâtul lung și gros spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi șopti: - Farmecul, cucoani... farmecul începe a se simți..! Fiara stătea ca încremenită, sub clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că fata plângea zărilor. Când tăcu, ecoul se prelungi de multe ori peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un ăuit prelung, altfel ca celălalt ..și-l frânse brusc, după care nu se mai auzi nimic. Fu înghițit de întunecime. - Ei vezi, măi Antoani, el nu vre‟ vorbi, el vre‟ să știi că sâmțăști. - Suru‟i un lup, altfel... altfel ca ceilalți, nu seamănă cu ei! ...zise Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai simțea nimic... gândul ei era numai la căprior, rămas singur în urgia codrului, înconjurat de prădători... Poate că acum, în clipa asta... era într-o situație fără scăpare, era un condamnat... și ea, Anuca nu putea face nimic... Își frângea mâinile de durere. Noaptea cădea, în fața ei, ca o cortină grea cu tristețea ei tacută de copil bun... stând, așa, în așteptare, neclintită, pândind parcă, clipa, un semn, să poată fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
său, și se opri lângă tejghea. În crâșmă lăutarul le suspina din gură și din vioară, la ureche, bătrânilor, cântece vechi, neauzite... neascultate, din alte vremuri, care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care le colindaseră împreună cu Nică, ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]