KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

am spus... Atenție! Am iubit-o ca nimeni pe lume, am spălat-o pe cap, nu era femeie, era un copil și stătea cu capul aplecat în baie și i-am luat capul și am dat cu săpun, i-am frecat părul ei mătăsos și i-am simțit în palme năsucul, gura care se deschidea sub șuvoiul dușului de mână și spatele încovoiat cu inelele spinării dulci și fragede, să-ți dai viața pentru ea... Hî, hî! Hîîî... Clipe nemuritoare... Simțeam

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
te-am mai văzut pe-aici." "Păi n-am făcut prostia?" "Ce prostie?" "Am acceptat să fiu director al direcției alimentației publice..." "Și?" " Am dat chix!" "Nu te pricepeai?" "Ba mă pricepeam, că nu era mare lucru, dar..." Și își frecă degetul gros cu buricele celorlalte. "Adică?" " Adică nu câștigam nimic, ar fi trebuit să închid ochii la furturi și să-mi încasez și eu partea mea, dar atunci se punea chestiunea: de-aia am intrat eu în partid în ilegalitate

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

proastă. Ea dădu din cap și se ridică. ― Jones, Jonesey, vino. Mieunând, motanul înaintă cu nonșalanță pentru a se lăsa prins de stăpâna sa. Ea-și șterse lacrimile. ― Trebuie să mă schimb. Dar n-o să-mi ia mult timp. Își frecă nasul pe spinarea motanului, o crimă de lezmajestate pe care acesta o îndură în liniște. ― Vrei să te conduc la camera dumitale? ― De ce nu? El se răsuci și se îndreptă către unul dintre culoare. Ușile se căscară în fața lor. ― Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cu caporalul șef Ferro, să-i ducă fără incidente pe colegii săi pe suprafața oricărei lumi unde intervenția lor era dorită și apoi să-i aducă înapoi întregi până la nava principală. Și aceasta foarte rapid, dacă împrejurările o impun. Se frecă la ochi, gemu și, clipind, se uită prin sala de hipersomn.. ― Sunt prea bătrân pentru viața asta de câine. Nimeni nu-i luă în seamă comentariul. Era de notorietate publică faptul că Spunkmeyer se înrolase înainte de vârsta necesară. Totuși, nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru a combate crampele... sau a le șterge de sudoare, se gândi ea. Poate că o discuție l-ar destinde. ― La câte sărituri ai ajuns, locotenente? Pleoapele se întredeschiseră și clipiră. ― Treizeci și opt... simulate. ― Și câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să-și recapete suflul. ― Doamne, Wierzbowski! Dacă vrei să mă omori, fă-o cu o pușcă. ― Regret. (infanteristul arătă cu capul spre coridorul întunecat de dincolo de ușa deschisă.) Hicks m-a desemnat să te supraveghez. Ea se îndreptă și-și frecă urmărui lovit. ― Foarte frumos. Dar pe viitor, anunță când mai ieși ca un drăcușor din cutie. De acord? ― Sigur. N-o să se mai întâmple. (Wierzbowski indică direcția.) Ar fi preferabil să-i prindem din urmă. ― Așa-i. Ea porni înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
urmărească. N-ar fi putut să intre nici dacă ar fi fost gol pușcă, ceea ce nu era cazul. Fără să stea pe gânduri, Ripley se aruncă în tunel, cu brațele întinse înainte, împingându-se cu coapsele și brațele. Șoldurile se frecau de metal. Respirația fetiței care înainta mereu se repercuta în tub. Apoi Ripley o văzu închizând o vană de, metal în urma ei: se aruncă pentru a ajunge la obstacol și pentru a-l împinge înainte ca fetița să-l zăvorască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
îl privi pe militar, pntru a-i răspunde cu glas monoton. ― Ce-am de făcut? Hicks dădu din cap și-i întinse încărcătorul. * În ciuda tuturor precauțiilor, Bishop făcea zgomot de fiecare dată când consola portabilă și sacoșa cu materiale se freca de fundul conductei. Nici o ființă umană nu ar fi înaintat atât de rapid de la centrul de exploatare dar aceasta nu însemna că va putea menține acest ritm la nesfârșit. Chiar și rezistența sinteților era limitată. Vederea lui era mai pătrunzătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi sau vreun organ aparent de auz, dar cine ar putea spune în ce mod sesizau ele mediul înconjurător? ― Newt, trezește-te. ― Ce? (Copila se răsuci și-și frecă ochii somnoroși.) Ripley. Unde sunt? Femeia puse un deget pe buze. ― Sst! Nu mișca. Avem necazuri. Copilul deschise ochii. Dădu din cap numai, trează și la fel de vigilentă ca și adultul. Ripley nu trebuia să-i spună să tacă. În timpul coșmarurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să-și strângă degetele pe cordonul fetiței care trecea pe lângă el. Vântul fu nevoit să renunțe la pradă și se mulțumi s-o șfichiuie sălbatic. Capul lui Ripley ieși din puțul sasului. Urma să urce pe punte, când ceva se frecă de glezna stângă. Și se agăță de ea. Zdruncinătura era să o facă să-i smulgă brațele. Se prinse cu disperare de ultima bară a scării, care se afla la vreo treizeci.de centimetri deasupra punții. Ușile interne ale sasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510

auditive, care nu presupune nici un instrumentar special este următorul: subiectul este așezat pe un scaun și legat la ochi. I se spune să țină capul pe cât posibil nemișcat. Experimentatorul, situat în spatele subiectului, produce, cu ajutorul a două monede pe care le freacă una de alta, ținându-le între degetul mare și cel arătător (sau două degetare așezate în degetul mare și mediu), sunetul pe care subiectul trebuie să-l localizeze. Sunetul este produs la o distanță de 60 cm de capul subiectului

Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

să apară dintr-un moment într-altul. Dar chiar dacă avea să apară, întrebarea rămâne; Ce urmează acum? Gosseyn Trei observă că își auzea respirația, și de câteva ori, în acele prime minute de agitație auzise foșnetul hainelor sale care se frecau de husele moi, luxoase pe care stătea. Intre aceste zgomote - o liniște de mormânt. Camera de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a satisface cerințele unor oameni obișnuiți cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea o curbă. Chiar și să coboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

să mă atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea de pâine de la colț vroia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea. Iar când mă pomeneam exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
sarafanele lor descusute pe coapse, te pândeau în curtea liceului, puse pe fapte mari. Cele mai curajoase apăreau dimineața cu câte-o pereche de dresuri transparente luată pe sub mână de la „Adesgo“ și, când treceau pe lângă noi, apropiau picioarele și-și frecau pulpele din mers, să auzim foșnetul stins și îmbietor al mătăsii. Pe Cezar îl luau transpirațiile, iar lui Mihnea începeau să-i joace ochii în cap, albastru-verde-căprui. Altele, cu lecția la fel de bine învățată de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în sală. La început, studenții mă decupau cu privirea, căutau să-și agațe curiozitatea de ceva, un braț, o mânecă de tricou prost călcată, culoarea șosetelor, cureaua, șlițul, forma feselor, pieptul, gâtul și ligamentele sale, freza nepieptănată, zâmbetul, degetul arătător frecându-se de nas. Rupeau membre, dezveleau organe, împrăștiau în liniște bucăți de carne amestecate cu haine și parfum. Toate zburau prin aerul suflat în cretă, întorcându-se pe sistemul lor reticular cu precizia unui câmp laser. Imaginea se recompunea rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a apărut și fata. M-am frecat la ochi, iar dacă n-am făcut-o, gestul tot merita consemnat. Se purtau niște chestii ciudate pe vremea aia: ba pantofiori plați, cu fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
blocul, din cauza presiunii, s-au făcut praf și țevi, și izolații: toată păcura s-a scurs în apă, a plutit dintr-o cameră într-alta. La un moment dat, s-a aprins. Poate a fost o scânteie, poate s-a frecat vreun cablu de vata de sticlă și-a luat foc, cine știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu bucșele rupte sau parbrizele împroșcate de criblură. Din Unirii, am cotit la dreapta pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca peste cărămizi, ricoșată din sticla albastră. Am ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mă întrebați de oră; de data asta, n-am verificat), s-a auzit un sunet slab, ca o văicăreală, și m-am trezit călcat pe picioare. „Brutus!“, am exclamat, de-a dreptul bucuros că nu sunt singur. Motanul s-a frecat omenește de pantalonii mei, apoi a început să toarcă, interesat, previzibil, ca orice semen de-al lui. N-avea rost să-l întreb dacă plătise chiria; fusese deja evacuat. L-am luat la subbraț și-am ieșit împreună. În mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu parizer. Dacă i-ar fi deschis cineva servieta, cu siguranță ar fi găsit și puțină vaselină pe-acolo. În pauze, Belcin ștergea probabil tabla prin cancelarie, pentru că venea mereu la ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu mâna pe geam și fac cu batista!“ Te mai freca și cu-o regulă de-a lui cu pietonii, dar asta nu se putea povesti. I-a picat fața când l-am lăsat fără frâna de mână la Dacie. „Trage frâna de mână!“ Am tras-o; nimic. „Trage-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
scotocit prin cufăr și-a smuls de-acolo un teanc de prosoape. Ne-a aruncat fiecăruia câte unul. „Ștergeți-vă bine, avem de stat ceva aici.“ „Presupun că e căsuța ta de vacanță...“, a oftat Maria, în timp ce-o frecam bine cu prosopul pe cap. „Sau coșmelia bunicilor...“, am completat-o. Mihnea și-a scuturat apa din păr și din barbă. Ochii îi luceau în toate felurile, nu știai ce culori să alegi. „Pe-aproape. Să zicem că mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
vă poate fi de folos?“ Am privit spre ușa care dădea în bucătărie. Era închisă, dar se putea auzi prin ea. Îmi doream să nu treacă nimic dincolo, Mihnea nu trebuia să afle chiar totul. Și-așa, din vina lui, frecam menta în casa lui moș Goriot din Tuzla, fără să știm prea bine de ce. Am coborât vocea și i-am cerut Mariei geanta. Era micuță, neagră, asortată cu cizmele. Mi-a întins-o; nu mai aveam demult secrete, puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]