3,556 matches
-
a fi mai mult decât era. Agendă, memoriu, carnet, jurnal - primele scrieri (auto)biografice - se aflau mai aproape de contabilitate decât de literatură. La unii autori, În chip premeditat, ele continuă să rămână ceea ce fuseseră inițial: o variantă a zânei celei frumoase persecutată de surorile mai mari. Doar veacul al nouăsprezecelea, când voga literaturii confesive a atins incandescența, a modificat statutul acestei Cenușărese ce-și pierduse orice speranță. Prin Tolstoi, prin Baudelaire, prin Amiel sau prin Stendhal, autobiografia dobândește un lustru nobiliar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate face la altitudini mai joase sau la altitudine mai mare, dar pe trasee mai puțin solicitante). Avantajul clar al practicării joggingului montan este dat de minim trei aspecte: existența traseelor variate, lipsite de monotonie; existența peisajelor mai mult decât frumoase care pot fi vizualizate în timpul alergării, stimulând senzația de a suporta mai ușor efortul; existența aerului curat, nepoluat; modificările care au loc în organism datorită altitudinii. 4.4. Când practicăm jogging? Practicarea joggingului este o chestiune de atitudine, preferințe și
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
s-a întâmplat ca un fecior de crai să se rătăcească în pădurea aceea și, dând peste căsuța piticilor, să le ceară găzduire peste noapte. A doua zi, când o porni la drum, văzu sicriul din creștetul muntelui și pe frumoasa Albă-ca-Zăpada" (Frații Grimm, Albă-ca-Zăpada) Formulați enunțuri în care propoziția subordonată subiectivă să fie introdusă prin: (a) pronume nehotărât; (b) adverb relativ; (c) adjectiv pronominal relativ; (d) conjuncție subordonatoare. Construiți trei fraze în care propoziția subordonată subiectivă să aibă ca termen
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dară burta le da ghies și îi făcea de multe ori să fie neînțelegători." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (e) "Săracul păru a se mângâia oarecum; dară numai inima lui știa." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (f) "Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? A Mamei-pădurilor, răspunse ea suspinând; mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui și se uită lung
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care conțin diftong și două cu vocale în hiat. 3. Alcătuiți patru enunțuri în care să ilustrați polisemia verbului a trece. 4. Menționați patru termeni din familia lexicală a cuvântului frumoasă. 5. Indicați valoarea morfologică și cazul cuvintelor: ei, cine, frumoasa (ești), crăiasă. 6. Precizați funcția sintactică a cuvintelor: o minunăție, a păli, din perete, cine. 7. Transcrieți din text o propoziție simplă și transformați-o în propoziție dezvoltată. 8. Indicați din text două propoziții subordonate aflate în raport de coordonare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
textul: "Atunci Aleodor întinse cuprinsul său și pe moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, luă de soție pe fata lui Verdeș împărat și se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură gloatele venind teafăr, alături de o soțioară de-i râdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu bucurie; și urcându-se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră. Iară eu încălecai pe-o șa și v-o spusei dumneavoastră așa." (Aleodor împărat) Cerințe: (a) Transcrieți din text două
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o gloată de oameni proști este rău de două ori. A o lua(a se căsători) și apoi a o lăsa(desface logodna) a fost pen-tru Emie și Maico, o mare frămîntare și supărare. Pentru că i-a mers vestea de frumoasă, la ușă au bătut pentru căsătorie acei credincioși macedoneni. Cererea a fost acceptată și a ieșit din Istria, reședința neamului ei ales, îmbrăcată cu haine de sărbătoare și încălțată cu cizme cu tocuri înalte și pălărie. Această vită de Eno
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nu este prea departe de pămîntul getic. Eu m-am născut acolo, și nu mă rușinez de patria mea. Poporul de acolo se închină surorii lui Apollo... După ce a isprăvit povestea (lui Oreste și a Ifigeniei), lăudară cu toții faptele și frumoasa bună credință. Nu-i de mirat cum chiar în această regiune, care nu este alta mai sălbatică, numele de prieten atinge sufletele cele mai barbare”.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
legitima și realiza această normalitate. Fiindcă ea este, în ordinea spiritului, însăși normalitatea prin definiție. Adică libertatea integrală, trăită și practicată, în mod firesc, neostentativ și creator, în regim cotidian și neeroic. Este foarte caracteristic la acești trei scriitori și frumoasele lor caractere și lipsa de gesticulație eroică, de emfază și poză publicitară a rezistenței. Refuzul anticomunist era, în toate aceste cazuri, în primul rând o formă de normalitate și demnitate personală. Matei Călinescu, de pildă, foarte uman și autentic, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești de iubire alături de frumoasa Nathalie, ajunge, în decurs de cîteva luni (interval de altfel neprecizat în roman) să piardă tot carieră promițătoare, prieteni, dragoste, familie și, în primul rînd, respectul de sine și demnitatea umană. Sacrificiile atît de ușor consimțite pentru a urca tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare mincinoasă, Se pudruiește și sulimenește. Zavistnică, clevetitoare, Gâci cine este... Ocarnică, hulitoare, un înfumurat: Altul este înalt, La gât sugrumat, Cu capul pe spate, Cu nările umflate, Mari lucruri grăiește, Pe nime nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
peștera Carpaților Aci se fac misterele O oară și mai bine De babe blestemate Vezi templul pacinaților Ce scot la morți arterele Ce cade în ruine. Și hîrcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista nouă a lui Hasdeu, apărută la 15 decembrie 1887, începe a se afirma un spirit care va cuprinde întreaga literatură a acestei epoci și care s-ar putea rezuma în formula: mic romantism provincial și rustic. Barbu Ștefănescu Delavrancea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
littérature des Roumains, Paris, 1929; Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București, 1929; ed. postfață Mihai Ungheanu, București, 1977; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, București, 1985; Fratele păgân, Vălenii de Munte, 1929; Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; Frumoasa fără trup, Vălenii de Munte, 1929; Priveliști elvețiene, București, 1930; America și românii din America, Vălenii de Munte, 1930; Fiul cel pierdut, Ploiești, 1930; Sfântul Francisc, Vălenii de Munte, 1930; Casandra, Vălenii de Munte, 1931; Memorii, I-VII, București, 1931-1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
care cel mai interesant este volumul K2B3, misiune secretă în România, 1989 (1993), o încercare de reconstituire a evenimentelor din decembrie 1989, cu inserții de roman polițist. SCRIERI: Gând românesc, München, 1982; Cântec românesc, München, 1983; Drum românesc, Geneva, 1985; Frumoasa grădinăriță, București, 1992; Stella Alba, București, 1992; Suflet românesc, Geneva, 1992; Fata senatorului Tiberiu, București, 1993; K2B3, misiune secretă în România, 1989, București, 1993; Fata pământului, București, 1994; Teatru, București, 1996. Repere bibliografice: Românii, 265-266; Popa, Ist. lit., II, 276
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
fost dotat din ceruri”. În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade cîntă „buzișoarele” de coraliu, „limbulița” iute, dar trece repede pe puntea ce duce spre „focariu sacru” și „olacaustul divinilor uimiri”. Asta după ce fixează pe frumoasa Serafita În ambianța grădinilor empiree: „Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
personală. Marea este, dealtfel, obiectul cel mai puțin convențional din poezia lui Bolintineanu. Să urmărim cîteva din atributele lui. Întîia Însușire este transparența. Marea este „azurie” și, privită de aproape, se vede lucrarea dumnezeiască: „O pulbere-argintoasă de mii de peștișori, Frumoase mozaice, divine, infinite, Ce schimbă-ale lor forme bizare, strălucite! Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dificil. Fiecare femeie este, În felul ei, „tip de rară frumusețe”, un arhetip. Reținem două dintre ele: „Greaca dulce, spirit fin Cu perfidă frumusețe, RÎde cu lacrimi pe fețe, Ploaia verii pe timp lin” și: „Dar n-atingeți nicidecum Pe frumoasa mea Ioană, Pe românca macedoană, Floare cu plăcut parfum, ......................................... Are-n meși piciorul ei, Nud, alb, mic ca o Diană Sub al piersicii tulei, Sub șalvarii de sultană!”... Aceste grațioase făpturi beau pînă la fund cupa desfătării, dar, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte de amor iese din părul negru precum dimineața din ceața nopții „revărsînd lumini din cer”. Oriunde apare (și apare des) o ființă suavă și dulce, apare, numaidecît, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o Elisa, „limbă suavă de poezie”... Muzele lui Al. Sihleanu (Armonii intime, 1857) sînt Ema, Sofia și Elvira. Cele ale lui Alex. Depărățeanu (Doruri și amoruri, 1861) Iacinta și Nini. Pentru Grigore H. Grandea crosul ia Înfățișarea Elizei și a frumoasei Nina. I.C. Fundescu vede În Elvira (Flori de cîmp, 1864) un templu și, la drept vorbind, Însăși divinitatea („Ființa ta mi-e templu, Îmi e dumnezeirea”). Elvira apare În Don Juan ou le Festin de pierre de Molière și În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil de icoană. Indiferența Dianei îi rănește însă orgoliul de potențial seducător, făcându-l să clameze o vreme, compensativ, superioritatea amorului virtual, necesitatea frustrării creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scrie romanul, Lovinescu pleacă în călătorie la Iași, în căutarea "inspirației". Din "agende" am cules următoarele notații: 20 iunie 1935: "întâlnirea cu Gallia Tudor îmi dă punctul de plecare a romanului Bălăuca"; 29-30 iunie: "Excursie Bojdeuca, Eternitate, Socola, Cetățuie, Galata, Frumoasa. Mare impresie". 156 Vezi Mario Praz, capitolul "The Beauty of the Medusa", în volumul The Romantic Agony, traducere din limba italiană de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966, ediția a II-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rând nu ni se mai Înfățișează o imagine a boierimii strălucitoare, luminoasă În bunăstarea ei, cuprinzând tipuri umane acceptabile, chiar când erau lipsite de vlagă, ca În cazul «Răscoalei» lui Rebreanu (feciorul lui Miron Iuga sau ușurateca dar fascinant de frumoasa Nadina). Aici, imaginea de ploșnițe a boieroaicelor dela curtea Vorvorenilor e realizată cu extraordinară măiestrie. Bătrână pe jumătate nebună, bolnavă, murdară, zgârcită și câinoasă, sora-sa care o pândește spre a o moșteni, nepoate vicioasă, iată o faună descinzînd din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ani a lui Parsons, care simula vocea răposatei soții a unui fost locatar. „Fantoma“ îl acuza pe acesta că ar fi omorît-o. Parsons voia să-l șantajeze astfel pe fostul locatar al casei. Legendă biblică, potrivit căreia Iudita, o văduvă frumoasa și bogată din orașul iudeu Betulia, și-a salvat orașul asediat de oștile lui Nabucodonosor, conduse de Holofern, amăgindu-l pe acesta, pentru a-i tăia apoi capul. „Saula de maimuță“ se întîlnește pe orice balenieră, dar numai pe Pequod
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în Albina 1 și colaboratorul său D. Gusti, apoi în alt număr (61) al Albinei din același an, e lăudat Eliade pentru că, în Curentul românesc, curăță limba de cuvinte "străine" și pune în loc "romane". Iar aiurea 2 vorbește despre "astă frumoasă a noastră limbă romană, pe care câțiva farisei literari voiesc a o arăta chiar dacă..." (comparați cu iubirea lui A. Russo pentru dacismul romî-nilor). Iar puțin după aceea 3, Asachi, care vorbea, cum s-a văzut mai sus, de respectarea limbii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]