3,883 matches
-
permisia de a i ajuta. Probabil a promis o mâncare bună și sol daților. Toată mănăstirea și amândouă satele, Burdușani și Piteasca, erau într-o fierbere. Ca prin minune, s-a găsit carne, bucă tarul Liei și toate servitoarele au gătit două cazane de carne cu varză și de ciorbă și s-au dus să le împartă. Nouă ne-a fost teamă să nu le atragem o supraveghere mai strașnică prin prezența noastră. Nu mâncaseră de două zile, d. Podgoreanu plătea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Adelmann, lăsată în casă pentru a o păzi, scrisese dinainte în Germania de această fericită însărcinare și de la gară direct s-a coborât aci ofițerul comandant al telegrafiei fără fir. A dor mit cu gazda lui în camera Adinei; dânsa, gătită cu rochiile stăpânei, prezida prânzurile și îl trimitea la noi pentru rechiziții. Când a simțit sfârșitul, a pornit cu toate lucrurile din casă: serviciile de Copenhaga, cristaluri de Karlsbad, bibelouri, covoare. Singurele lucruri scăpate au fost cele lăsate la d-ra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Luă toate mesele la noi și, pe cât se putea, ne regăseam cât mai mulți la orele acelea împre jurul mamei. Dinu, care adusese cu el numai pe fiul cel mare, Oni, dormi primele două nopți la Mariuța, până să-i gătească casa. Luni, 19 noiembrie/2 decembrie, am avut în casa noastră împodobită ca înainte de război primul mare prânz de familie și am băut șampanie pentru prima oară după patru ani de când începuse războiul mondial, am băut în sănătatea mamei, a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
între ele pentru a le unifica? Desigur, nu turnul verde al unei păci în culoarea speranței va face această minune. Dar să nu judec cu prezumțiuni, să vorbim de ce este. Aquariumul, de care se spun minuni, nu era gata. Se gătise însă Palatul Artelor din Av. Président Wilson și de la primul pas, intrând, erai fermecat. Alegerea obiectelor, așezarea lor artistică și metodică, spațiul lăsat liber împrejurul fiecăruia te duceau pe nesimțite, de la primele opere din Evul Mediu la ultimele din secolul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cel puțin o altă bucătărie cu cuptor cu tot. Dintr’un motiv ascuns, poate tradițional, oamenii nu locuiesc În casă, de altfel foarte frumoasă și acoperită până la ultimul centimetru pătrat cu scoarțe, ci În acea dependință, motiv pentru care se gătește la un alt cuptor, aflat În ogradă ori Într’o dependință a dependinței. Dacă se adaugă și spațiul de depozitare a combustibilului, se ajunge la paradoxul ca jumătate din ogradă să fie folosită numai pentru prepararea hranei, nicidecum pentru producerea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tratat și ambițiilor autorilor (normative sau analitice). Totuși, aceasta înseamnă mai curând că în timp ce bufetul cu autoservire este un ospăț ademenitor de măncăruri de tot soiul adunate din întreaga lume, prețul plătit pentru această varietate este absența unei mese copioase gătite în casă. Nu putem examina scrierile privind corupția politică așa cum analizăm arhitectura dorică sau fibra optică, deoarece însăși natura sa presupune că studiul nu poate opera în cadrul unui singur set de limite disciplinare. Este de înțeles că, având în vedere
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bine de atât cum e cu răscumpăratul, dar așa simțeam. Știu că aveam dreptul la o cameră și la raftul de jos al frigiderului. Mă rog, oficial, un raft în frigider, pentru că, neoficial, le mai șuteam de prin cratițe ce găteau din pensia lor minusculă. Mai lincăiam, trebuie zis. Și ei nu-mi reproșau niciodată nimic. Asta e, toți scriitorii fac compromisuri mai mari sau mai mici. Al meu nu cred că era așa de mare. Unde mănâncă doi, are loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aflam io, adesea, cu nervii-n batistă. Fără să vreau, i-am memorat toate melodiile pe care cetățenii din blocul meu i le ascultau la maximum la nunți sau paranghelii. Chiar și atunci când tanti aia grasă, din blocul de vizavi, gătea o mâncărică, o ciorbiță ceva, pe fereastra ei tot Puiu Codreanu răzbătea în toată curtea interioară. Ființele astea de bucătărie nu fac mâncare. Doar mâncărică. E bine de știut. De-aia vorbeam despe sindromul „tiptilică“. Dacă ne uităm pe copertă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui, suferă mai mult decât ceilalți oameni și are nevoie de cineva, un angajat competent care să-l adape cu informații, care să participe în lume în locul lui. Cum fac părinții cu copii lor sau proprietarii de câini. Cum copilul gătit pentru școală, îmbăiat, dezinfectat e o metonimie a părintelui. Copil care participă în societate în locul lui. Ea e acum la fereastră, a tras pe ea un tricou de-al meu lălâu. Cu asta s-a îmbrăcat. Stă pe masă, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mine și trebuie să mănânce și el ceva! Să facă față! De acord? Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și cum arată respectivul. Grupa sanguină și ce vaccinuri făcuse în copilărie. - Așa suntem noi. Io una mă gătesc când mă duc la magazin, că zicea tanti Anișoara, Dumnezeu s-o ierte, dacă te calcă mașina aicea, în 200 de metri, și ajungi la spital? Nu trebuie să te pregătești? Te operează, te taie, te dezbracă - și de ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tăiați mărunt, cu ceapă verde, pătrunjel și mărar proaspăt; apoi cartofii cu carne, simplă, s-ar părea, dar de o dificilă formulă chiar pentru cei mai bătrâni bucătari; castraveții acri cu piept gras de văcuță; gutuile rumenite În tigaie și gătite cu carne macră „de la coadă“; prunele uscate, opărite sau afumate, gătite cu piept sau cu costiță afumată de purcel; ciulamaua de rinichi; stufatul sau capamaua de miel cu ceapă, usturoi verde și coconari; mielul cu spanac verde, cu tarhon, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu carne, simplă, s-ar părea, dar de o dificilă formulă chiar pentru cei mai bătrâni bucătari; castraveții acri cu piept gras de văcuță; gutuile rumenite În tigaie și gătite cu carne macră „de la coadă“; prunele uscate, opărite sau afumate, gătite cu piept sau cu costiță afumată de purcel; ciulamaua de rinichi; stufatul sau capamaua de miel cu ceapă, usturoi verde și coconari; mielul cu spanac verde, cu tarhon, cu ciuperci, cu capere, cu ver dețuri, cu găluști și sos de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu car tofi noi, cu gă luști, cu mazăre verde sau boabe, cu fasole verde sau țucără, cu do vlecei În floare, cu vinete, cu conopidă sau cu smântână; dar curcanul cu caise?... dar bobocul de gâscă și de rață gătit cu varză acră, cu castraveți acri sau cu măsline trile, turcești, cu sâmburele mic?... și după astea toate, ce credeți că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor, să nu Încerci prea des la birturi, ci să cultivi din vreme prietenia pescarilor și să-l mă nânci totdeauna cald, acasă, ales și gătit de tine: crapul, linul, caracuda și somoteiul aurii, șalăul și știuca mare, marmorată, pentru stomacurile debile; plătica și văduvița galbene pe burtă; mreana mustăcioasă și ușoară la gust; pana de somn Îndulcit și cu usturoi; scrumbiile de Dunăre sau de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de berbecuț, cu sentimentul primei victorii importante în contextul luptei întregii umanități pofticioase și nechibzuite cu obezitatea. Domnului Gușatu nu-i plăcea ceapa; totuși, ceapa îi părea acum că are un miros ațâțător, de subsuoară tânără de femeie. Domnul Gușatu gătea tocăniță de berbec pentru ziua următoare, cu sentimentul condamnatului la foame veșnică. Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot ce vroiam eu atunci era să opresc timpul. Zilele trecute am văzut într-o revistă reclama la un ceas de 40 000 de EURO. Ce făcea, dar și ce nu făcea minunea aceea de ceas! Tăia lemne, bătea cuie, gătea ciorbe și ne băga în UE! Un singur lucru nu-i reușea: să umble la scurgerea timpului. Dacă e normal să nu țin minte ziua în care am purtat pentru prima oară un ceas, n-o să uit în schimb niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
notorietatea și-i împrospăta relațiile cu sprijinul foștilor amanți. Iubirea, pentru toți trei, trebuia să fie și ceva folositor în profesie. Că se iubeau, nu era nici o îndoială. Ce nu înțelegeam eu erau raporturile dintre soții. Prima cobora să le gătească, să le pună masa și să le facă patul, a doua urca la etajul zece cu portocale și medicamente, dar și cu sentimente filiale. La început, fiindcă bătrânei i se spunea „mămica noastră bună“, n-am știut ce să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Într-una din magaziile pentru unelte. A venit și paznicul de noapte, un bărbat uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de proastă. Vineri am revenit În complex, iar Alberto a rămas să facă baciloscopie În compania călugăriței drăguțe, mama Margarita. Am prins două specii de pește sumbi, numite mota, iar pe unul i l-am dat doctorului Montoya ca să-l gătească. EL DÍA DE SAN GUEVARA Ziua Sfîntului Guevara SÎmbătă, 14 iunie, eu, Încă un tinerel, am Împlinit 24 de ani; mă găseam pe muchia unui sfert de secol transcedental, la nunta de argint a vieții care, una peste alta, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
masă și un morman de paie pe jos, care par să servească drept pat. CÎteva mîțe numai pielea și osul și un cîine răpciugos se joacă cu trei copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de vreo 15 ani, care e Îmbrăcată. Începem o conversație În ușa colibei și, după ceva timp, le Întreb dacă vor să-mi pozeze pentru o fotografie, ceea ce ele refuză categoric, decît dacă le-o las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Petrușenca! Ce mult îmi lipsești la căderea nopții! Aș sta lângă tine pe divan și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile mele triste: și cum îmi iese prost mâncarea de prânz, și cum mi s-a urât să gătesc, și cum mă adorm musafirii noștri, în permanență aceiași. Numai Emil Petrescu câte parale face! Din clipa în care apare, pleoapele încep să mi se lipească automat. Dar încruntarea, gravitatea și închistarea lui Ion! S-ar părea că are în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi: "Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui." (Luca: 3-4) Desigur că în sumara descriere făcută mai sus, ați recunoscut fără probleme deosebite pe cel care, având mâncărimi la limbă și luându-l gura pe dinainte, a rămas la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vorbea puțin, dar spunea ceea ce trebuie și când trebuie. Pentru mama avea întotdeauna cuvinte de laudă. Tata fiind moldovean get-beget era mare consumator de borș. Prin urmare, nu scăpa niciodată ocazia să-i adreseze cuvinte elogioase pentru modul în care gătea acest produs culinar. Vai, Antonică, ce borș minunat ai făcut! Și pentru a o convinge că spusele sale nu sunt numai așa, niște cuvinte de politețe fără o bază reală, își continua gândul pe un suport concret: Draga mea, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]