5,094 matches
-
când am ajuns, era un director foarte de treabă... și gardienii de acolo erau cumsecade. Venea ăsta, directorul Închisorii, umbla tot În uniforma militară, și făcea caz, striga: „Băi, nu știu ce și nu știu cum”... Dar, pe de altă parte, ne dădea voie... Gardian era unu’, moș Dumitrache, nu știu dacă n-ați auzit de el... Ăsta era o personalitate și era prieten cu noi. Ne aducea țigări la băieții care fumau, mai câte un medicament..., aducea și pachete de la părinții care-i dădeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doar doi... Eu eram aicea și el era aici... Și am asistat la treaba asta. Țurcanu l-a omorât... L-au Întins pe jos, pe ciment. Țurcanu a plecat... El avea singur dreptul... și bătea În ușă, și venea imediat gardianul, și-i dădea drumul. Atunci a fost foarte supărat... Mă uitam pe fața lui și era agitat, era... Și, În sfârșit, au venit, l-au pus Într-o pătură, l-au luat, l-au dus. S-a terminat... În seara
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut. Eram În Balta Brăilei În 9 februarie 1963 și se anunțase că Dunărea amenință cu ruperea digului. Și-atunci, Într-o seară, după ce am servit masa, ne-a scos pe platou În colonie acolo, ne-a adunat pe toți..., gardienii Îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a Încolonat și ne-a scos să cărăm fascine 1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câte-o groapă de-aia, Îi trăgeai și pe-ăilanți după tine, că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la capete și unu’ la mijloc... Eram exact ca porcii când se-nămolesc... Și până dimineața ne-au ținut acolo... Gardienii s-au schimbat din două-n două ore, ca să nu le fie frig, iar noi am stat de seara până dimineața, astfel Încât marea majoritate ne-am Îmbolnăvit... A doua zi, ne-a lăsat o juma’ de zi și după-masa ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătute la ferestre, mulți de tot În cameră, transpirație permanentă... După aceea am revenit la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În Închisoare era În funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi-trei pe nivel erau foarte vigilenți... Purtau cizmele Încălțate În niște târlici și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate..., și te prindeau. „Ce faci acolo, băi?” Dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de acolo, și m-au dus la spital a treia oară, să mă opereze tot de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se numea. Mi-amintesc că de-abia călcam de la celular spre spital și gardianul care mă ducea, un mameluc, zice: „Ce condamnare ai, mă?” (Îl imită ironic pe gardian - n.n.). „Câți ani ai făcut?” „Păi, am făcut șapte.” „Aaa, și mai ai opt. Nu mai ajungi tu să-i faci.” M-a dus la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se numea. Mi-amintesc că de-abia călcam de la celular spre spital și gardianul care mă ducea, un mameluc, zice: „Ce condamnare ai, mă?” (Îl imită ironic pe gardian - n.n.). „Câți ani ai făcut?” „Păi, am făcut șapte.” „Aaa, și mai ai opt. Nu mai ajungi tu să-i faci.” M-a dus la spital, În sfârșit, medicul respectiv, văzându-mă că am icter, m-a supus unui tratament
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apă clocotită... Și tu abia așteptai să faci baie... Dar puteai să faci sub apa aia clocotită? Și scotea derbedeul ăla centura și te lovea cât putea de tare... Și În condițiile astea trebuia să faci baie. Vă amintiți numele gardienilor care v-au bătut pe dumneavoastră ori pe ceilalți? Frații Maier 4, Biro, Neagu, Coman... Dar erau și băieți mai cumsecade. Unul, de pildă, dar nu-mi amintesc acum numele, a fost descoperit că aducea vești la deținuți, că Îl
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știam cum să mă feresc. De altfel, noi, care aveam o experiență de atâția ani, știam... unul se plimbă În dreptul vizorului și ăilalți mai făceau câte ceva. Dar venea și mă mai scotea... că venea comandantul Închisorii și Îl punea pe gardian să deschidă carcera: „Cine ești?”. „Să trăiți!” Cutare... Trebuia să i te adresezi cu: „Să trăiți”. Și dădea dispoziție să te ducă la celulă... Mi s-a Întâmplat de câteva ori treaba asta, dar nu consecutiv, când și când. Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat nici un ban. Mi-a dat bilet de tren cu obligația să merg prin Războieni, Adjud, Barboși, ca apoi să vin la Brăila... În gara Aiud vine un tip În civil și Îmi zice: „Mă cunoști? Am fost și eu gardian aicea, dar m-am retras, că nu-mi convenea ce era acolo”... M-a mai Întrebat: „Fumezi?”. Fumam, dar nu aveam țigări... S-a dus și mi-a luat un pachet de țigări și-un chibrit... Așa, un gest din partea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
A plecat, s-a retras pe o ușă... Eu ziceam că se duce În camera de chibzuință ș-am rămas singur, În camera de anchetă, un timp mai Îndelungat. Enăchescu nici nu s-a mai arătat. Apoi a venit un gardian, mi-a pus ochelarii, m-a luat de mână și m-a dus la celulă. Eu știam drumul spre celulă, așa orbește, de câte ori Îl făcusem. Abia așteptam să ajung să dau ochii cu Șarpe..., dar nu mai era. Îl scoseseră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar să te ucidă, fără să răspundă. Eu zic că am făcut parte dintre cei rebeli, chiar și În Gherla. Și din cauza asta am avut foarte multe de tras
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar să te ucidă, fără să răspundă. Eu zic că am făcut parte dintre cei rebeli, chiar și În Gherla. Și din cauza asta am avut foarte multe de tras: am luat multă bătaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe vizetă În așa fel Încât să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv adusul hârdăului și turnatul porției de mâncare În gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și Încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să Împingă gamela pe vizetă În așa fel Încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În așa fel Încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o Împingea, ca să nu te frigi, o scăpai și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți numele acestui gardian? Nu... Dar asta era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. Ăsta era „norocul” lor... Și, odată, eu eram de servici Împreună cu Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acestui gardian? Nu... Dar asta era distracția lui. Și celor care rămâneau fără porții nu li se dădeau altele. Ăsta era „norocul” lor... Și, odată, eu eram de servici Împreună cu Încă un coleg din celulă, din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a Început să Împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat și, În loc să se verse gamela În cameră, s-a vărsat pe cizmele lui. A Început să țipe de acolo! Și i-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveai ce să faci. Eu Însă am fost un rebel, probabil, tot timpul... A trecut puțin... și au apărut: politrucul, locotenentul șConstantinț Istrate, zis Napoleon, iarăși unul din marii criminali, ofițerul de serviciu, plutonierul-major Șomlea, zis Vaca Neagră, o brută, gardianul care era de serviciu, și parcă mai era unul. „Cine este de servici?” „Eu.” „Cine...?” „Eu!” A venit și colegul meu și a spus că el este de servici și s-a mai solidarizat cu noi Încă un coleg, Șerban
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-au pus brățările la mâini, au deschis o ușă mai mică, de un metru și ceva Înălțime, care era sub formă de boltă... Am vizitat anul trecut Gherla și am vrut să văd locul acela. I-am Întrebat pe gardieni dacă mai există celula „L” și o gardiancă mi-a arătat-o: „Este, uitați ușa, acolo este celula”. Atunci am fost introdus Într-o celulă sub formă de „L”, care avea lățimea de cel mult 60 de centimetri și Înălțimea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
brățările au Început să strângă, erau prea fixe, au oprit circulația, carnea a Început să se ridice... și ne dureau mâinile Îngrozitor. Am hotărât să batem În ușă. Era Întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne Înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a doua zi dimineața a venit Goiciu, Istrate și Încă trei-patru gardieni și ne-au scos de acolo. Mâinile ne erau vinete
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne Înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a doua zi dimineața a venit Goiciu, Istrate și Încă trei-patru gardieni și ne-au scos de acolo. Mâinile ne erau vinete și umflate, brățările Îngropate În carne. Eu am zis multe atunci. Ăsta e adevărul. I-am amenințat că trebuie să răspundă Într-o zi pentru crimele care le fac... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În starea În care eram... Abia pe urmă am realizat că nu aveam dreptul să fac asta, că nu eram singur. Mai erau și cei doi colegi care ar fi putut să sufere la fel. Toată lumea a rămas Înmărmurită, inclusiv gardienii... Toți așteptau reacția șefului. Și reacția șefului a fost surprinzătoare. În loc să sară să mă toace În picioare, Goiciu, care călca În picioare, sărea cu picioarele pe oricine și-l omora, a spus să ne scoată cătușele și să ne ducă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ducă la celulă, la izolare. Vă mai amintiți ziua aceea? Nu, dar era sigur În septembrie 1957. A dat ordin să ne ducă la izolare... s-a Întors și a plecat. Istrate și ceilalți l-au Însoțit. A rămas un gardian cu noi și, după puțin timp, au venit meseriașii cu dălțile și cu ciocanele, ne-au scos lanțurile și jugurile de la mâini și ne-au dus la izolare. Acolo am făcut izolarea aceea, cu mâncarea la trei zile și cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
văzut nici după aceea. Singurul pe care l-am văzut, dar după mulți, mulți ani, și cu care am stat după aceea În domiciliu obligatoriu, se numea tot Paul Andreescu și era din București. Dar eu am intrat În colimatorul gardienilor și a Întregii administrații a penitenciarului... și pentru asta eram scos cât se poate de des la bătaie, absolut fără nici un motiv. Bătaia Însemna ori bătaia cum vroiau ei, ori bătaia ordonată, 25 la talpă, la palmă sau la fund
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și, cum n-au reușit să-i scoată nici așa, le-au aruncat gaze lacrimogene. Au tras și pe vizetă, au rănit, au Împușcat, deci s-a adeverit Întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simpli gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu știam că venise la Gherla chiar și Drăghici, să asiste la măcel, dar nu știu În ce măsură este adevărat. Eram Închis, dar așa aflasem, că venise și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]