4,229 matches
-
lână. - Iar la restul oilor, nu? - Așa cum zici și tu, oile sănătoase au blana întreagă. - Mâncați dragii mamei, să nu se răcească mămăliga - își îndemnă mama feciorii. - Stai, mămucă, să ne organizăm, apoi vom rade tot ce-i în farfurie, glumea feciorul cel mare. - Părerea mea este, zise cel mijlociu, să stăm planton câte unul în fiecare zi, să vedem ce se întâmplă cu oile! - Dar și noaptea ar trebui să veghem, completa cel mic, dacă vrem să aflăm ceva! - Bine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ultimul moment, datorită, cum se va vedea, inimii bune a unui copil de opt ani. Se povestește În câteva cuvinte și o inserăm aici ca să servească de exemplu pentru noile generații care nu o cunosc, cu speranța că nu vor glumi pe seama ei pentru faptul că este ingenuă și sentimentală. Atenție, deci, la lecția de morală. Era odată, În vechea țară a poveștilor, o familie În care era un tată, o mamă, un bunic care era tatăl tatălui, și acel copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
uneori fereastra, așa, numai de drag, iar prietenii tăi se vor mira văzându-te că râzi de câte ori te uiți, seara, la cer. Atunci tu ai să le spui: Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Ei vor crede, poate, că glumești. Ăsta va fi secretul nostru, și ei nu-l vor ști niciodată. (scurtă pauză pe fond muzical) Da, va fi întocmai ca și cum, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței care știu să râdă. OMUL: Ascultă, puișor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vremea, vom avea nevoie de oameni ca tine. Oameni în poliție în care să se poată avea încredere. De-aia te-am chemat aici - ca să încerc să te conving să vii înapoi. — Eu? Să mă întorc în Kripo? Cred că glumești. Uite ce e, Arthur, mi-am pus pe roate o afacere bună, fac bani frumoși acum. De ce aș da cu piciorul la toate astea pentru plăcerea de a fi din nou în poliție? — S-ar putea să nu prea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aici un timp, cel puțin până când pot să te verific. Mi-am luat sacoul și m-am îndreptat spre ușă: — O ultimă întrebare, deocamdată, i-am zis. Bănuiesc că n-ai o mașină proprie, nu-i așa? — La salariul meu? Glumiți, nu-i așa? — Și, atunci, furgoneta pentru mobilă... tu ești șoferul? — Da, eu sunt șoferul. — Ai folosit-o vreodată seara? Nu răspunse nimic. Am ridicat din umeri și am zis: — Mă rog, cred că pot să-l întreb oricând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Din câte știam eu, nu mai exista în toată Germania un alt sediu al poliției care să aibă ca facilitate propria sa biserică catolică. — În felul ăsta sunt siguri că smulg o mărturisire de la tine, într-un fel sau altul, glumi Korsch. SS-Obergruppenführer dr. Benno Martin, printre ai cărui predecesori ca șefi ai poliției din Nürnberg se număra și Heinrich Himmler, ne întâmpină în biroul său impresionant de la ultimul etaj. Locul avea o asemenea înfățișare, încât mai că mă așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
falimentează afaceri, distruge carierele bărbaților onorabili care au avut curajul să-i stea în cale. — Am avut ocazia să-l vedem noi înșine, am spus. Azi-noapte, la Deutscher Hof. Stătea la băute cu două doamne. Privirea generalului era severă: — Doamne... Glumiți, desigur. Erau în mod sigur nimic mai mult decât niște prostituate ordinare. Le prezintă oamenilor drept actrițe, dar sunt prostituate. Streicher se află în spatele celei mai mari părți din prostituția organizată din acest oraș. Deschise dosarul și începu să frunzărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
față și mă gândeam că ar fi înșelat-o cu multă plăcere cu soția mea. Bineînțeles. Elsa era atât de atrăgătoare, cu părul ei bogat, carnea tare, cu zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să nu fi înțeles. Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată nevoia să adăugăm ceva cuplului nostru. Știi că nu cred. Ce nu crezi? — Nu cred în lumea asta. Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
puse afară, mese care se mișcă pe pavaj și trebuie să te apleci să pui o bucățică de lemn sub un picior, apoi te ridici și-ți dai seama că se clatină în altă parte, exact ca și viața. Manlio glumea, se umfla în pene, dar nu era vesel. Avusese un necaz în sala de nașteri, bâiguia câteva fraze de efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întâlniri, cursuri de perfecționare. Italia nu vrea să iasă din hotel, rămâne în pat să se uite la televizor, îi comand ceva de mâncare în cameră. Eu cinez în restaurantul hotelului cu alți colegi. Nu mă grăbesc, savurez mâncarea, vorbesc, glumesc. Mă simt invadat de o plăcere subtilă. Ea se află deasupra, ascunsă, gata să-mi alunece în brațe. Mă așteaptă, încuiată pe dinăuntru cu cheia. De câte ori bat la ușă, îi aud picioarele goale grăbindu-se pe mochetă. Vorbește în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aminte ziua în care, în urmă cu trei ani, ai devenit femeie. Erai la școală, profesoara de engleză te-a însoțit la secretariat, i-ai telefonat mamei tale la ziar, ea a venit să te ducă acasă. În mașină a glumit, tu ai zâmbit moale, ca o bolnavă, te simțeai ciudat, erai puțin supărată. Așteptaseși momentul acela, dar acum îți părea rău să crești. Fuseseși o fetiță independentă și aspră, obișnuită să te descurci singură, acum erai o ciupercuță de doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți. — Dopamină în venă. — Se normalizează. Bine te-ai întors, comoara mea, ești din nou în lume. Alfredo mă privește, încearcă să zâmbească, dar șoptește doar: — A glumit... ne-a făcut o glumă. — Splina a fost cea care a sângerat. N-am privit gaura din capul tău, am văzut doar o margine deschisă care trebuia să fie pielea, dar n-am privit înăuntru. Alfredo merge mai departe, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care ea le primește cu nenumărate zâmbete care îi fac gropițe în obraji și o umplu de lumină. A venit pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne urmează, glumește, mă invidiază. Elsa este atât de frumoasă în cutia asta tristă de culoarea porumbelului, printre bolnavii care circulă în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii ăia ai lui de căpcăun și râde cu poftă. — Mă, să știi că dacă mai râzi de mama ta, te mănânc ! Mă aplec așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce te-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar voi da? Adevărata revoluție va fi când femeile vor avea armele. Iar bărbații vor rămâne dezarmați? Ți se pare just, tovarășă? Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile. — Spune-mi, îl întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el fără a înălța privirea de pe hârtii, vei vedea. Din aceea clipă, timpul își schimbă forma, noaptea se dilată, nopțile devin o unică noapte în orașul traversat de terțetul nostru inseparabil, o unică noapte ce culminează în camera Irinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei. Dar mai adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea, poate și pentru că ocaziile de a conversa cu mama - chiar de a glumi, deși cu o doză de amărăciune - se prezentau mai ușor decât cu fiica. Seara, la cină, în jurul mâncării aburinde de sukiyaki, domnul Okeda ne scruta chipurile, de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei, rețeaua de dorințe distincte, dar legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chiar suferă! Deși Izzie era acum rezidentă la obstretică-ginecologie la spitalul Universității din Miami, a cochetat pentru scurt timp cu psihiatria și rareori se abținea să analizeze orice îi ieșea în cale — plantă, persoană sau animal. — N-ai decât să glumești cât vrei, Em. Întotdeauna ai reușit să treci peste toate făcând haz de necaz și nu zic că e cea mai proastă abordare. Te-aș sfătui să petreci puțin timp singură. Concentrează-te numai asupra ta — fă ce vrei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să zică. — Minunat, querida. E minunat. Îmi place mult ideea asta. Leigh împinse cu cuțitul o bucată de ton și o felie de castravete în vârful furculiței pe care o duse elegant la gură. Mestecă puțin, apoi înghiți. — Emmy, iubito, glumeam și noi, îți dai seama. Cred că e minunat că n-ai fost cu o mulțime de bărbați. Dacă te întreabă cineva cu câți te-ai culcat, nici nu trebuie să împarți la trei! Ei, nu ți se pare frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
minunat că n-ai fost cu o mulțime de bărbați. Dacă te întreabă cineva cu câți te-ai culcat, nici nu trebuie să împarți la trei! Ei, nu ți se pare frumos? Că nu e nevoie să minți? Eu nu glumesc deloc, spuse Emmy. Îl privi pe chelner când acesta trecu pe lângă masa lor și, când acesta se apropie, comandă trei pahare de șampanie. — Acesta este începutul noii mele vieți și, credeți-mă, trebuia s-o fac demult. Primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mi-am permis să-i spun să facă ceva nemaipomenit cum ar fi să-și găsească un serviciu..., zâmbi Emmy. Adriana se forță să-i zâmbească, deși îi venea greu să râdă de ea însăși, mai ales că se glumea pe seama faptulului că nu avea un serviciu. În cap îi răsună vocea enervantă a mamei ei. — Uau. Jucăm dur, nu-i așa, querida? Foarte bine, știi ce? Accept provocarea. — Cum? întrebă Emmy răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fără prea mult entuziasm. — Pentru noi. Am belit-o original, spuse Emmy ca pentru ea aplecându-se în față. Adriana își dădu capul pe spate, pe jumătate încântată, pe jumătate din obișnuință, pentru impresie. — Categoric am pus-o, râse ea. Glumesc, desigur. Putem să plecăm de-aici înainte să intrăm într-o spirală a rușinii cum n-a mai văzut vreodată niciuna dintre noi? Vă rog? imploră Leigh. Începuse să o doară capul de la vinul roșu oferit de Nicholas din partea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
secretarei lui strigând: — Henry pe linia unu. Spune că e urgent. Întotdeauna spune că e urgent, bombăni Leigh. Respiră adânc pentru a se calma și ridică receptorul. — Henry! Suni ca să te scuzi că n-ai fost la ședința de vânzări? glumi ea. De data asta sunt dispusă să te iert, dar să nu se mai întâmple. Ha-ha, crăp de ciudă, pe cuvânt, spuse el. Nu te rețin, poate în pauza de prânz vrei să-ți faci manichiura sau vrei să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă, lanțurile groase aurii și faptul că era marca Chanel —singura piesă de haute couture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]