4,325 matches
-
în toate părțile. Eu sunt tot pe drumuri, abia m-am întors de la Odrii și acum iar. M-am săturat să stau în preajma lui și să-i umplu cu vorbe de duh așteptările. Stăăă... și așteaptă. Pică pară mălăiață! Tăcu grăbit, privindu-l bănuitor pe fratele său mai mare. Se ridicară deodată și stolnicul începu să-i spună repede ceva pe grecește, dar spătarul nu-l auzea. Îi încolțise un gând: „Oare cine așteaptă, Brâncoveanu sau neica Dinu?” Se uită la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne, ieși în foișor, este nemaipomenit! În acel moment, dădură buzna toți însoțitorii lui, care și ei așteptaseră nerăbdători. Să mergem în foișor să privim, spuse Kuciuk Selin, încercând să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cufărașului din piele și da dreptate poveștilor Tudorei. — Să vedem ce aveți acolo, porunci vodă. Cei doi dădură din cap în semn că au înțeles, se ridicară în picioare, făcură un semn că vor să pună marfa pe pupitru. Tânărul grăbit se descheie la caftan și-și scoase cingătoarea din jurul mijlocului, care se dovedi a fi o bucată de catifea neagră decolorată cu reflexe cafenii. O întinse îndemânatic pe pupitru în timp ce tatăl lui cu cealaltă cheie descuia încuietorile lădiței. — E din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apăsându-le ușor în mătasea catifelei ca să-și ia un fel de rămas bun mângâindu-le cu vârful degetelor. — Doamne, pe ce-am dat banii? oftă voievodul. Spătarul juca nervos între degete inelul de argint cu pecete. Voievodul întinse mâna grăbit și alese patru safire șlefuite rotund de mărimea unei alune. Le puse deoparte, făcându-și loc printre boabele de chihlimbar. Erau de diferite nuanțe, de la albastrul închis până la deschis, aproape alb. Dădu capul pe spate, închise ochii și, când reveni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-atât încât marți seara acesta să-și înainteze demisia? Bine înțeles acum o retractează dar în sfatul acela de taină dintre domnitor și sfinția sa multe s-au spus probabil, aprecie Del Chiaro și-și frecă ochii. Continuă lectura silabisind grăbit. Pe puncte, mitropolitul Antim căuta să arate ce anume reușise să facă fiind egumen la Snagov și mitropolit de Râmnic. Punctul cinci îi trezi secretarului amintiri vii, așa că reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-și dă demisia și că a reușit să-l sperie. Se pare că domnul îl are la mână cu niște fapte pe care mitropolitul le-a recunoscut inițial și pe care acum le neagă. Cei doi Cantacuzini schimbară priviri grăbite, căci gazda intră înfrigurată, frecându-și mâinile înghețate, și se îndreptă spre lada pe care o descuie cu greu pentru că avea trei lacăte deosebite. Ridicând capacul, mai mult pe pipăite decât văzând, scoase la iveală două volume cu legătura de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe el, iar nu doi. Dar, i-am mai scris noi, că aceasta nu se poate, fiind împotriva canoanelor iar noi nu putem să-i dăm drepturile noastre lui Hrisant al Ierusalimului, chiar înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binecuvântarea a ieșit pe ușă fără nici un cuvânt. Rămași doar noi, am început smerit să-i explic că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dimineață și să intrăm apoi în divan, acolo o să încerc să văz dacă știe de scrisoare. Ajunseseră miercuri și nu se ținuse nici un divan în săptămâna aceea, îi respectaseră durerea lui vodă. Erau întruniți toți marii boieri în spătăria mare, grăbiți să pună la cale treburile țării, căci duminica următoare fiind Floriile grijile vieții publice treceau pe alt plan, lăsând loc reculegerii și pregătirilor pentru Paște. După ce vărul și finul măriei sale marele logofăt Ștefan Cantacuzino anunță în ce pricini aveau de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit se alătură celor doi călugări care-l însoțeau pe arhimandrit. O treaptă, doar o treaptă, în urma arhimandritului păși în pridvor și înălță capul în sus, deși știa că nu se cuvenea ca poslușnic să facă asta, dar el nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și marii boieri se ridicară în picioare pentru a-l întâmpina cum se cuvine. Constantin Vodă îi ieși în cale și, zâmbind calm, îi adresă în turcește cuvinte prietenești de bun venit. Mustafa Aga, fără să ridice ochii, se apropie grăbit și aruncă pe umărul voievodului năframa neagră. Constantin Vodă simți cum își pierde respirația, sângele îi năvăli în față, vinele îngroșate desenau pe tâmple până spre frunte o rețea ca o hartă. Ca un ciocan inima îi bătea în cap
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scăpase de spaimele prin care trecuse în tinerețe, poate și pentru că vodă și toți ai lui îl prețuiau și-l iubeau. Poate. Îi era de fapt dor de Mogoșoaia, de doamna Stanca și de Theodora lui. Îl speriară gândurile și, grăbit, cu un gest mecanic, își făcu semnul crucii fără să ridice mâna până la frunte. Zâmbi spunându-și că, de fapt, toți pe care-i întâlnește au același sentiment de regret pentru acele vremi, părerea de rău pentru timpul care trece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule, cum să nu fie Cantacuzină, dacă a fost soață vistiernicului Ilie Cantacuzino? Dar ce se întâmplă? În sală intrase un dorobanț și cu pas grăbit se îndreptă spre vodă Ștefan, îi șopti ceva, domnul îl căută din priviri pe tatăl său și-i făcu un semn neînțeles, se ridică de la masă adresându-le oaspeților rugămintea de a-l aștepta și ieși grăbit. La scurt timp
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu pas grăbit se îndreptă spre vodă Ștefan, îi șopti ceva, domnul îl căută din priviri pe tatăl său și-i făcu un semn neînțeles, se ridică de la masă adresându-le oaspeților rugămintea de a-l aștepta și ieși grăbit. La scurt timp, alt dorobanț veni, se apropie de locul unde stăteau la masă marele stolnic și spătarul Mihai, spunându-le că vodă îi așteaptă în spătăria mică. Când intrară în spătăria mică, spătarul, instinctiv, se trase în spatele stolnicului pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la acțiune și a preveni întoarcerea Brâncovenilor, nefiind nevoie de această înverșunare din partea socrului ei. Erau lucruri pe care nu le înțelegea. Cumnatul ei, Radu, fratele lui vodă Ștefan, nu este aci lângă domn, spune că este mereu bolnav. Întoarse grăbită ochii spre spătar pentru că se simțea privită de acesta. Răspunse cu un surâs, zâmbetului lui. — Am o slugă de încredere care o să mă însoțească pe drum și la Stambul, se pricepe la cai. Cine pleacă înaintea noastră să vestească poștele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măgar costeliv, apariție obișnuită în peisajul oriental. A cerut hrană și apă pentru el și pentru măgar și îngăduința de a-l binecuvânta pe beiul valah pentru milele primite cândva. Vorbea grecește, amestecând din când în când cuvinte slavonești. Slugile, grăbite să îndeplinească porunci de multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești dorința unui monah cerșetor, îi dădeau totuși să înțeleagă că este de prisos acolo și că încurcă treburile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca o poienița, Genele de rândunica, Și, pe-obraz, o alunița, Dar are ceva ce-i strica: Îi e părul ciufulit, Parcă s-au jucat in el, Pana când au obosit, Trei motani și-un șoricel, Și-un arici foarte grăbit. Rugă pentru părinți de Adrian Păunescu Enigmatici si cuminți, Terminându-și rostul lor, Lângă noi se sting si mor, Dragii noștri, dragi părinți. Cheamă-i Doamne înapoi Că si-așa au dus-o prost, Si fă-i tineri cum au
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
și nici eu nu aș vrea să dau un răspuns general. Ceea ce importă este faptul că ne punem această întrebare. Înțelegerea duplicității narative pare mai productivă decît alegerea opacă a unui posibil răspuns ceea ce face de fapt Niditch, prin adoptarea grăbită a unei descrieri pe care ea o consideră mai potrivită cînd e să analizăm cultura antică. Relativitatea este, de fapt, condescendentă deoarece, dacă luăm în considerare alte culturi cu aceeași seriozitate ca pe a noastră, atunci fenomenul pe care îl
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
așa de simplă, cu examenele în particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statură, bondoc chiar, cum mi s-a părut atunci, nici tânăr, nici bătrân, m-a primit cu scrisoarea mea pe birou, nu grăbit, dar nici dispus să stea îndelung de vorbă cu mine, cum credeam. Întâlnirea a fost scurtă, îmi pledasem cauza în scrisoare, nimic nu mai era de adăugat din partea mea. S-a ridicat în picioare și nici mie nu mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe Cerna-Rădulescu în tipografie. Purta un pulover "roșu" și era foarte prins, mi-a spus să-l aștept vreo oră până termină ziarul de paginat și pe urmă stăm de vorbă. - Știi să faci corectură? m-a întrebat apoi la fel de grăbit. Ne-a plecat un corector, l-a concentrat, ziarul merge și fără el, dar pot să-ți fac loc. Am răspuns că știu, deși nu știam, dar mă gândeam că o să învăț repede... - Durează, zice, vreo două săptămâni, fiindcă administrația
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toți la bufetieră care își avea mica ei odăiță chiar în tipografie să-i plătim ceea ce ne servise în cont în timpul celor două săptămâni care trecuseră: ouă, lapte, debrețini, brânză, cafele... Domnul Sachelarie a plătit și el și a plecat grăbit. Era nu atât bătrân, cât ros de ani, înalt, slab, cu gât puternic. Nu deschidea gura decât ca să spună cuvinte scurte și memorabile, pe care apoi le repetam zile întregi... Viața e o fântână... Omul e soiul dracului... Norocul e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ERA CHIAR ATÂT DE RAȚIONALĂ PE CÂT CREDEA ACESTA. TOTUȘI, SAVANTUL DĂDUSE DOVADĂ DE HOTĂRÂRE, LANSÂNDU-SE ÎNTR-O ACȚIUNE ATÂT DE NEOBIȘNUITĂ, CARE ATRĂGEA DUPĂ SINE RISCURI MORTALE. \ AI PUTEA FI MAI PUȚIN LOGIC? ÎL ÎNTREBĂ TRASK PE UN TON GRĂBIT. DĂ-MI DRUMUL. El era uluit. Mintea sa căuta în orice direcție, luând în considerare faptul că Trask putea fi îngrădit și controlat de existența Creierului. Aș putea pune mâna pe toate exemplarele invenției, se gândi el. L-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
IMPORTANȚĂ. \ RECOMPENSĂ? \ DOUĂ SUTE DE DOLARI FIECĂRUIA. \ Vreau să fiți acolo pe la unu noaptea, spuse Marin dându-le adresa lui Trask. Își scoase portofelul și întinse două bancnote de câte cincizeci fetei, care stătea lângă el. \ Cincizeci pentru fiecare. FATA VÂRÎ GRĂBITĂ UNA DIN BANCNOTE ÎN CORSAJUL ROCHIEI ȘI O DĂDU PE CEALALTĂ ÎNSOȚITORULUI EI. \ Una e a mea, spuse ea cu o voce tremurândă. YISCHA ÎI ÎNȘFĂCĂ HÂRTIA DIN MÂNĂ ȘI O CLIPĂ MARIN CREZU CĂ AVEA SĂ SE NĂPUSTEASCĂ ASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]