6,255 matches
-
Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit! Cererea mea a fost respinsă. Am primit și un sfat de valoare inestimabilă. Să mai redactez vreo cinșpe demisii întrucît caligrafia e superbă. N-ar strica să fie în versuri. După cum vezi, o grămadă de lume spirituală. Azimioară se interesă camuflîndu-și zâmbetul. ― Ce idee aveți? ― Vreau să verific încă o ipoteză. Orice aș face, mă obsedează expedierea biletului acela blestemat. Mă întorc repede. Își luă paltonul din cuier și ieși cu el pe braț
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de amănunte fără explicație. ― Credeți? ― Presupun că există vreuna, desigur, dar mie nu-mi trece prin minte. Și firește, toate acestea se îndreaptă împotriva mea, a lui Doru, a domnului Popa. Ne suspectați fără... Își înghiți lacrimile: Fără ca eu... Vreau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult împreună sau foarte puțin. Depinde din ce unghi privești lucrurile. Chiar și acum... Preferă să petreacă Revelionul cu soră-sa. Mi-a comunicat și meniul: curcan cu portocale. În același timp, nu s-a sfiit să-mi ceară o grămadă de servicii. Câteva telefoane la serviciu, un costum de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe masă. Melania Lupu îl invită grațioasă să se servească apoi adăugă zîmbind: ― Aștept un musafir drag. ― Atunci desigur că eu sânt de prisos... ― Oh, deloc! Mi-ar face chiar plăcere să-l cunoașteți. Vine din Olanda. Are totdeauna o grămadă de lucruri interesante de povestit. Nu înțeleg însă de ce întîrzie... ― Mi se pare că știu despre cine e vorba, zâmbi Cristescu. Domnul Oscar Van der Hoph... Melania își izbi palmele. ― Ce întîmplare extraordinară! ― O simplă coincidență, inventă Cristescu. Mă aflam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea calm, extrem de detașat. Cristescu începu să rîdă: ― Știu. Sânt încredințat că ați sosit azi-dimineață și că aveți o grămadă de martori care s-o confirme. V-aș întreba, de pildă, ce căutați aici, dar asta nici măcar nu mai are importanță. Ați urmărit-o pe doamna Lupu, știind că tablourile sânt la ea. ― Oh! exclamă bătrâna. Cum a ghicit-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pînă acum, de veacuri întregi, simple nume neîmpodobite de nici un fel de atribute cu adevărat încîntătoare îi distinseseră forma neschimbătoare. Era bineînțeles vorba și de faptul că fiecare nume purtat de el necesitase întotdeauna un loc de naștere și o grămadă de date relevante, treabă foarte obositoare. De asemenea era posibil să fi devenit mai neglijent. Spuse: ― Doar aveți dosarul meu. M-am născut în Centralia, statele lacustre din inima țării. ― Dar văd că ți-a trebuit multă vreme pînă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lovitură, făcînd să-i țîșnească sîngele pe nas, și chiar și din urechi i se scurgea un lichid cald. Cea de-a patra lovitură ― mai știa doar că se află pe la jumătatea drumului spre sala de comandă ― dar căzu jos grămadă. Apoi se rostogoli pe scări. Cea de-a cincea lovitură îl prinse cînd se străduia să se pună din nou pe picioare. Acum își vedea cu ochii înfrîngerea, era o senzație maladivă, aproape mortală, dar își mișca mereu picioarele, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unde îi lăsase pe ceilalți. Era conștientă de faptul că își simțea inima rece și necruțătoare. Întotdeauna se purtau așa cu ea oamenii care erau morți de frică. Avu o senzație de scîrbă, de parcă ar fi avut în preajmă o grămadă de murdărie. De fapt nici nu conta prea mult dacă asemenea oameni trăiesc sau mor. Șovăi în ciuda logicii simple și a impulsului și mai simplu de care era nevoie. Îi trebuiră cîteva secunde pentru a-și da seama de ce. Fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gesturi fără vlagă; era o huidumă destul de bine făcută și buzele începură să i se miște. Nu scoase de fapt nici nu sunet, dar într-un fel ciudat, întorcîndu-se în felul acela, adusese pe linia vizuală a lui Neelan-Hedrock o grămadă de cutii, lăzi și structuri metalice. Hedrock recunoscu o mașină de fabricat apă, o ladă cu alimente și un teleecran. Dar observațiile îi fură întrerupte. ― Gil! țipă el ― sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
CÂTEVA CAZURI, OAMENII FUSESERĂ SILIȚI SĂ-I OMOARE, AGONIA FIINDU-LE PREA LUNGĂ. DAR, DE LA CARTIERELE MĂRGINAȘE PÂNĂ ÎN CENTRUL ORAȘULUI, PESTE TOT PE UNDE SE ÎNTÂMPLA SĂ TREACĂ DOCTORUL RIEUX, PESTE TOT UNDE CONCETĂȚENII NOȘTRI SE ADUNAU, ȘOBOLANII AȘTEPTAU ÎN GRĂMEZI, ÎN LĂZILE DE GUNOI, SAU ÎN ȘIRURI LUNGI, PRIN RIGOLE. PRESA DE SEARĂ LUĂ, DIN ACEASTĂ ZI, ÎN MÂNA EI PROBLEMA ȘI ÎNTREBĂ DACĂ MUNICIPALITATEA, DA SAU NU, ÎȘI PROPUNE SĂ ACȚIONEZE ȘI CE MĂSURI DE URGENȚĂ ÎNȚELEGE SĂ IA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe botul lor ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe terasele cafenelelor. Concetățenii noștri, uluiți, îi descopereau în locurile cele mai frecventate ale orașului. Piața Armelor, bulevardele, promenada Front-de-Mer erau, din ce în ce mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-o zi. Zece mii de morți înseamnă de cinci ori publicul unui mare cinematograf. Iată ce-ar trebui făcut. Să aduni oamenii de la ieșirea a cinci cinematografe, să-i duci într-o piață a orașului și acolo să-i omori grămadă, ca să-ți faci o idee. Cel puțin ai putea, atunci, înlocui cu chipuri cunoscute acest morman anonim. Dar, firește, asta nu se poate realiza, și apoi cine cunoaște zece mii de chipuri ? De altminteri, oameni ca Procopiu nu știau să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o înfățișare ciudată. Obișnuita animație care făcea din el unul din primele porturi de pe coastă, se stinsese brusc. Câteva vase menținute în carantină, era tot ce se mai vedea. Dar pe cheiuri, macarale mari părăsite, vagoneții răsturnați pe o parte, grămezi singuratice de butoaie sau de saci constituiau o dovadă că și negoțul murise de ciumă. În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă ceea ce li se întâmpla. Existau sentimentele obișnuite ca despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
își închipuia lesne spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se dăruiau din acest moment amintirii unei ființe dispărute, lucrurile stăteau cu totul altfel, și sentimentul despărțirii își atinsese punctul culminant. Mame, soți, îndrăgostiți care pierduseră orice bucurie o dată cu ființa acum rătăcită într-o groapă anonimă sau topită într-o grămadă de cenușă, pentru toți aceștia ciuma își continua existența. Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră împreună, atât în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-și dea seama că știe codul. Ca orice domeniu, diplomația avea jargonul ei; iar în cadrul acestuia, diplomația Orientului Mijlociu avea propriul dialect. După un an petrecut la o distanță enormă, Maggie spera să poată ține pasul. Au apărut o grămadă de lucrări legate de dreptul la retrocedare, spuse David. Deși, îți dau un sfat: ai grijă să nu te audă nimeni pronunțând cuvintele astea sau te mănâncă israelienii cu fulgi cu tot. Nu e un drept, e o revendicare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dreptate, domnule secretar, începu Miller, pe vocea lui nazală punându-și amprenta atât accentul sudic de acasă, cât și guma Nicorette, pe care o mesteca de dimineața până seara. Renunțase la țigări cu unsprezece ani în urmă, ajutat de o grămadă de substituenți cu nicotină. Renunțase la plasture, dar nu și la gumă: era dependent de ea. — Vreau să spun că n-au avut la dispoziție decât cincisprezece ani ca să se gândească la un răspuns în privința asta. Dumnezeule! Nu putem tărăgăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
obloanele de oțel. După o secundă sau două, acesta începu să se ridice, acționat parcă de un mecanism electric. Înăuntru străluceau lumini fluorescente, dezvăluind ceea ce părea a fi un magazin de suvenire: vitrine mari de sticlă și, în spatele lor, o grămadă de fleacuri. Haide, haide. Niște ceai? Mahmud încuviință din cap în timp ce studia marfa. Cadrane de ceas pe fâșii de lemn fin lustruite; borcane cu nisip colorat și sticle cu apă „Garantat din râul Iordan“. Numai prostii, cumpărătorii fiind cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Făcuseră totul cum trebuie, trimițându-și copiii la una dintre cele mai bune școli din Aman. Cu toate astea, fiica lui era o târfă care își luase drept model curvele de pe MTV; iar băieții nu erau mai breji. Unul prost grămadă, a cărui singură calitate erau pumnii săi. Celălalt mai isteț, dar leneș. Se trezea la amiază și aspira să devină playboy. Asta îl întrista pe Jaafar al-Naasri. Da, era un bărbat înstărit, în parte datorită generozității lui Saddam Hussein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca ascunzătoarea pe care o găsise Jaafar pentru ele. Băgă mâna în cutia mare de carton maro, care venise de la Neuchâtel, din Elveția, acum o săptămână. Înăuntru era o grămadă mare de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și înconjurate de gărdulețe din bețe de chibrit. Dacă ridicai acoperișul, descopereai că șemineul ornamental avea și altă funcție. Începea o melodie lentă, ușoară, produsă de mecanismul făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și altă funcție. Începea o melodie lentă, ușoară, produsă de mecanismul făcut din metal lucios dinăuntru. I-au trebuit zece luni ca să dea de sursa acestei cutii muzicale. A căutat pe zeci de site-uri și a vorbit cu o grămadă de tehnicieni, până când a fost sigur că aceasta avea calitățile necesare. Acum, scoțând mecanismul afară cu șurubelnița, își dădu seama că răbdarea i-a fost răsplătită. Tamburul rotativ din mijloc, prevăzut cu niște ace mici, care acționau ciocănelul ce executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar hai să ne uităm. Pe ecran se ivi un desktop familiar. Maggie căută direct contul de e-mail. Apăru o fereastră care cerea o parolă. La naiba. —Uri? Ținea la piept un teanc de hârtii, adăugând câte o foaie din grămada de pe biroul din fața lui după fiecare nouă verificare. Maggie își dădea seama că aveau să avanseze dureros de lent. —Încearcă Vladimir. —Vladimir? —De la Jabotinski. Fondatorul sionismului revizionist. Primul conservator înrăit. Idolul tatălui meu. Tastă încet literele. Fără prea mult tam-tam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]