5,257 matches
-
iar Alexandru nu știa ce să facă. Plecase de-acasă, conducând singur calul, ca întotdeauna, plecase pentru orice eventualitate, dar n-avea curaj să meargă la familia Margulis. Mai curând ar fi trebuit să-l găsească pe micul comisionar, dar habar n-avea unde să-l caute și nici un chipiu roșu nu se zărea în locurile știute, parcă se topiseră. Cel care avea răspunsuri pentru asemenea întrebări și cunoștea adresele era tot el, Nicu, dar nu-l putea întreba pe Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de arme. McAllister își simți mintea golită. Fu inundat de un fel de simțământ al abisurilor nesondate, având prima convingere uluitoare că nu toate lucrurile stau așa cum trebuie. Acum fata vorbea cu ceva mai multă asprime: - Vreți să spuneți că habar n-aveți de toate acestea, de faptul că de generații întregi breasla armurierilor a subzistat, în această epocă de energii distrugătoare, ca unică protecție a omului de rând în fața înrobirii? Dreptul de a cumpăra arme... (se opri și-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unor bieți proști ca voi care n-aveți înțelepciunea decât s-o adorați - pe ea și splendoarea Curții imperiale. Într-un colț se afla un scaun și McAllister se îndreptă spre el. Între timp se mai calmase. - Uite, începu el, habar n-am despre ce vorbești. Nu știu nici măcar cum am ajuns în magazinul ăsta. Sunt de acord cu dumneata că toată povestea necesită explicații, dar eu le văd cu totul altfel. Începu să tărăgăneze vorba. Se lăsase pe jumătate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dădu seama de asta decât atunci când, de alături, răsună glasul tatălui fetei: - Te-nșeli profund, domnule McAllister. Dintre toți, dumneata ești cel mai prețios. Prin dumneata am descoperit că Imperiul Isher ne atacă efectiv. Mai mult decât atât, dușmanii noștri habar nu au de existența dumitale, deci nu și-au dat încă seama pe deplin de efectul produs de noua energie de mari proporții pe care au folosit-o. Ca atare, dumneata ești singurul factor necunoscut. De aceea trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tras trupul înăuntru? - Nimeni nu a asistat la omor, spuse un oarecare, dar Jor a plecat și n-a mai fost văzut în ultimele trei ore. Primarul a stabilit legătura prin teleecran cu magazinul, dar ăia de acolo susțin că habar n-au de nimic. Ei bine, n-o să scape ei chiar așa ușor. Primarul s-a dus să telefoneze soldaților de la Ferd să aducă niște arme de calibru mare. - Tunuri? Da, da, acesta va fi răspunsul și firește că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scurt fără s-o scape din ochi.) Îmi pare rău, tânăra mea doamnă, eu n-am făcut decât să apelez la un serviciu de avioane de transport care avea toate contactele. Ce fac ei cu oamenii pe care-i transportă habar n-am. Lucy continuă cu multă precizie: - Vrei să zici că nu cunoști adresa la care l-au dus, dar cunoști genul de local. Așa este? O privi gânditor, de parcă ar fi încercat să ia o hotărâre într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ASTA ERA. De o lună, Hedrock își tot amânase reflecțiile, așteptând noi. și noi dovezi. Dar acum, citind raportul întocmit de Lucy, își formă o convingere. Avusese loc, în sfârșit, o întorsătură spectaculoasă a evenimentelor. În ce anume consta aceasta habar n-avea. Era alarmat de teama că ar putea pierde niște atuuri de importanță vitală. Încruntat, reciti declarația primită și i se păru că Lucy are o atitudine negativă față de magazinele de arme. Asta nu se vedea din ceea ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prin eliminare, hotărî că e vorba de armată. - Dar văd că n-ai nimic, comentă el. Martin se învioră: - Pe individul ăla nu-l preocupa dacă am pățit sau nu ceva. Viața fiind tot mai aspră, pe zi ce trece, habar n-aveam că dispozitivele normale de apărare din Isher pot fi anulate atât de ușor, se lamenta el. Ajuns afară, Hedrock se îndreptă gânditor către o stație de autoavioane. Intre timp se stabilise deci existența celor doi Cayle. Iar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar un’ te duci? Îi vorbi de adresele despre care știa și de două hoteluri ce le ochise într-un pliant, la aeroport. — Pe o vreme ca asta, pun pariu că sunt pline, aș băga mâna în foc! — Am să dau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu sprâncene circumflexe îl făceau să semene cu un clown. În general izbea expresia tâmpă și în același timp vicleană. Râsul neașteptat accentua impresia. ― De unde știa ce-i cu tine? Dascălu ridică din umeri: ― Habar n-am! Când pică o pleașcă ca asta nu mai pui întrebări. Îți dai seama! Bani și un bilet de avion pentru o țară cu fluturași albaștri. Totdeauna mi-au plăcut fluturii albaștri... Începu să dea din mâini behăind. Dincă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână. Dar în sfârșit, m-am lamentat destul. Îl învălui într-o privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit ceva, fii sigură că nu-ți accepta invitația". Își coborî pleoapele. Genele aruncau o umbră albăstrie peste chipul colorat. Spuse cu voce tremurată: ― Nu mai am răbdare. Sânt atât de emoționată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară! Am trăit o viață alături de ea, ne știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se ridicase într-o poză care, în cărțile ilustrate de acum jumătate de secol, însemna patos și entuziasm. Ridică o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aruncă o privire triumfătoare spre Nucu Scarlat. * " Aș fuma o țigară, își zise căruntul amorțit de durere. N-am cum! În ce mână țin arma? Capul mi-e gol... Dacă Ionescu găsea ceva, venea după ăsta. Nu-l mai aștepta. Habar n-am ce trebuie să facem. Totul s-a dus dracului! O singură sugestie, idioată... Să caute, să caute până le vine rău! Nu se luminează înainte de 6. La urma urmelor, mai stăm o zi aici, amânăm plecarea pentru noaptea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzut casa! Nu-mi venea să cred." Ce caut aici?! Ce se întîmplă cu mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un coșmar de schizofrenic! Habar n-am dacă pricepi, e multă aiureală acum în capul meu... Cârnul remarcă placid: ― Asta-i din cauză că n-ai fantezie. Mie mi s-a părut totul foarte firesc. Eu nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O țigară iute, de femei..." ― V-au urmărit? Alexandru tresări. ― Nu, nu cred... Am fost foarte atent. Știam la ce mă expun. De fapt, la ce îi expun pe ai mei. ― O poveste fantastică! Aveți idee care poate fi miza? ― Habar n-am. Tot ce știu e că vor să-i scot peste graniță. ― Am înțeles... Deși realmente nu văd cum. Nu este avionul dumneavoastră. Tânărul îl întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că abia respiră, îi era chiar teamă de un atac... Ce să mai discutăm, e machiavelică, domnule! Își desprinse din mers pardesiul și pălăria. Fularul îi atârna afară din buzunar. ― Hai să vedem Căsuța cu zorele. ― Ce facem cu șantajul? ― Habar n-am! Aș vrea să-l cunosc pe ăla în stare să-mi dea o idee. Azimioară își coborî privirea. Nu-l văzuse niciodată atât de iritat. Și limbajul îl surprindea. ― Mai plouă? ― Plouă. Pe scări maiorul continuă agitat: ― Cel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mi le limpeziți. Îi întinse pachetul de țigări și rămase cu el în mână, mult timp după ce inginerul se servise. Mă întorc la confesional. Înainte de întîlnire sau după... Raul Ionescu îl întrerupse rîzînd: ― Nu vă vine să credeți, dar habar n-am cine-i persoana. Vă dau cuvântul meu de onoare! ― Ciudat! V-ați înfrînt o curiozitate legitimă sau pur și simplu nici n-ați încercat-o? ― Mi-a fost teamă să nu fac o prostie. Desigur, mi-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă fără nuanțe Cristescu. Cum te-a descoperit cucoana cu tablourile? ― Habar n-am! Mi-a dat telefon și gata! " Deci amicul are telefon, conchise maiorul. Și ce-i cu asta? Câți abonați sânt în București?" ― Ce s-a întîmplat mai departe? Povestește! ― Păi, n-am mare lucru de povestit... M-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă interesau grilajul și broasca și nu ăia de se căscau la tablouri. ― Dacă Ionescu a developat filmul s-ar putea ca el să se fi uitat pe film, să vadă ce este acolo? ― Pe dracu'. Nu era treaba lui, habar n-are cum se pilește o cheie. Și ce să vadă? Niște vizitatori și tablouri? Pariez pe ce vreți că n-a văzut filmul, de altfel nici n-a avut timp, trebuia să mi-l aducă mie. Eu eram specialistul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul strângând în buzunar pachețelul învelit în hârtie neagră. E un corp delict care putea fi oricând folosit împotriva dumitale. Dincă dădu din umeri. ― Habar n-am avut că Dascălu nu l-a luat cu el. Nici măcar nu mi-a trecut prin minte să-l caut. ― Curios! De obicei după ce-ți pleacă din casă un astfel de musafir ai grijă să ștergi toate urmele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să vadă peste umerii celorlalți. Matei băgă mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa își micșoră privirea. ― Cred că s-a mutat la noi prin '54. '54 sau '55. Scoase o agendă și o răsfoi: Exact: 28 martie 1955. Nevastă-sa a venit ceva mai târziu. Consultă din nou agenda: 14 aprilie. ― De ce? ― Habar n-am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult? ― Azi-dimineață, înainte de... Ce mai! Are fler flăcăul... Discutam într-o zi: Panaiteștii au fost singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce se întîmplă dacă nu mă interesează direct. Pe lângă Valerica Scurtu, mai ales, trec ca pe lângă o mobilă. M-am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-a povestit totul. Tânărul ridică din umeri. ― Delirezi, papa! Îți garantez că am altele pe cap decât amorurile dumitale. Insecte sau patrupede! Îl privi lung. Ai și tupeu! După ce i-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]