28,568 matches
-
albumină umană a dat rezultate încurajatoare; • hemodializa și hemofiltrarea nu conferă un avantaj de supraviețuire în SHR; aceste tehnici sunt indicate doar la pacienții cirotici la care diagnosticul de SHR este incert sau care prezintă IRA de alte cauze; • dializa hepatică (albuminică) reprezintă o tehnică de epurare extracorporeală derivată din hemodializă, capabilă să înlăture atât substanțele hidrosolubile, cât și pe cele legate de albumină, care se acumulează în insuficiența hepatică. Principiul dializei hepatice pleacă de la prezumția că înlăturând substanțele legate de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
SHR este incert sau care prezintă IRA de alte cauze; • dializa hepatică (albuminică) reprezintă o tehnică de epurare extracorporeală derivată din hemodializă, capabilă să înlăture atât substanțele hidrosolubile, cât și pe cele legate de albumină, care se acumulează în insuficiența hepatică. Principiul dializei hepatice pleacă de la prezumția că înlăturând substanțele legate de albumină (acizi biliari etc.), se reduce efectul negativ al acestora asupra hepatocitelor (stabilizând funcția hepatică) și asupra altor organe, inclusiv asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau care prezintă IRA de alte cauze; • dializa hepatică (albuminică) reprezintă o tehnică de epurare extracorporeală derivată din hemodializă, capabilă să înlăture atât substanțele hidrosolubile, cât și pe cele legate de albumină, care se acumulează în insuficiența hepatică. Principiul dializei hepatice pleacă de la prezumția că înlăturând substanțele legate de albumină (acizi biliari etc.), se reduce efectul negativ al acestora asupra hepatocitelor (stabilizând funcția hepatică) și asupra altor organe, inclusiv asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al dializei hepatice asupra
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
substanțele hidrosolubile, cât și pe cele legate de albumină, care se acumulează în insuficiența hepatică. Principiul dializei hepatice pleacă de la prezumția că înlăturând substanțele legate de albumină (acizi biliari etc.), se reduce efectul negativ al acestora asupra hepatocitelor (stabilizând funcția hepatică) și asupra altor organe, inclusiv asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al dializei hepatice asupra supraviețuirii la pacienții cu SHR tip I, aceste date necesitând însă confirmare; • Transplantul hepatic (TH) reprezintă cel mai bun tratament actual al SHR
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dializei hepatice pleacă de la prezumția că înlăturând substanțele legate de albumină (acizi biliari etc.), se reduce efectul negativ al acestora asupra hepatocitelor (stabilizând funcția hepatică) și asupra altor organe, inclusiv asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al dializei hepatice asupra supraviețuirii la pacienții cu SHR tip I, aceste date necesitând însă confirmare; • Transplantul hepatic (TH) reprezintă cel mai bun tratament actual al SHR la pacienți selecționați, realizând cura radicală atât a disfuncției hepatice, cât și a celei renale. Anomaliile
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reduce efectul negativ al acestora asupra hepatocitelor (stabilizând funcția hepatică) și asupra altor organe, inclusiv asupra rinichilor. Studii preliminare indică un efect benefic al dializei hepatice asupra supraviețuirii la pacienții cu SHR tip I, aceste date necesitând însă confirmare; • Transplantul hepatic (TH) reprezintă cel mai bun tratament actual al SHR la pacienți selecționați, realizând cura radicală atât a disfuncției hepatice, cât și a celei renale. Anomaliile renale (hemodinamice și de excreție a sodiului) se normalizează la o lună după TH. Totuși
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
indică un efect benefic al dializei hepatice asupra supraviețuirii la pacienții cu SHR tip I, aceste date necesitând însă confirmare; • Transplantul hepatic (TH) reprezintă cel mai bun tratament actual al SHR la pacienți selecționați, realizând cura radicală atât a disfuncției hepatice, cât și a celei renale. Anomaliile renale (hemodinamice și de excreție a sodiului) se normalizează la o lună după TH. Totuși, spre deosebire de alți pacienți cu TH, cei cu SHR anterior prezintă complicații mai frecvente și o supraviețuire mai modestă posttransplant
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
etilenglicol, hipercalcemia și hiperuricemia severă (sindromul de liză tumorală) Modalitatea de TSFR. în mod curent, în țările dezvoltate se optează între o TSFR intermitentă - hemodializa - și una continuă - hemofiltrarea veno-venoasă (vezi capitolul „Tehnici moderne de epurare extracorporeală hemofiltrarea plasmafereza, dializa hepatică”). Ambele tehnici utilizează un circuit extracorporeal și un filtru - dializorul, respectiv hemofiltrul. Pentru ambele tehnici este necesară inserția unui cateter venos central cu debit mare (în vena jugulară, subclaviculară sau femurală). Diferențele între hemodializă și hemofiltrare sunt importante: hemodializa necesită
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
viață prin riscul de dezvoltare al tamponadei cardiace. La nivel digestiv, pacientul uremic prezintă deseori gastroduodenită uremică, iar frecvența ulcerelor peptice este crescută. Mai frecvent decât la populația non-renală sunt prezente semnele și simptomele afectării hepatitice (de regulă prin virusurile hepatice B și C). în ceea ce privește sistemul reno-urinar, pacientul poate fi anuric, oliguric sau cu diureză normală (dar ineficientă). Chiar și la pacienții cu diureză normală, după inițierea dializei, diureza tinde să se reducă, fiind absentă la marea majoritate a pacienților dializați
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
AGL) către ficat, unde aceștia sunt încorporați înVLDL. La creșterea producției de VLDL mai contribuie pierderile transperitoneale de proteine (mecanism analog celui responsabil de dislipidemia din sindromul nefrotic) și reducerea catabolismului VLDL și al trigliceridelor (probabil, din cauza scăderii activității triglicerid-lipazei hepatice și a lipoprotein-lipazei). Pentru prevenirea și tratarea dislipidemiei, se recomandă o dietă cu conținut redus în colesterol și grăsimi saturate. Aceste restricții nu trebuie însă să afecteze prea mult aportul proteic și caloric, pentru a induce malnutriție. La pacienții diabetici
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
extracelular, reprezentând cea mai importantă forță osmotică care menține mărimea volumului fluidului extracelular. Creșterea cantității totale de sodiu în lichidul extracelular este urmată de un volum sporit al compartimentului extracelular și supraîncărcarea acestuia. Sindroamele edematoase (din insuficiența cardiacă congestivă, ciroza hepatică, sindromul nefrotic) sunt stări clinice cu cantitate crescută de sodiu în compartimentul extracelular. Dacă cantitatea totală de sodiu din compartimentul extracelular scade, volumul acestuia scade și rezultă depleția de volum a compartimentului extracelular (deshidratare extracelulară). Când pierderile hidrosodate sunt izotonice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
carcinom duodenal. greață; status postoperator; droguri: amitriptilină, carbamazepină, clorpropamidă, clofibrat, ciclofosfamidă, vincristină, haloperidol, narcotice, nicotină, tioridazină. Criteriile de diagnostic ale SIADH: • hiponatremie hipotonică; • osmolalitate urinară peste 100 mOsmol/kg; • absența depleției volumului extracelular; • tiroidă normală, funcție adrenală normală; • funcție cardiacă, hepatică și renală normale; • echilibrul acido-bazic normal; • semne biologice cu valoare diagnostică: - scăderea marcată a uricemiei (< 140 µmoli/l); - scăderea ureei sangvine (< 2 µmoli); - aceste modificări sunt provocate de diminuarea reabsorbției tubulare a acestor substanțe; - debitul filtrării glomerulare (DFG) este normal
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu reprezintă o încărcătură de solviți pentru rinichi, deoarece ei sunt în final metabolizați în CO2 și apă. 3. Hiponatremia hipervolemică (sodiu total crescut) Reprezintă aproximativ 20 % din pacienții hiponatremici spitalizați. Se întâlnește în următoarele situații: • insuficiența cardiacă congestivă; • ciroza hepatică; • sindromul nefrotic. în hiponatremia hipervolemică sunt crescute sodiul total și apa în organism. Edemul este prezent constant. Elementul comun este scăderea volumului intravascular „eficace” care stimulează eliberarea de vasopresină, ducând la retenția de apă, în ciuda creșterii globale de sodiu și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vârstnică se poate prezenta fără manifestări patente, chiar atunci când Na+ plasmatic este sub 110 mEq/l. 1. Istoricul bolii cercetează eventualele cauze ale unei depleții de volum extracelular (în special vărsături recente) sau date privind diagnosticul de insuficiență cardiacă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic, ingestia de tiazidice sau orice alte condiții sau medicamente incriminate în producerea hiponatremiei. Pentru pacienții vârstnici sunt importante informațiile privind conținutul dietei în proteine și NaCl. Dacă hiponatremia se dezvoltă în spital trebuiesc revăzute perfuziile intravenoase: lichidele hipotonice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu o leziune intracraniană și care poate duce la hiponatremie. Este important de a face diagnosticul diferențial cu SIADH cu care are multe elemente comune. în SIADH întîlnim hiponatremie cu euvolemie, în condițiile unei funcții renale, adrenale, tiroidiene, cardiace și hepatice normale, iar tratamentul constă în restricție de fluide. CWS se caracterizează prin natriureză și hipovolemie care poate antrena insuficiență renală funcțională. în aceste condiții tratamentul constă în umplere volemică cu soluție salină. Restricția de fluide ar avea în acest caz
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu o osmolalitate urinară de 600 mOsmol/l. Concentrația sodiului urinar este de asemenea utilă diagnosticului. Sodiul urinar scăzut (< 20mEq/l) sugerează o reabsorbție proximală crescută de sodiu secundară depleției de volum extracelular, insuficienței cardiace congestive, sindromului nefrotic sau cirozei hepatice. 17.4. Tratament Tratamentul hiponatremiei se va conduce ținând cont de: statusul volemic al pacientului; gradul hiponatremiei; severitatea simptomelor; durata instalării hipoosmolalității. Obiectivele tratamentului hiponatremiei: - corectarea atentă a concentrației sodiului seric față de normal; - corectarea oricărei perturbări în volumul fluidelor extracelulare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de potasiu, prezentă frecvent, trebuie corectată. Diureticele tiazidice nu ar mai trebui reluate, deoarece acești pacienți riscă repetarea episoadelor de hiponatremie periculoase. b) Pacienții hipervolemici au indicație de restricție de apă (300-400 ml/zi), alături de tratamentul afecțiunii de fond (ciroza hepatică, insuficiența cardiacă). La aceasta se adaugă restricția sodată și diureticele de ansă (furosemid, acid etacrinic, bumetanid, administrate iv) pentru îndepărtarea edemelor. Demeclociclina (derivat de tetraciclină) poate crește excreția de apă liberă prin antagonizarea parțială a acțiunii ADH. Epurația extrarenală este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
avînd ca obiectiv o creștere a Na seric care să nu depășească 10-15 mmol/l/24h. O rată mai lentă de corecție în 24 ore ar trebui indicată pentru pacienții cu risc de mielinoliză (pacienți cu hipokaliemie, malnutriție, alcoolism, boală hepatică sau arsuri). Atât răspunsul pacientului la corecția Na seric, cât și riscul de dezvoltare a mielinolizei este dependent în parte de ritmul în care hiponatremia s-a dezvoltat. Soluția hipertonică (NaCl 3 %) este perfuzată într-un ritm de 1-2 ml
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
revenirea la normal a Na seric. Dacă sunt prezente fenomene neurologice severe (convulsii, obnubilare, comă), NaCl 3 % poate fi infuzată cu un ritm de 4-6 ml/kg corp/oră cu monitorizarea electroliților serici. La pacienții cu insuficiență cardiacă sau ciroză hepatică, creșterea sodiului trebuie condusă cu atenție; poate precipita edemul pulmonar acut, de aceea se va asocia cu un diuretic de ansă. Pacienții cu ciroză hepatică sunt în mod particular susceptibili la complicații neurologice când se folosește soluție salină pentru creșterea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ml/kg corp/oră cu monitorizarea electroliților serici. La pacienții cu insuficiență cardiacă sau ciroză hepatică, creșterea sodiului trebuie condusă cu atenție; poate precipita edemul pulmonar acut, de aceea se va asocia cu un diuretic de ansă. Pacienții cu ciroză hepatică sunt în mod particular susceptibili la complicații neurologice când se folosește soluție salină pentru creșterea sodemiei. Corecția rapidă a hiponatremiei se impune în anumite circumstanțe: • la pacientul depletizat (după diuretice sau pierderi gastro-intestinale) prin administrarea de soluție izotonică. Soluția salină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Cantitatea de potasiu din organism depinde de bilanțul intrări/ieșiri care se află în echilibru la subiectul normal. Rinichiul este unicul organ care controlează homeostazia potasiului în organism. Potasiul total din organism este distribuit 98 % intracelular: celule musculare (78 %), celulele hepatice (6 %), hematii (6 %) și 2 % extracelular. Ca urmare, o schimbare foarte mică în această distribuție ar putea să însemne o hipokaliemie sau o hiperkaliemie semnificativă, chiar atunci când depozitele de potasiu din organism sunt normale. Gradientul important transcelular al potasiului este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută antrenează o moderată hipokaliemie; alcaloza respiratorie cronică este însoțită de hipokaliemie moderată, constantă, secundară pierderilor urinare de potasiu, iar în acidoza respiratorie, frecvent, este o hiperkaliemie moderată. • insulina stimulează intrarea K+ în celule (mai ales în celulele musculare, adipoase, hepatice) independent de efectul ei asupra glucozei. Insulina permite intrarea K+ în celulă stimulând direct Na-K ATP-aza, independent de AMPc. Deficiența în insulină duce la inhibiția captării celulare a K+ și la hiperkaliemie. Aceasta este compensată prin diureză osmotică și kaliureză
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
capacității de concentrare a urinii; • proteinurie; • alcaloză metabolică; • hipokaliemia severă poate antrena deteriorarea funcției renale cu scăderea RFG și FSR (secundar creșterii vasoconstrictorilor - PG și Ag II induse de depleția severă de K+); • stimularea producției de NH4care poate provoca coma hepatică la pacienții cirotici; • excreția crescută de amoniac crește pH-ul urinar. f. Modificări hormonale generate de depleția de potasiu. Aldosteronul este deprimat probabil printr-un mecanism direct asupra biosintezei. Hipokaliemia crește activitatea reninei plasmatice prin efectul pe care îl induce
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu HTA - Hiperaldosteronism primitiv: sindromul Conn (adenom sau hiperplazie suprarenaliană); - Sindroame înrudite, cu hipersecreția altor mineralocorticoizi (rar). • Hiperaldosteronism secundar (ARP crescută) - cu HTA: HTA malignă, stenoza de arteră renală, contraceptive orale, tumori secretante de renină; - fără HTA: stări edematoase (ciroza hepatică, sindromul nefrotic, insuficiența cardiacă cronică congestivă); sindrom Bartter - este suspectat la pacienții care iau diuretice. Se caracterizează prin hipokaliemie, kaliurie, clor urinar crescut, TA normală sau scăzută, hiperreninemie, hiperaldosteronism, alcaloză metabolică. Afecțiunea este asociată cu o tulburare în transportul Na-K-2Cl
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Acționează prin diferite mecanisme la nivelul tubilor colectori medulari și corticali și inhibă secreția de K+. Folosirea acestor droguri presupune o funcție renală normală. Combinația de potasiu și economisitoare de K este utilizată în special în insuficiența cardiacă cronică, ciroză hepatică, hipokaliemia cauzată de secreția ectopică de ACTH în care pierderea de potasiu poate fi excesivă. Mod de administrare: • Spironolactona - 25-50 mg la 6 ore. Efectul este observat după 48 ore. Doza maximă = 400 mg/zi Efecte adverse: hiperkaliemie, ginecomastie, dureri
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]