3,545 matches
-
poezii scrise în anii de exil. Imediat după revoluția din decembrie 1989, în anul 1990, la sugestia lui George Băjenaru, în ziua de 24 Ianuarie, ziarul "The Christian Science Monitor" a dedicat României o rubrică în limba engleză, conținând poezia "Hora Unirii" de Vasile Alecsandri, în traducerea Cătălinei Băjenaru, precum și poezia "Don't Cry, România!" ("Nu plânge, Românie!") de George Băjenaru. În anul 1992, scriitorul îl introduce în redacția ziarului "The Christian Science Monitor" pe eseistul politic Octavian Paler, pentru care
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopții. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare oră exactă, "Hora Unirii", amintind acum nu doar "Unirea cea mică" din 1859, ci și "Unirea cea mare" din 1918. Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 știfturi. Legenda spune că în proiectul inițial erau prevăzute 365 de camere, dar construcția are
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
8 septembrie. Aici au loc și Festivalul de creație umoristică "Al.C. Calotescu Neicu" în luna aprilie, precum și Zilele orașului Turceni în ziua de Sfântu Ilie. Din anul 2012 locuitorii fiecărui sat pot participa de două ori pe an la Hora Strămoșească organizata de Primăria din Turceni.
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
lui Ion și al Anei, precum și viața tensionată și necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, Ioan Belciug, Vasile Baciu, George Bulbuc etc. Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care toți locuitorii satului Pripas se află adunați la hora tradițională, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntașii satului, familia învățătorului Herdelea, preotul Belciug și „bocotanii“ care cinstesc cu prezența lor sărbătoarea. Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor. Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile României și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940 repertoriul i-a fost format de Harry Brauner. O selecție de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicată de Editura Muzicală în 1963 în
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
femeie iar ipate de cuvânt se prinde în joc lângă o fată care chitește că iar cam veni la socoteală începe el a o măsura cu ochii de sus până jos și de jos până sus și cum se învârtea hora ba o strângea pe fată de mână ba o călca pe picior ba ba nu stăpâne lasă pe mine că știu eu ce fac stan era om tăcut în felul său dar și când da câteo vorbă dintrînsul vorba era
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
2016/11/02/toni-erdmann-perspectiva-salbaticului/</a> Replica lui Andrei Gorzo și Veronica Lazăr, aici: https://revistavatra.org/2016/11/12/andrei-gorzo-si-veronica-lazar-toni-erdmann-luind-clasa-de-mijloc-in-serios/ [2] Exemple interesante de filme antiimperialiste din America Latină: Yawar Mallku</strong> (<strong>Sângele condorului</strong>) de Jorge Sanjinés; <strong>La hora de los hornos</strong> (<strong>Vremea furnalelor</strong>) de Fernando Solanas și Octavio Getino;<strong> De cierta manera </strong>(<strong>Într-un anume fel</strong>) de Sara Gómez; <strong>La última cena</strong> (<strong>Ultima cin</strong><strong>ă</strong
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
a născut la 6 ianuarie 1883, la Dalci în județul Caraș-Severin, fiind fiul unui renumit lăutar al zonei. La 8 ani este tocmit slugă, în timp ce frații săi cântau în „banda” (taraful) tatălui său. La 12 ani cânta cu fluierul la horele și petrecerile satului și devenise cunoscut în satele vecine. Îl aude un îndrăgostit al cântecului popular, Petru Răbăgia din Caransebeș, care îl ia în slujba sa, la oraș, și face un deosebit act de generozitate - îi cumpără un clarinet. La
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
3,6 x 8,4 m, cu o capacitate maximă de aproximativ 80 de credincioși. „Uștiorii împuiați” din jurul bisericii dau construcției caracterul său aparte. Cioplitura celor 25 de uștiori este unită prin arcade peste grinzile de sub streașină, dând impresia unei hore încinse în jurul spațiului sacru. Printr-una din aceste arcade, puțin mai joasă, se intră în biserică, dinspre miazăzi. Între tinda femeilor și biserica bărbaților există o ușă cu portal frumos decorat. Spre altar există trei deschideri, ceea ce sugerează o datare
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
cavou aflat pe lista monumentelor istorice din județul Iași (Mormântul generalului Scarlat Scheletti, cod LMI IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
a fost un scriitor și compozitor român. A fost profesor la Conservatorul din București. A scris piese de teatru cu caracter satiric („Căsătoriile în lumea mare”, 1871) sau eroic („Curcanii”, 1878; „Traian și Andrada”, 1893). Compozițiile sale muzicale („Doi ochi”, „Hora de la Grivița”, „Cântecul gintei latine” ș.a.) au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. A fost tatăl actriței Maria Ventura.
Grigore Ventura () [Corola-website/Science/308777_a_310106]
-
luna, obiectele de aur, podoabele și rochiile. Tot ce o înconjoară se cuvine să fie frumos: ""Blând Zefirul mângâie unda rece/ Printre crengi de măr coborându-și zvonul/ Iar din vârf ce-și tremură frunza, molcom/ Picură somnul"" sau:""Iarăși hora stelelor își ascunde/ Strălucirea frunții când lumina crește/Risipindu-și, plină, lumina peste/Negura luminii"." Dar, conform concepției curente, Sappho nu desparte noțiunea frumosului de cea a binelui: ""cine este frumos, este frumos pe dinafară;/cine este bun nu va
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri..." mărturisește Nicolae Sabău cu nostalgie. De pe ulița satului, în colbul căreia se juca cu pruncii, de pe Valea Negruții, din lunca Someșului ori de pe dealurile pline cu vii ale Cicârlăului s-au înfiripat horile care l-au purtat prin lume pe Nicolae Sabău, cel care și-a făcut din cântec un crez al vieții. Satul copilăriei din amintirile marelui rapsod al neamului românesc, Cicârlăul, a ajuns astăzi o comună înfloritoare, cunoscută mai ales prin
Nicolae Sabău (muzician) () [Corola-website/Science/307622_a_308951]
-
pe valea Bistriței, a pictat o mulțime de pânze cu peisaje cu oameni muncind, ciobani și ciobănițe de pe muntele Grințieșu și de pe dealurile Broștenilor, plutași pe Bistrița, peisaje cu priveliști din muntele Pleșele Holdei, Grințieșu sau Căboile. A pictat și hore de prin satele de la poalele Ceahlăului (1937). Dintre lucrările pe care le-a făcut la Broșteni se remarcă: "Pe Bistrița" (1905) - cu trei țărănci care folosesc năvodul; "Păstrăvi" (1906) - două picturi; "Piatra Holdiței" (1905); "Moara din Broșteni" - două picturi 1905
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
picturi. În decembrie 1930, în sala fostului palat al lui Alexandru Ioan Cuza, improprie pe atunci unei galerii de artă, Băncilă a prezentat o mulțime de lucrări dintre care se desprind cele intitulate " Car cu snopi, Pe malul Bistriței" și "Hora de poalele Ceahlăului", precum și lucrări cu tematică mai veche cum este "Aparul", "Un evreu din Târgul Cucului" (cel care cară apă). În plus au fost expuse portrete, nuduri, peisaje și flori. Pentru comemorarea poetului Mihai Eminescu a făcut pictura "Post
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Ghetto" și "Morala în Ghetto" și o mulțime de evrei săraci dar și bogați satirizați ca "O afacere mare", "Negustorie" și "Moș Ițic cămătarul". Apar din nou tipologii umane ca "Moș Grigore" și "Baba Frăsina", priveliști de pe râul Bistrița ca "Hora de la Broșteni", o altă reprezentare a compoziției din 1914 " Pâinea noastră cea de toate zilele" și " Întoarcerea de la coasă, La fântână, Cosașii" și "Întoarcerea de la pârâu". În acest deceniu a mai pictat "naturi moarte" cu pepeni, mere, un crap, cireșe
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de sculptorul italian Raffaello Romanelli (1856-1928) și închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Statuia a fost amplasată în piața centrală a orașului Iași, denumită simbolic Piața Unirii, locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii în anul 1859, înainte chiar ca numele colonelului Cuza să fie câștigător în alegeri, în mod unanim, la Iași și la București. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestație de protest a cetățenilor Iașului și a studențimii ieșene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în fața hanului Petrea Bacalu, unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii". În cele din urmă, cu prilejul audienței din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soția lui A.D. Xenopol a reușit să-l înduplece pe monarh să subscrie și el pentru construirea monumentului cu suma de
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
suspiciune. Peripețiile sale au fost descrise în nuvela „Calvarul” (1919), al cărei personaj principal, poetul și gazetarul ardelean Remus Lunceanu, „cu părul alb, ca oaia”, este de fapt autorul. El a mai scris și alte nuvele axate pe tema războiului: „Hora morții” (1916), „Ițic Ștrul, dezertor” (1919) și „Catastrofa” (1919). Ideea scrierii acestui roman datează de la sfârșitul anului 1918, când un prieten i-a arătat lui Liviu Rebreanu o fotografie ce reprezenta o pădure plină cu cehi spânzurați în spatele frontului austriac
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Cum să te poți abține de la câteva pahare? Seara, am mers la zăvoi, unde era, ca de obicei, spectacol mare. Cântăreți renumiți din zonă, precum Petrică Mâțu Stoian și Haiducii de Amărăști, au cântat cu talent cântece oltenești, sau jucat hore cum se jucau când eram eu copil - a fost frumos. Primarul Costel Drăghici (din familia Mărgăriteștilor, fini ai Costenilor) și toți prietenii mei m-au primit cu drag. Mam întâlnit cu profesorul Sandu Iliescu, coleg și prieten din copilărie. Ne-
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
intitulat "Arme, arme". Sub titlul "Fiii României", marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele "Moartea vitează" și "Oșteanul român", pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează "Hora de la Plevna" pe versuri de Vasile Alecsandri, "Stejarul și cornul" pe versuri populare, " Ca un glob de aur" pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea folclorului
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
Titlul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ și un sens conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre participanți se dezlănțuie: Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înșiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
pâinea în mână. Și deodată ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am avut imediat presimțirea că are să mi se întâmple un rău mare din clipa din care v-am zărit apărând în cerdacul cârciumii. Apoi când ai intrat în horă și te-ai prins de Mădălina, am înțeles că de-aci îmi va veni răul. Am încercat să lupt, să mă împotrivesc. Mi-au luat-o oamenii cu sila. Ați plecat, am răsuflat. Credeam că m-a scăpat. Totuși a
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
decedat în data de 29 octombrie 1727, la Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș. Certificatul de deces menționează că în popor a existat opinia cum că ar fi murit otrăvit „din ură față de credință și față de unirea bisericească”: "29 mensis Octombris hora nocturna secunda in Terra Fogaras pagoque sui Alsó-Szombatfalva nuncupato, finem vivendi fecit, vulgi opinione veneno quasi in odium fidei et unionis clanculariae propinato sublatus."
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]