3,912 matches
-
2007. Între 1951 și 1954, 27 dintre povestirile lui Bradbury au fost adaptate de Al Feldstein pentru EC Comics, iar 16 dintre acestea au fost antologate în "The Autumn People" (1965) și "Tomorrow Midnight" (1966), ambele publicate de Ballantine Books, ilustrația copertei fiind semnată de Frank Frazetta. De asemenea, la începutul anilor '50, ecranizări ale povestirilor lui Bradbury au devenit parte a unor spectacole de televiziune printre care se numără "Tales of Tomorrow", "Lights Out", "Out There", "Suspense", "CBS Television Workshop
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
capătă îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 își deschide propriul său atelier. Încă de atunci se opune curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
care pregăteau tinerii pentru reconstrucția Poloniei după terminarea războiului. Din 1943, a fost angajat la căile ferate și a reușit să nu fie deportata în Germania că muncitor silit. În timpul acestei perioade cariera ei ca artist a început cu câteva ilustrații pentru un manual de limbă engleză. A început de asemenea să scrie povestiri și poeme ocazionale. Începând din 1945, a studiat literatura poloneză înainte de a trece la sociologie pe care a învățat-o la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Acolo a
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, "La Terre avant le déluge" (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de animale și mânuind topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția apărută în 1863.
O călătorie spre centrul Pământului () [Corola-website/Science/303612_a_304941]
-
cele semnate drept „Stephen King”. Românul „The Regulators” a fost lansat în aceeași zi cu românul semnat Stephen King și intitulat „Desperation”, iar cele două volume aveau mai multe personaje comune; de asemenea în cazul în care coperțile se alăturau, ilustrațiile formau o singură imagine. La data lansării acestor volume, King a declarat că s-ar putea să se mai „găsească” un roman de Bachman. De atunci însă nu a mai fost făcut nici un anunț referitor la noi lucrări semnate Richard
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
în 1044. Este prima carte cunoscută pentru enumerarea de formule pentru praful de pușcă, a dat formule adecvate pentru utilizarea a mai multor tipuri diferite de grenade cu praf de pușcă. Aceasta a furnizat, de asemenea, o descriere detaliată și ilustrații de pompe aruncatoare de flacari cu piston dublu, precum și instrucțiuni de întreținere și reparare a componentelor și echipamentelor utilizate în dispozitiv. Artele vizuale în timpul dinastiei Song au fost accentuate de noile evoluții, cum ar fi progrese în pictura peisagistică și
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
existat încă din anul 52 d.Hr., din timpul dinastiei Han) și din timpul dinastiei Sui era însoțit de hărți ilustrative (chineză: tujing), acesta a devenit mult mai frecvent utilizat în timpul dinastiei Song, atunci când a existat un interes pentru ca aceste ilustrații să fie folosite în scopuri politice, administrative și militare. Inovația de imprimare de tip mobil a fost făcută de către artizanul Bi Sheng (990-1051), fiind descrisă pentru prima data de către omul de știință și de stat, Shen Kuo, în lucrarea „Men
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
dinastiei Qing când proiecte de imprimare de anvergură au început să folosească imprimarea de tip mobil. Aceasta include tipărirea de șaizeci și șase de copii ale unei enciclopedii lungi de 5020 volum în 1725, Gujin Tushu Jicheng (Colecția completă de ilustrații și scrieri din vechime până în prezent), care a necesitat crearea a 250.000 de caractere de tip mobile, turnate în bronz. Până în secolul al XIX-lea tiparulul european a înlocuit vechile metode chineze de tip mobil, în timp ce de imprimare xilografică
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
piatră, tâmplărie complexă sau mai simplă, cioplitul în lemn, cotitură și găurire, tăiere, lucrul cu bambusul, țigla, construirea zidurilor, pictură și decorare, zidarie, lucrul cu teracota, și a oferit proporții pentru includerea mortarului în zidărie . În cartea sa, Li furniza ilustrații detaliate și vii ale componentelor arhitecturale și secțiuni transversale de clădiri. Aceste ilustrații afișează diverse aplicații, diagrame ce arată diferitele tipuri de constructii de săli, de dimensiuni recomandate. El a subliniat, de asemenea, unitățile de măsură standard și dimensiunile standard
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
lucrul cu bambusul, țigla, construirea zidurilor, pictură și decorare, zidarie, lucrul cu teracota, și a oferit proporții pentru includerea mortarului în zidărie . În cartea sa, Li furniza ilustrații detaliate și vii ale componentelor arhitecturale și secțiuni transversale de clădiri. Aceste ilustrații afișează diverse aplicații, diagrame ce arată diferitele tipuri de constructii de săli, de dimensiuni recomandate. El a subliniat, de asemenea, unitățile de măsură standard și dimensiunile standard, măsurători ale tuturor componentelor de construcție descrise și ilustrate în cartea sa. Proiectele
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
în două milioane de exemplare și tradusă în 59 de limbi. „Pünktchen und Anton” (1931) și „Das fliegende Klassenzimmer” (1933) au fost în următorii ani alte două foarte cunoscute cărți pentru copii. Aceste cărți au avut foarte mult succes și datorită ilustrațiilor făcute de Walter Trier. Varianta din 1931 a lui Gerhard Lamprecht a filmului „Emil und die Detektive” a avut deasemenea un mare succes. Cu toate acestea Erich Kästner nu a fost de acord cu scenariul. Ca rezultat, el a lucrat
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
bizantine în cultura și arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și artist decorator român recunoscut mai ales pentru acuarelele sale. A studiat la Școala Națională de Artă din București între 1898- 1900. Absolvă Academia de Arte din Paris în 1906. Opera sa artistică include lucrări de pictură, acuarelă, desen și ilustrație de carte. Împreună cu soția sa, Elena Alexandra Barabaș Bednarik, a participat la fondarea Cenaclului Idealist. A fost, printre altele, membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase din România, adept al curentului Art Nouveau și ilustrator al cărților Reginei Maria a României
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
când pictorul revine la simbolism, în „A Eterum Vale!”. Evaziunea în lumea legendelor și a vechilor balade (de exemplu: Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
în celelate șase copii ale cărții, dedicația scrisă de către Rowling fiind diferită în fiecare caz. În engleză având titlul The Wizard and the Hopping Pot, aceasta este prima poveste din carte. Prima pagină a acestei povești este însoțită de o ilustrație reprezentând un ceaun sprijinindu-se pe un singur picior cu cinci degete. În engleză denumită The Fountain of Fair Fortune, această a doua poveste prezintă o ilustrație a unei fântâni arteziene din care țâșnește apa, împrejurul ei aflându-se câteva
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
prima poveste din carte. Prima pagină a acestei povești este însoțită de o ilustrație reprezentând un ceaun sprijinindu-se pe un singur picior cu cinci degete. În engleză denumită The Fountain of Fair Fortune, această a doua poveste prezintă o ilustrație a unei fântâni arteziene din care țâșnește apa, împrejurul ei aflându-se câteva steluțe. Sub text se mai află un desen, de această dată reprezentând un mic tufiș de trandafiri. Având titlul original The Warlock's Hairy Heart, această a
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
de sânge, și este acoperită de păr. În josul paginii se află un alt desen, de această dată reprezentând o cheie aflată într-o baltă de sânge. În engleză Babbitty Rabbitty and her Cackling Stump, aceasta este penultima poveste din colecție. Ilustrația ce însoțește această poveste reprezintă o buturugă tăiată, având douăzeci de inele, iar din partea de jos a buturugii se pot vedea doi ochi într-o scorbură întunecată. Sub text este desenată o mică urmă de labă cu patru degete. Acestă
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
ultimă poveste, în engleză având numele The Tale of the Three Brothers, este singura dintre cele cinci ce poate fi găsită în întregime și în romanul "Harry Potter și Talismanele Morții", în capitolul XXI. Acestă poveste este însoțită de două ilustrații pe prima sa pagină: prima, ce se află în partea de sus a paginii reprezintă trei cranii, cel din mijloc având semnul Talismanelor desenat pe frunte. În josul paginii este o ilustrație a celor trei Talismane.
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
în capitolul XXI. Acestă poveste este însoțită de două ilustrații pe prima sa pagină: prima, ce se află în partea de sus a paginii reprezintă trei cranii, cel din mijloc având semnul Talismanelor desenat pe frunte. În josul paginii este o ilustrație a celor trei Talismane.
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
decernează Premiul de pictură pentru compoziția ""La spiaggia"" ("Plaja"), tablou de mari proporții în care este proiectată o panoramă a vieții moderne, relevând eleganța cuceritoare a frumuseții juvenile. Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la "Divina Commedia" de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul ""Il Dante di Guttuso"". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul ""I funerali di Togliatti"" ("Funeraliile lui
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
cuceritoare a frumuseții juvenile. Fascinat de modelul dantesc, execută între 1959 și 1961 un ciclu de ilustrații la "Divina Commedia" de Dante Alighieri, care vor fi publicate în volum în 1970 cu titlul ""Il Dante di Guttuso"". În 1965 realizează ilustrațiile la romanul "Mizerabilii" de Victor Hugo. În 1972 pictează tabloul ""I funerali di Togliatti"" ("Funeraliile lui Togliatti") în vădită manieră realist socialistă. Renumitul său tablou ""La Vucciria"", redând faimoasa piață ("mercato") din Palermo, exprimă cu un realism crud aspectul pitoresc
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
și sub îndrumarea acestuia, a realizat mai multe disecții. Îndemânarea sa în acest domeniu i-a atras atenția doctorului John Burton, care se îngrijea pe atunci de lucrarea "Eseu privind un nou sistem de obstetrică (1751)". Stubbs a realizat 18 ilustrații pentru tratatul acestuia, iar acestea sunt considerate primele lucrări datate ale artistului. Printre aceste ilustrații se numără o imagine reprezentând o femeie care a murit la naștere, realizată în baza primei disecții pe care a realizat-o pentru Atkinson. Stubbs
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
a atras atenția doctorului John Burton, care se îngrijea pe atunci de lucrarea "Eseu privind un nou sistem de obstetrică (1751)". Stubbs a realizat 18 ilustrații pentru tratatul acestuia, iar acestea sunt considerate primele lucrări datate ale artistului. Printre aceste ilustrații se numără o imagine reprezentând o femeie care a murit la naștere, realizată în baza primei disecții pe care a realizat-o pentru Atkinson. Stubbs a rămas la York până în anul 1751, când s-a mutat în orașul Hull, aflat
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
decât în 1939, la mult timp după moartea scriitorului, într-o ediție de lux la Editura pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. Începând din 1990 a fost reeditată de mai multe ori, tradusă în engleză și franceză, însoțită de ilustrații și publicată și sub formă de înregistrare audio. Manuscrisul poveștii se găsește la Biblioteca Academiei Române.
Povestea poveștilor () [Corola-website/Science/311660_a_312989]
-
influențe elenistice evidente observate de către numeroși cărturari. Gradina grecească a Hesperidelor a fost oarecum similară cu conceptul creștin al Grădinii Edenului, și până în secolul al XVI-lea a fost făcută o asociație mai mare de intelectuali în pictura Cranach ("vezi ilustrația de la începutul paginii"). În această pictură, numai "acțiunea" ce are loc acolo identifică cadrul ca distinct de Gradina Hesperidelor, cu fructul său de aur. Alan Millard a emis ipoteza că Gradina Eden nu reprezintă un loc "geografic" , ci mai degrabă
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]