113,729 matches
-
cu care orice Doamnă cu licornul are oarecari afinități. Dar sintagma Doamna cu licornul amintește și de Doamna cu cățelul. Adică licornul este un indiciu sigur pentru a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
este un indiciu sigur pentru a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană. Doamna ține în poală un licorn. Pe fundal, se văd coline. Iar din simbolistica florală și animalieră se remarcă, în primul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană. Doamna ține în poală un licorn. Pe fundal, se văd coline. Iar din simbolistica florală și animalieră se remarcă, în primul rînd, un pom încărcat cu
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
apogeu pot coexista; de altfel, nu e nicidecum singurul exemplu în acest sens. Doamna cu hermina reprezintă bustul unei tinere frumoase, care ține în brațe, în dreptul inimii, ca pe un prunc, o hermină - animal alb și cuminte, ce simbolizează neîntinarea. Imaginea este reprodusă în mărime naturală. Conform celei mai la îndemînă decodări, tabloul lui Leonardo poate fi nu doar înfățișarea alegorică a unei femei incoruptibile și virtuoase, ci chiar o alegorie de gradul al doilea, menită a ne duce cu gîndul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
lui Parmigianino, din celebrul autoportret pe care, patruzeci de ani mai tîrziu, avea să-l picteze într-o oglindă convexă, absorbantă. Nu cumva frumoasa doamnă, care are cap cam mic și o mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de o parte, îmbia la narcisism, iar pe de altă parte, poate să transforme
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
mai tîrziu, avea să-l picteze într-o oglindă convexă, absorbantă. Nu cumva frumoasa doamnă, care are cap cam mic și o mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de o parte, îmbia la narcisism, iar pe de altă parte, poate să transforme o ființă nu numai într-un portret dintr-un muzeu
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
și vor înțelege și că nu am semnat acest portret pentru că Cecilia Gallerano c'est moi. O oglindă ține în mîna dreaptă și femeia din tapiseria care, în ciclul de la muzeul Cluny al Doamnei cu licornul reprezintă Văzul. Simbolismul acestei imagini pare limpede. Întregul joc al seducției, ilustrat de cele șase țesături în care mai multe doamne și mai mulți licorni vorbesc nu numai despre simțuri, ci și despre introspecție pare a fi luat sfîrșit. Văzul este singura tapiserie în care
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
numai metaforică), ca și tînăra înfățișată în pictura, ulterioară, de la Biblioteca Națională a Franței. Licornul își ține labele din față în poala doamnei. Ea îl domină cu un cap, el o domină cu un corn. Pe acest covor, în această imagine, iubirea fizică e pe deplin împărtășită. Dar comuniunea sufletească? Dar cea spirituală? Văzul este una dintre tapiseriile în care privirile partenerilor nu se întîlnesc. Doamna îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Floros II Ceea ce frapează dintru început în muzica lui Ligeti este neastâmpărul ideatic combinat cu o anumită sonoritate bizară. Permanent curioasă și vie, densă în nemișcare și mișcătoare în densitate - această muzică sondează cu încăpățânare lumea reală, ajungând să ofere imagini sonore ale unor fenomene sau stări neobișnuite. Două tipuri de mișcare muzicală îi sunt caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet de lucrări ce izvorăsc din statism, sentimente foarte subtile sunt transpuse în muzică cu o
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
Lui Călinescu nu-i plăcuse nici înainte Maiorescu. Reacția lui la articolul prin care Liviu Rusu îl reabilita în 1963 este, desigur, nepotrivită. Titu Maiorescu, socialist? se întreba din titlu Călinescu. Dar unele exagerări ale lui Rusu, în sensul spălării imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție a lui Călinescu de dragul polemicii. Și, în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii noastre literare. Venite din partea lui Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
tot așa. A și avut cu cei de la revista unu o polemică pe tema unei cronici în care susținea, pe drept cuvînt, că poetul Brățării nopților scrie o poezie clară pe care o "distruge" intenționat prin procedee formale sau că imaginile lui Voronca seamănă cu niște încîntători peștișori aurii scoși însă din acvariu, neavînd cu alte cuvinte limfă. Cum n-avea înțelegere pentru lirica avangardei, nici în linia exceselor lexicale, nici în aceea a absenței de simboluri, Jurnal de sex al
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
ajuns în mari capitale europene, unde la tot pasul ți se taie respirația de emoție și de admirație în fața atâtor construcții magnifice, din toate epocile, construcții care durează și vorbesc copleșitor despre vocația creatoare ca emblemă a omului. Prin opoziție, imaginea drumului de mizerie, subuman, ca o boală, de la ieșirea din țară, m-a urmărit pretutindeni, obsesiv. Mă întrebam (și nu izbuteam să însăilez un răspuns) cum de s-a putut strica în asemenea hal, am mai văzut drumuri proaste, dar
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
șapte feciori ai Vrâncioaiei. Numa' că Televiziunea și baciu' Cronos mi-au zdruncinat facultățile (de parcă până atunci nu-i fuseseră zgâlțâite de către Bachus! Dar v. și I. Moromete..., n.DH), fin'că mi s-a argumentat, doamnelor și domnule, cu imagini dintr-un reportaj teve, că nana Vrâncioaia a fost puțin și cam... "lele", adică a avut și o fată, Smaranda, zămislită din patriotism, dar și din respect sentimental pentru Ștefan cel Mare. Așadar, știind-o cu mult mai abrașă decât
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
Nouvelles publicau antologii românești și creau o punte de legătură între literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, Bujor Nedelcovici a tipărit, de curînd, în condiții grafice excepționale un album intitulat Lectorul de imagini și subintitulat Vandalism arhitectural în București, 1980-1987. Comentariile la teribilele imagini au apărut, cele mai multe, în România literară în 1994. Sînt mai multe capitole ale vandalismului, accentul căzînd pe distrugerea cartierului în care tronează astăzi Casa Poporului și blocurile așa-numitului
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, Bujor Nedelcovici a tipărit, de curînd, în condiții grafice excepționale un album intitulat Lectorul de imagini și subintitulat Vandalism arhitectural în București, 1980-1987. Comentariile la teribilele imagini au apărut, cele mai multe, în România literară în 1994. Sînt mai multe capitole ale vandalismului, accentul căzînd pe distrugerea cartierului în care tronează astăzi Casa Poporului și blocurile așa-numitului Centru Civic. Bujor Nedelcovici le-a fotografiat el însuși, nu fără
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
poate chiar mai pregnante la adresa autoaprecierii și înțelegerii individului cu sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru, cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
apar ca o masă amorfă, care stă la dispoziția intelectualilor, acceptând necondiționat toate afirmațiile lor. Complet lipsiți de discernământ, cititorii pot fi manipulați cu ușurință, convinși să cumpere cărți lipsite de valoare și atrași în false dezbateri de idei. Această imagine a cititorului-marionetă este una dintre multele carențe ale cărții. În ciuda disprețului pe care îl afișează față de intelectualii publici, Adrian Gavrilescu nu ezită să folosească exact tacticile pe care le atribuie acestora: argumentație superficială, explicații simpliste, predilecție pentru senzațional, eliminarea nuanțelor
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
cu sensurile "care publică opere" și "care îngrijește ediții") a apărut editor, cu sensuri mai apropiate (,care se ocupă de editarea operei altcuiva") sau mai depărtate (,director de ziar"; "responsabil de redacție"; "program de computer pentru elaborarea de texte și imagini"). În franceză au fost calchiate sensurile noi dezvoltate în engleză, astfel încît éditeur a ajuns să însemne și director de ziar sau program informatic de prelucrare a textelor. În română, la sensul "persoană care editează o operă", singurul cuprins în
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
la preluarea mandatului după lunga prezență benefică a lui Bernard Fevre d'Arcier, este una valoroasă. Fiecare ediție are cîte un artist important asociat, invitat, care, după temperament, se amestecă mai mult sau mai puțin în configurarea programului, dînd, însă, imaginea pentru fiecare an. Se crează astfel o anumită dinamică în plus, miza se nuanțează și ea, perspectivele asupra vibrațiilor fenomenului artelor spectacolului sînt personalizate, discuțiile devin punctuale și nu se prea bat cîmpii. Festivalul s-a transformat, an după an
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
de a ieși din lut, de a veni în fața noastră cu un ușor aer burlesc, misterios. Amîndoi încep să muncească lutul. Un balet al gesturilor multiple, primare, primordiale. Tăcere. Numai zgomotul ustensilelor care muncesc argila roșie. Un început. O dinamică. Imagini în mișcare, tablouri vivante care se construiesc și se deșiră amețitor. Un discurs vizual care vorbește despre materie și forța ei. Corpurile ies din argilă și sfîrșesc prin a fi absorbite de ea. Sfîrșit și început. Viață și moarte. Tablouri
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Câtă putere de îndurare îți trebuie pentru a face, noapte de noapte, față sutelor și miilor de decibeli eliberați de boxele montate direct sub geamul tău? Ce particularitate psihologică și fizică trebuie să posezi pentru a găsi o delectare în imaginea plajelor pline de chiștoace, de pungi de plastic, de resturi alimentare, necurățate cu săptămânile? Ce porniri penitente trebuie te anime pentru a accepta să parcurgi primejdiosul drum de la plajă la apa de-o curățenie îndoielnciă prin țesătura deasă și scârboasă
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
împletit cu retorica științelor naturii. Însă aceasta din urmă împrumutase foarte multe accente din reflexele arsenalului presuasiv al retoricii religiei că activitate umană paradigmatica. Sau, în cuvintele lui Rorty, "luminismul și-a țesut mult din retorica sa politică în jurul unei imagini a omului de stiință că un fel de preot, drept cel care a realizat contactul cu adevărul deasupra omului, fiind "logic", "metodic" și "obiectiv"24. Estimarea pe care o face autorul american este ca, desi atunci a fost foarte eficientă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dintre diversele servicii este necesară și este analizată din perspectiva interacțiunii și comunicării. În acest fel, spitalul devine, prin excelență, un simbol al activității colective și al cooperării 4. În același timp, realitățile de zi cu zi conduc la diminuarea imaginii ideale a spitalului că lăcaș al unei misiuni nobile și alunecarea spre căutarea perpeută a formelor de organizare ideale pentru eficientizarea resurselor economice și umane 5. După cum au remarcat Benamouzig și Pierru, tradițional, lumea medicală a fost structurată în jurul a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]