5,812 matches
-
cu ceaiuri dansante, cu muzică beton pe discuri de vinil de se încingea acul pick-up-ului; dansam tangou, rock, lambada, ah, și ce formații, ce cântăreți; unul si unul! Când dansam după Boney M era nebunie, toți băieții voiau să-l imite pe Alfonso Farrell, la melodia „Rasputin”. Eu mi-l imaginam cu barbă, ochi ageri, dansând cu mâinile pe genunchi, făcând piruiete care nu se mai terminau și-n jurul lui, formând un cerc, păpușile matrioșka. Din fiecare se elibera câte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? ― Adică tatăl spînzuratului?... Întrebă Bologa cu ochii cât pumnii, întinzînd gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? ― Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scârbă. Cel mult o circumstanță agravantă... ― O, o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îl lasă rece, gustă frumușel din bere și face aaaaaaaaa, În semn că nu există plăcere mai mare decât degustarea băuturii obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea În apă a malțului și a florilor de hamei. Gicu Îl imită aproape imediat, dar se abține de la sunete care să scoată În evidență plăcerea degustării. Sandu studiază câteva secunde eticheta sticlei de Tămâioasă, ca și cum nu ar fi Învățat pe dinafară, de atâta timp, tot ce scrie pe ea. Ehe, Gore, acu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când văd cum se cască pământul și aud popa... Dumnezeu să-l ierte... Gicu varsă câteva picături din pahar, iar Gore Îl imită și rostește un Dumnezeu să-l ierte, dar numai de ochii lumii... Apoi Întreabă: Era bătrân? Cine? Mortu`, de cine crezi că te-ntreb, de Moș Nicolae? Optzeci, da` se ținea bine și el, tot așa se mpăuna cu vreo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nimfe de-o marmoree zăpadă, Ce în apa lui cea clară cursului se lasă pradă, Duse de obrasnici unde cu glăscioare de argint! Și cuminți frunzele toate își comunică misteruri. Surâzând, clipind ascultă ochii de-aur de pe ceruri, Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie și amor. Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând... Îndată ajungem acasă, vere. Până atunci, însă, să-ți mai spun una de-a lui Creangă. El imita - cu accent ardelenesc - pe profesorul Suciu, care la propunerea de a se introduce o taxă pentru burlaci, numită „burlăcărit”, el ar fi răspuns cam așa: Onorabilul cetățean cere bunăoară ca noi burlacii să plătim de pildă sau de exemplu firește
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oră. Și-a găsit o slujbă, la un magazin. Patronii au fost de părere că accentul ei demodat le va face plăcere clienților. A fost concediată în mai puțin de o lună, motivul principal fiind acela că se apucase să imite accentul celei mai puțin educate dintre vânzătoare și, în parte, pentru că uneori nu venea deloc la serviciu. Acum era foarte sigură că urma să aibă un copil. Și, pentru că soțul ei încă nu o abandonase de tot, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de azi. Barbaria, după 72 {EminescuOpXV 73} părerea mea, nu consistă în stadiul de cultură mai jos al unui popor față cu altul, dacă acel stadiu e normal, adică propriu, ci ea se ivește abia acolo unde cel din urmă imitează pe cel dentăi în manifestațiuni esterioare de viață, fără să fi pătruns în sucul și sângele culturei străine. Un om cu minte se iubește înainte de toate mai mult pe sine și pe ai săi - unul primitiv e-n stare să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la nemți or la francezi, fiecare om de la noi ce-a venit cu cultura străină se crede îndreptățit, ba chiar dator, de-a da lecțiuni poporului și de-a ști toate celea mai bine decât dânsul. Băieți fără de simțire, cari imită iară de-a-nțelege pe Schiller, pe Paul Heyse ș. a. vor să-nvețe pe* poporul nostru cum să simtă. Am auzit singur cu urechile mele pe un asemenea esemplar de secătură zicând "că poporul nostru trebuie să-nvețe a simți, căci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia să se înăsprească prin răceală. Modul cu care-a venit cu cățel - cu purcel din Galiția. Gramatica lui Ollendorf. Maria Buicliu. Vlachos. ["CÎND AM VENIT DE LA BLAJ"] 2257 Urmărirea din partea mea a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. Și-au lăsat instrumentele medicale trântite acolo, Laur i-a întins mâna politicos să o ajute; ceilalți, obligați, i-au imitat parcă imaginea lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă orbită de stropi îl aștepta dând moale, haotic din mâini, parcă fără voință, ezitând și încercând totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista în acele mișcări un erotism camuflat ca dansul preludiu al păsărilor pentru ce va urma. Laur a intrat cu capul sub apă ținându-și respirația și a apucat-o de mâini ajutând-o să i se urce cu picioarele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zgomote, în timp ce cu mâna cealaltă trebuia să ridic ușor de poartă, ca nu cumva, odată deschisă, să o ia la vale hârșâind infernal tot pietrișul de pe caldarâmul din curte. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc, imitând tunetele cu ea? Ei, cam așa făcea și tabla aia din poarta ei, când nu reușeam să strunesc "zăvorulălamare" și îl loveam de opritor, dacă, repet, nu o apăsam, mai ții minte, nu, cu genunchiul, dar nu prea tare, asta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o vreme în stilul lui. N-am să uit niciodată nebunia care a-nceput de atunci și care-a durat tot liceul. Eram amețit, halucinat de poezie. Din aproape în aproape, descopeream câte un poet, român sau străin, și îl imitam cu sentimentul că scriu de fiecare dată în singurul fel posibil, că am descoperit punctul culminant al poeziei. Ce fericire când am descoperit simbolismul francez și când i-am citit pe Rimbaud și Verlaine, apoi pe Valery și Perse! Mi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce respectă niște canoane impuse de ideologi și are o finalitate etico-socială fără echivoc. El respinge imitația tuturor lucrurilor din natură, oricât de meșteșugit ar fi făcută. Periculoase, mai presus de orice, sânt considerate două lucruri: realismul unei arte care "imită" lumea așa cum e și nu cum ar trebui să fie în mod ideal, și talentul în exercitarea acestei arte. O teribilă tulburare în fața Adevărului și a Frumosului este trăită de ideolog, care le îndepărtează cu teamă, 69 ca pe niște
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și a Frumosului este trăită de ideolog, care le îndepărtează cu teamă, 69 ca pe niște ispite: Dacă, prin urmare, ne-ar sosi în cetate vreun bărbat în stare, prin iscusința sa, să se preschimbe în toate felurile și să imite toate lucrurile și dacă ar voi să ne arate creațiile sale, noi am îngenunchea dinaintea lui ca dinaintea unui om divin, minunat și plăcut, dar i-am spune că un atare bărbat nu-și află locul în cetatea noastră, nici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai frumoasă dintre toate orînduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele." Poetul găsește aici mediul său, libertatea de a "imita", cum spun anticii, toate formele, toate limbajele: "Mai întîi, așadar, nu sânt ei liberi, iar cetatea nu este plină de libertate și de îngăduința de a vorbi și nu e cu putință în ea să faci ce poftești?" Haosul și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul timpului. în baladele sale, Doinaș nu a imitat edificii întregi și strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul și degetele de mult pierdute. Criticii care au interpretat poemele sale ca fiind balade genuine "reînviate", cu forma lor, cu apartenența
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
filozofie în poeme ca "Balada lui Sf. Gheorghe fals" sau în "Mistrețul" cel notoriu, ca și când ele ar fi piese moderniste, de tipul "Oului dogmatic". Nu e vorba aici de nici o inițiere, de nici o revelație, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic și absurd, ca în Godot sau în Urmuz. Au existat odată, pare a spune Doinaș în fiecare vers al său, marii maeștri, artiștii vechi și buni, grecii din antichitate, Holderlin, Goethe... La ei vom visa mereu, scrierile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
magazie, unde trebuie să fi fost de asemenea microfoane, dar unde se-ncingeau totuși cele mai ambigue (și uneori deloc ambigue) discuții. N-am să uit dimineața în care Biju (amicul nostru Ioan T. Morar) s-a apucat să-l imite pe Ceaușescu cu o voce atât de vibrantă, că duduiau geamurile. Era în '88 140 și ne tăvăleam pe jos de râs, fără să ne pese că am fi putut fi toți săltați oricând. Ce vremuri! Când solidaritatea generației noastre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu Nicolae Manolescu. Practic, mai toate ideile mele în privința 160 literaturii moderne sânt îndatorate studiilor din "Arca lui Noe" și din "Despre poezie". Opțiunile mele politice consună cu cele din "Ochiul magic". Mă pomenesc câteodată, în vreo discuție, că îi imit felul de-a spune "absolut remarcabil", sau "absolut extraordinar", ca și alte expresii specifice lui. Nu i-am fost student, dar nu i-am spus niciodată altfel decât "domnule profesor". Așa se face că am ales ca titlu pentru aceste
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Modernismul propriu-zis, împreună cu avangardele și suprarealismul, constituie nouăzeci de procente din literatura care s-a scris în acest secol în România. Proust a fost adulat, Papini a fost zeificat, Joyce a fost cultivat și contestat cu pasiune, Faulkner a fost imitat până la exces. Avem un Kafka român (M. Blecher), avem 199 o Virginia Woolf româncă (Hortensia Papadat-Bengescu) și un Gide român (Camil Petrescu). Avem și autori fără echivalent în literatura lumii, ca marele poet Arghezi. Nu am nici un fel de complexe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rezultă din acest tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a funcționat cu o precizie țeapănă și caricaturală, imitând în grotesc măreția mitică. Desigur, vine vremea când fătul e expulzat din uter, când primii oameni sânt izgoniți din paradis. Pentru neamurile din Balcani coborârea în istorie a fost provocată de brusca, imatura, catastrofala conștiință a diferenței, în Evul Mediu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]