3,516 matches
-
dimensiuni sau trăsături ale actului, personajului, sau ale împrejurării în care apar etc.: "Ce mai faci? se interesă Ion cu voce tare, în timp ce deschidea ușa către camera din spate". Discursul atributiv dintr-o narațiune este echivalent cu setul de PROPOZIȚII INCIDENTE din acea narațiune. ¶Prince 1978; Shapiro 1984. discurs auctorial [authorial discourse]. Un discurs narativ care arată semne ale NARATORULUI sau AUTORULUI său, ca și ale autorității sale incontestabile. Ca mod discursiv, discursul auctorial corespunde SITUAȚIEI NARATIVE AUCTORIALE; el este discursul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
-i așa? întrebă Hans Castorp, înclinîndu-se o dată cu răspunsul"; "Și ce fel de ambasador ești dumneata, dacă-mi pot permite întrebarea? gîndi Hans Castorp. Și spuse cu voce tare: Mulțumesc, domnule profesor Naphta". Uneori, formulările nu sînt însoțite de o propoziție incidentă, dar medierea naratorială e indicată de semnele citării, linioare etc.: "Ce mai faci? Foarte bine! Dar tu?" În DISCURSUL-DIRECT LIBER nu se folosesc propoziții incidente și nici nu există alte semne de mediere naratorială. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Lanser
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu voce tare: Mulțumesc, domnule profesor Naphta". Uneori, formulările nu sînt însoțite de o propoziție incidentă, dar medierea naratorială e indicată de semnele citării, linioare etc.: "Ce mai faci? Foarte bine! Dar tu?" În DISCURSUL-DIRECT LIBER nu se folosesc propoziții incidente și nici nu există alte semne de mediere naratorială. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Todorov 1981. Vezi și DISCURS REPRODUS. discurs-direct incident [tagged direct discourse]. Un DISCURS DIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-direct liber [free
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
LIBER nu se folosesc propoziții incidente și nici nu există alte semne de mediere naratorială. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Todorov 1981. Vezi și DISCURS REPRODUS. discurs-direct incident [tagged direct discourse]. Un DISCURS DIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-direct liber [free direct discourse]. Un TIP DE DISCURS prin care (se pretinde că) enunțurile sau gîndurile unui personaj sînt date așa cum le formulează personajul, fără vreo mediere naratorială (DISJUNCȚII, semne ale citării, linii de despărțire etc.). În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
uit mai bine", am spus" devine " Am spus că vreau să mă uit mai bine"; ""L-am omorît pe tata", strigă Oedip" devine "Oedip strigă că și-a omorît tatăl". Se poate face o distincție între DISCURSUL INDIRECT "normal" sau INCIDENT (care implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ "el a spus că", "ea gîndi că" care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate) și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (care nu face toate acestea și care își apropie cel puțin cîteva din trăsăturile ENUNȚULUI care aparțin
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
devine " Am spus că vreau să mă uit mai bine"; ""L-am omorît pe tata", strigă Oedip" devine "Oedip strigă că și-a omorît tatăl". Se poate face o distincție între DISCURSUL INDIRECT "normal" sau INCIDENT (care implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ "el a spus că", "ea gîndi că" care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate) și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (care nu face toate acestea și care își apropie cel puțin cîteva din trăsăturile ENUNȚULUI care aparțin personajului). ¶Banfield 1982; Chatman 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și care își apropie cel puțin cîteva din trăsăturile ENUNȚULUI care aparțin personajului). ¶Banfield 1982; Chatman 1978; Genette 1980, 1983; Mendilow 1952; Todorov 1981. Vezi și DISCURS TRANSPUS. discurs-indirect incident [tagged indirect discourse]. Un DISCURS INDIRECT însoțit de o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. ¶Chatman 1978. discurs-indirect liber [free indirect discourse/erlebte rede]. Un TIP DE DISCURS care reprezintă enunțurile sau gîndurile unui personaj. Discursul-indirect liber (MONOLOG NARAT, VORBIRE ȘI GÎNDIRE REPREZENTATE, STIL-INDIRECT LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
free indirect discourse/erlebte rede]. Un TIP DE DISCURS care reprezintă enunțurile sau gîndurile unui personaj. Discursul-indirect liber (MONOLOG NARAT, VORBIRE ȘI GÎNDIRE REPREZENTATE, STIL-INDIRECT LIBER, NARAȚIE SUBSTITUTIVĂ) posedă însușirile gramaticale de DISCURS INDIRECT "normal", dar nu implică o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ ("el a spus că", "ea gîndi că") care introduce și califică enunțurile și gîndurile reprezentate. În plus, el manifestă cel puțin una din trăsăturile ENUNȚULUI personajului (cîteva din trăsăturile asociate, de regulă, cu discursul unui personaj prezentat direct, cu discursul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURS INDIRECT) și DISCURSUL NARATIVIZAT, discursul reprodus este, în concepția lui Genette, unul din cele trei moduri esențiale de reprezentare a enunțurilor și gîndurilor verbale ale personajelor. ¶Discursul reprodus se distinge formal de DISCURSUL NEMEDIAT (DISCURSUL-DIRECT LIBER) printr-o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ (sau altă formă de mediere naratorială) care introduce cuvintele ori gîndurile personajelor. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și TIPURI DE DISCURS. discurs relatat [recounted discourse]. Vezi DISCURS NARATIVIZAT. ¶Todorov 1981. discurs transpus [transposed discourse]. DISCURS INDIRECT. Împreună cu DISCURSUL REPRODUS (DISCURSUL DIRECT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
temporală a unui episod încetează; atenția este atrasă de relațiile de simetrie, antiteză, gradație, repetiție etc. între constituenții episodului, iar înțelesul izvorăște din aceleași relații, ca în scena iarmarocului din Doamna Bovary. ¶Frank 1945. formulă inquit [inquit formula]. O PROPOZIȚIE INCIDENTĂ; o propoziție atașată la reprezentarea enunțurilor sau gîndurilor, subliniind una din calitățile lor și identificîndu-l pe vorbitor sau gînditor. În "Maria a spus că-i obosită" și "Ce mai faci? întrebă Nancy", cuvintele în italice constituie formule inquit ("se spune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Rimmon 1976. Vezi și ANALEPSĂ, ORDINE. prolog [prologue]. O secțiune inițială în unele narațiuni, care precede și nu include EXPOZIȚIUNEA, SITUAREA ÎN INTRIGĂ sau o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj (vorbire sau gîndire verbalizată) și care individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse aspecte ale actului, personajului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și ANALEPSĂ, ORDINE. prolog [prologue]. O secțiune inițială în unele narațiuni, care precede și nu include EXPOZIȚIUNEA, SITUAREA ÎN INTRIGĂ sau o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj (vorbire sau gîndire verbalizată) și care individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse aspecte ale actului, personajului, mediului în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj (vorbire sau gîndire verbalizată) și care individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse aspecte ale actului, personajului, mediului în care apar ele etc. Propozițiile incidente pot însoți DISCURSUL DIRECT ("Ce faci aici? întrebă el, cu un zîmbet") sau DISCURSUL INDIRECT ("Ea spuse că este epuizată"). În DIALOGUL FRAGMENTAR, ca și în DISCURSUL-DIRECT LIBER și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (exceptînd parantezele și în opoziție cu DISCURSUL-INDIRECT INCIDENT), propozițiile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prezicerile, sau imaginația (Ryan). ¶Doležel 1976; Ryan 1985. Vezi și FUNCȚIE DE AUTENTIFICARE. V vedere din interior [inside view]. Reprezentarea minții unui personaj. ¶Booth 1983 [1976]. Vezi și AUTORITATE. verbum dicendi [verbum dicendi]. Un verb care poate apărea într-o PROPOZIȚIE INCIDENTĂ. Verba dicendi (verbele zicerii) pot să apară în DISCURSUL DIRECT sau INDIRECT, constituind o clasă care este, de obicei, considerată ca incluzînd nu numai verbe de comunicare lingvistică ("a spune", "a întreba", "a răspunde", "a jura", "a striga" etc.), ci
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
averi, nici merinde” (C. Negruzzi); - subordonata consecutivă urmează Întotdeauna după regenta ei și se desparte, În general, prin virgulă de aceasta: „I-oi face eu cumătrului una, de și-a mușca labele (I. Creangă). O atenție deosebită trebuie acordată propozițiilor incidente, intercalate Într-o frază, care se despart prin virgulă sau linii de pauză: „Ia citește-mi-o și mie, zise Grigoriță cum stătea cu fața-n sus și căsca, să văd ce prostie ai scris” (C. Hogaș). 5.5. Punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în context școlar. București: Editura Didactică și Pedagogică. Faber, A., & Mazlish, E. (2002). Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală. Traducere de Irina Negrea. București: Curtea Veche Publishing. Felecan, D., & Manu Magda, M. (2010). Dialogal și dialogic: cazul enunțurilor incidente în limba română actuală. In Ionescu-Ruxăndoiu, L. (coord.). Dialog, discurs, enunț. In memoriam Sorin Stati (261-280). București: Editura Universității din București. Fine, D. (2008). Arta de a-ți cultiva noi relații: inițiază conversații, întreține-le, construiește relații, dezvoltă prietenii și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și marcă a raportului de subordonare în frază (element de relație). Adverbele care transmit informație stilistică nu îndeplinesc, în enunțul din care fac parte, nici o funcție sintactică; ele au doar funcție stilistică/ emfatică: Chiar el a făcut asta., respectiv valoare incidentă: Mâine, probabil, va fi frumos. Adverbele de afirmație/ negație, care transmit informație logică, se constituie în unități sintactice de sine stătătoare, de exemplu, în: Ai citit cartea? Da. adverbul de afirmație da este substitut de propoziție ("Am citit cartea."); dacă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
superlativului absolut al adverbului repede. Ilustrați, în enunțuri, sensurile adverbului odată. Exemplificați, în enunțuri, cinci locuțiuni adverbiale de loc, de timp, de mod, de cauză și de scop. Formulați două enunțuri în care adverbul desigur să aibă valoare de element incident, respectiv de termen regent al unei propoziții subordonate subiective. Exemplificați, într-un enunț, valoarea predicativă a unui adverb format prin conversiune. Interjecție Exemplificați câte două interjecții formate prin compunere prin alăturare cu cratimă, respectiv prin conversiune. Precizați, pentru interjecțiile din
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
raporturi de coordonare și de subordonare: A scris/, dar nu a fost atent la toate detaliile/ pe care le semnalase profesorul.; * fraze cu raporturi de coordonare și de incidență: Hai și tu,/ zise băiatul/ și zâmbi încurajator. (coordonare în plan incident); Hai și tu/ și dă o mână de ajutor,/ zise băiatul. (coordonare în planul comunicării propriu-zise); * fraze cu raporturi de subordonare și de incidență: Hai și tu,/ zise băiatul,/ care zâmbi încurajator. (subordonare în plan incident); Hai și tu/ să
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
încurajator. (coordonare în plan incident); Hai și tu/ și dă o mână de ajutor,/ zise băiatul. (coordonare în planul comunicării propriu-zise); * fraze cu raporturi de subordonare și de incidență: Hai și tu,/ zise băiatul,/ care zâmbi încurajator. (subordonare în plan incident); Hai și tu/ să dai o mână de ajutor,/ zise băiatul. (subordonare în planul comunicării propriu-zise); * fraze cu raporturi de coordonare, de subordonare și de incidență: Hai și tu/ și dă o mână de ajutor, că ne cam presează timpul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și dă o mână de ajutor, că ne cam presează timpul/ zise băiatul/ și zâmbi încurajator,/ ca și cum ceilalți ar fi avut nevoie de o motivație în plus. (coordonare în planul comunicării propriu-zise; subordonare în planul comunicării propriu-zise și în plan incident). (c) Substitutul de propoziție/ frază 130 este o unitate sintactică ce reflectă, în planul comunicării, al vorbirii, aplicarea principiului economiei; sunt folosite, astfel, contextual, cu valoare de propoziție sau frază, unități precum: adverbe de afirmație, interjecții, vocative etc. De exemplu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
oriunde își dorește.; * juxtapunere (mai rar): Ai carte,/ ai parte. (prima propoziție, circumstanțială condițională, este subordonată celei de-a doua). (d) Raportul de incidență 136 reflectă, la nivelul conținutului, relația, în cadrul mesajului, dintre planul comunicării propriu-zise și planul comentariilor (plan incident). La nivelul formei, acest raport sintactic este marcat cu precădere prin izolarea, în context, a elementelor incidente, indiferent de realizarea acestora: cuvinte/ expresii incidente (Mâine, probabil, va ploua.; Mâine, fără doar și poate, va primi răspunsul așteptat.), propoziții principale incidente
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de-a doua). (d) Raportul de incidență 136 reflectă, la nivelul conținutului, relația, în cadrul mesajului, dintre planul comunicării propriu-zise și planul comentariilor (plan incident). La nivelul formei, acest raport sintactic este marcat cu precădere prin izolarea, în context, a elementelor incidente, indiferent de realizarea acestora: cuvinte/ expresii incidente (Mâine, probabil, va ploua.; Mâine, fără doar și poate, va primi răspunsul așteptat.), propoziții principale incidente ( Hai și tu, o rugă băiatul.), propoziții secundare incidente (Mâine, după cum s-a spus la știri, va
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
136 reflectă, la nivelul conținutului, relația, în cadrul mesajului, dintre planul comunicării propriu-zise și planul comentariilor (plan incident). La nivelul formei, acest raport sintactic este marcat cu precădere prin izolarea, în context, a elementelor incidente, indiferent de realizarea acestora: cuvinte/ expresii incidente (Mâine, probabil, va ploua.; Mâine, fără doar și poate, va primi răspunsul așteptat.), propoziții principale incidente ( Hai și tu, o rugă băiatul.), propoziții secundare incidente (Mâine, după cum s-a spus la știri, va fi miting.), fraze incidente ( Hai și tu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
incident). La nivelul formei, acest raport sintactic este marcat cu precădere prin izolarea, în context, a elementelor incidente, indiferent de realizarea acestora: cuvinte/ expresii incidente (Mâine, probabil, va ploua.; Mâine, fără doar și poate, va primi răspunsul așteptat.), propoziții principale incidente ( Hai și tu, o rugă băiatul.), propoziții secundare incidente (Mâine, după cum s-a spus la știri, va fi miting.), fraze incidente ( Hai și tu/, o rugă băiatul pe sora lui, dorind/ să aibă companie.) etc. Construcțiile incidente sunt întotdeauna izolate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]