6,831 matches
-
În ajutorul nostru vor veni două afirmații din filozofia științei, expuse în Cursul2- prima, că orice testare implică emiterea unei judecăți privind valoarea constatărilor obținute; și a doua, că nu se poate dovedi ceva ca adevărat, deoarece există un număr infinit de cazuri care nu au fost cuprinse în studiu, dar se poate câteodată susține că ceva este, probabil, infirmat de datele colectate. Ipoteza nulă este negația ipotezei care se dorește a fi testată. O afirmație ar putea susține că studenții
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de a ne furniza informații valoroase cu privire la populație în totalitatea sa. Este important de observat că reprezentativitatea unui eșantion trebuie să fie exprimată drept o funcție a distanței sale față de media populației. Să ne imaginăm că am avea un număr infinit de eșantioane aleatorii, toate extrase corect dintr-o populație în număr finit. Unele ar avea medii de eșantion relativ depărtate de media populației, dar cele mai multe nu. Teorema limitei centrale stabilește că distribuția unui număr infinit de medii de eșantion în jurul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
că am avea un număr infinit de eșantioane aleatorii, toate extrase corect dintr-o populație în număr finit. Unele ar avea medii de eșantion relativ depărtate de media populației, dar cele mai multe nu. Teorema limitei centrale stabilește că distribuția unui număr infinit de medii de eșantion în jurul mediei populației se va prezenta întotdeauna în formă de „curbă normală”. Trăsăturile principale ale curbei normale au fost discutate în Cursul 10. Această curbă este simetrică și are o distribuție în care media, mediana și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cultura. Folosind exemplul de mai sus, simplul fapt că Orașul A a optat pentru o formă privată de colectare a gunoiului, în timp ce Orașul B își păstrează serviciile publice, implică existența probabilă a unor diferențe esențiale între ele. Există un număr infinit de criterii de comparație posibile și, implicit, o probabilitate foarte înaltă că nu vom găsi similitudini perfecte la nivelul observațiilor. Soluția vine din partea teoriei și modelării riguroase. La fel ca și în cazul cvasi-experimentelor, nu putem controla totul. Sarcina modelatorului
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
două activități la fel de necesare, chiar dacă diferite. Faptele fără teorie sunt oarbe, teoria fără fapte este goală. Dar această argumentație merge mai departe: înțelegerea se desfășoară într-un proces care decurge de la teorie înspre fapte și nu invers. Există un număr infinit de lucruri de observat și înregistrat, referitor la orice fenomen din lume. Teoria este aceea care ne îndrumă înspre a observa doar unele dintre acestea și anume acelea pe care le considerăm importante. Mai mult, nici un fapt nu există independent
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sunt analizate, cu o priză mai strânsă la text, piesele shakespeariene Măsură pentru măsură și Coriolan. O punte leagă cele două reliefuri interpretative - ideea de absolut. Și fanaticul Angelo, și impulsivul Coriolan tind spre această himeră ce se boltește cu infinite reverberări și peste povestea lui Hamlet, „cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Visul nu este, pentru corifeii o., ceva care trebuie memorizat ori transcris, un rezervor de imagini sau evenimente utilizabile ca atare, ci un „îndreptar legislativ”. Explicații convergente furnizează și D. Țepeneag: „Literatura onirică e o literatură a spațiului și timpului infinit, e o încercare de a crea o lume paralelă, nu omoloagă, ci analoagă lumii obișnuite. E o literatură perfect rațională în modalitatea și mijloacele ei, chiar dacă își alege drept criteriu un fenomen irațional. Și, în orice caz, literatura onirică nu
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
numeric egală cu aproximativ jumătate din masele atomice. Personalitatea „mai puternică decât viața” a lui Rutherford i-a impresionat pe toți cei care l-au întâlnit. Era un barbat înalt, cu o voce sonoră, cu o mare energie, cu o infinită încredere în sine și lipsit de modestie. Cand un coleg a remarcat abilitatea lui Rutherford de a fi mereu „pe creasta valului“ cercetării științifice, el a replicat prompt: „Păi, de ce nu? La urma urmei, eu am facut valul, nu?” WILLARD
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Șezătoarea”), la care se adaugă mai extinsele studii antroposociologice despre țăranul român. Adevărată mină de informații literare, istorice și etnofolclorice, din care oferea oricui i se adresa, „Moș Gheorghe” a lăsat imaginea unui „om al cărții” (Șerban Cioculescu) de o infinită generozitate și modestie, confirmată de o fabuloasă corespondență și de mărturiile contemporanilor. SCRIERI: Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 123-222; Corespondență, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1977; Scrieri, I-II, îngr. și introd
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
nevrozele”, spiritualizate, dau „sufletului aripi de pasăre albastră”, ființa se simte absorbită în penajul acestei păsări, muză, alter ego oniric și poetic, evadând, ca într-o „camee”, în zona unei veșnicii spațiale care este opera de artă. Singură în noaptea infinită, instalată în eul propriu, poeta se simte stăpână pe ea, „închisă ca-ntr-un turn”, aspirând parcă spre reificare. Întregire (1936) atestă o schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
abuz de interpretare. La urma urmei, au existat printre farisei și caractere excepționale: Nicodim, bunăoară (Ioan 3, 1). Părinții Bisericii însă - dintre care nu puțini mânuitori ai adjectivului - ne cer să vedem în Evanghelie documentul care proclamă de sus valoarea infinită a excepției, în contra gândirii masificate. Atunci când riscă să spună prea mult, această carte nu vrea decât să confirme înțelepciunea tradiției, care vede în teologie un comentariu la experiența personală a libertății. Eseurile de față se doresc a fi niște punți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot lucrul bun. Am putea uita pentru totdeauna ideea că teologia ar fi o facultate pe care o absolvim, eventual, în anii tinereții. Raportul e invers. Teologia ne absolvă neștiința și păcatul. Pentru aceasta, ea smulge mereu din partea noastră datoria infinită de a mărturisi cât bine ni s-a făcut: „Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
românească îl poate juca, din dragoste față de aproapele, în următorii treizeci de ani. Așa cum alții s-au jertfit, părăsindu-și meleagurile natale pentru a le vesti Evanghelia, românii ortodocși pot resimți astăzi sarcina incomodă față de minoritatea țigănească. Mizând pe resursele infinite ale iubirii care „pe toate le nădăjduiește”, viitorul rămâne deschis. Urgența integrăriitc " Urgența integrării" Într-un timp în care identitățile naționale în Europa sunt chemate la osmoză, ecuația culturală schițată mai sus ne îndeamnă la câteva judecăți temeinice. Se cere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un adevăr universal fără să-l fi căutat vreodată. Nu în primul rând de erudiți are nevoie Biserica 2, ci de oameni care au descoperit entuziasmul cunoașterii vii și al iubirii spontane, firescul vieții duhovnicești, bucuria slujirii aproapelui și exigențele infinite ale Înțelepciunii lui Dumnezeu. Încă o dată: sunt meritorii acele școli de teologie care dau diploma unor oameni maturi intelectual, sănătoși emoțional, puternici duhovnicește, responsabili din punct de vedere civic, muncitori prin educație și mai ales, într-un sens deopotrivă literal
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
qua religie - și-ar putea recupera numeroșii săi talanți diplomatici. La școală, copiii ar putea învăța arta învecinării prin asceza recunoașterii aproapelui. În biserică, și doar acolo, unii vor putea afla ceva în plus: care sunt rațiunile necreate ale acestei infinite etici a dialogului. Despărțirea apelor: Biserica și Securitateatc "Despărțirea apelor \: Biserica și Securitatea" Go to a nunnery!... Be off to a nunnery!... To a nunnery - go! William Shakespeare, Hamlet, actul III, scena 1 Tabloul confuzieitc "Tabloul confuziei" Ne-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc al diferențelor într-o intimă proximitate față de Zeu ori daimon. Nu doar tăcere mistică, dar nici retorică incontinentă, dialogul conduce rațiunea spre Unul indivizibil aflat la o infinită distanță de împrăștierea naivă și nativă a „înțelepciunii” populare. Descoperirea centrului presupune deci efortul concentrării. Fără disciplina atenției, cele mai bune intenții etice se risipesc în van. Adevărul trebuia căutat împreună. Dezvăluirea „centrului” sau a „originii” (archy) era situată mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viață după principii abstracte, ci caută mereu concretul personal și comunitar al vieții. Generalitățile îl plictisesc, căci agenda sa de lucru este scrisă „pe tabla de carne a inimii”. Sensul adevăratei catolicități se descoperă, în ortodoxie, prin participarea noastră în infinita dăruire de Sine a Fiului către Tatăl prin Duhul Sfânt. Doar cu această viziune în minte poate institui cineva „sacramentul aproapelui necunoscut”. Teodor Baconsky - ale cărui competență și inteligență au fost mereu prea puțin „folosite” de către Departamentul de Relații Externe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religia neputinței. În inima vieții de rugăciune a celor credincioși lui Dumnezeu stă puterea de a te întoarce dinspre neant către lumină, prefăcând deșertăciunea trecutului într-un imn de slavă. Rugăciunea face din fiecare creștin un om convertit la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o face -, pe atât este de necesar. Dacă ar exista o definiție pe care acest gânditor fluid și imprevizibil ar accepta-o flatat, îmi imaginez că ea n-ar putea proveni decât din Nietzsche. Filozoful german spunea despre sine, cu infinită precizie: „Sunt o nuanță”. La aceasta, eseistul român își adaugă atributul ingenuității, care-i transformă identitatea aparent contradictorie într-un fapt paradoxal. H.-R. Patapievici a scris în ultimii ani cu o egală competență despre lumea lui Dante, istoria fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau cosmoteologie și, respectiv, o teologie transcendentală sau onto-teologie) primește sarcina demonstrării existenței lui Dumnezeu 1. Condamnat iremediabil la condiția de subiect subzistent (subjectum), Dumnezeu devine pentru toți modernii o realitate autonomă. Descartes (1596-1650) vorbește despre causa sui ca „substanța infinită, independentă, în mod suprem inteligentă și puternică” (Responsiones I, IV)2, în timp ce Spinoza (1632-1677) postulează „substanța cu infinite atribute”, Malebranche (1638-1715) tematizează „Ființa infinit perfectă”, iar Leibniz (1646-1716) vorbește despre „rațiunea suficientă” (Principes de la Nature et de la Grace, ¬8). Kant
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la condiția de subiect subzistent (subjectum), Dumnezeu devine pentru toți modernii o realitate autonomă. Descartes (1596-1650) vorbește despre causa sui ca „substanța infinită, independentă, în mod suprem inteligentă și puternică” (Responsiones I, IV)2, în timp ce Spinoza (1632-1677) postulează „substanța cu infinite atribute”, Malebranche (1638-1715) tematizează „Ființa infinit perfectă”, iar Leibniz (1646-1716) vorbește despre „rațiunea suficientă” (Principes de la Nature et de la Grace, ¬8). Kant (1724-1804) recunoaște maiapoi doar „fondatorul moral al lumii” (Critica rațiunii practice), iar Hegel (1770-1831) consacră „conceptul însuși”, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu devine pentru toți modernii o realitate autonomă. Descartes (1596-1650) vorbește despre causa sui ca „substanța infinită, independentă, în mod suprem inteligentă și puternică” (Responsiones I, IV)2, în timp ce Spinoza (1632-1677) postulează „substanța cu infinite atribute”, Malebranche (1638-1715) tematizează „Ființa infinit perfectă”, iar Leibniz (1646-1716) vorbește despre „rațiunea suficientă” (Principes de la Nature et de la Grace, ¬8). Kant (1724-1804) recunoaște maiapoi doar „fondatorul moral al lumii” (Critica rațiunii practice), iar Hegel (1770-1831) consacră „conceptul însuși”, fără a disocia ferm între ființă și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ecumenice, cel puțin - a ajuns să fie scrisă fără „ipoteza Dumnezeu”. Foarte previzibil, specialiștii disciplinei au răspuns la excesul de generalizare printr-o erupție diluviană de studii bine focalizate. Astăzi, erudiții pot anexa acestui generos subiect logic - istoria - un număr infinit de predicate. Nu ne lipsește astăzi o „istorie a istoriei universale”. Deși având o perspectivă macroculturală îndatorată sociologiei, membrii L’École des Annales n-au renunțat la idealul exhaustivității, aplicat însă nu în relație cu generalul metafizic (care pentru istorici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păstra totodată lucizi și sănătoși, gata să trăim împreună cu viața desfigurată a umanității. Ancorarea recentei conștiințe moderne într-o perspectivă globală face posibil acest transfer de la etic la spiritual. Figuri alese în artă, literatură sau filozofie ne-au vorbit despre infinita fragilitate și umilință a faptului de-a fi, care, privit ca dar, inculcă o infinită datorie. Experiența holistică a condiției tragice a umanității, de la Adam până la ultimii fii risipitori ai veacului, este rezervată, în ascuns, doar sfinților. Liturghia sfinților cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conștiințe moderne într-o perspectivă globală face posibil acest transfer de la etic la spiritual. Figuri alese în artă, literatură sau filozofie ne-au vorbit despre infinita fragilitate și umilință a faptului de-a fi, care, privit ca dar, inculcă o infinită datorie. Experiența holistică a condiției tragice a umanității, de la Adam până la ultimii fii risipitori ai veacului, este rezervată, în ascuns, doar sfinților. Liturghia sfinților cuprinde, prin definiție, rugăciunea de pocăință și de mijlocire pentru întreaga lume, alături de euharistie și doxologie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]