3,659 matches
-
în 1970, alături de Dan Pița, cu un film-în-tandem Nunta de piatră , ecranizare artistică a unor nuvele de Agârbiceanu) a reușit un transfer inteligent de intensitate dinspre spiritul cărții spre semnificantul filmului, ajungând într-un mod total empiric și cu siguranță inocent la o suprapunere subtilă de discursuri (vizual/sonor) ce amintește de experimentele cinematografice ale lui Marguerite Duras. Dar perioada de dinainte de 89 este marcată de două ecranizări puternice, ce reprezintă, fiecare în parte, două modalități viabile de a transpune modern
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
apare desfigurată, de nerecunoscut. O port în mine cu spaimă și tristețe, ca pe un avertisment tragic. [...] Tu nu-ți poți închipui ce viață de câine ducem aici. Familia Pal. țipă, urlă și ne svârle epitete din care cel mai inocent e „mârșavi“, ne amenință. Să știi că aici nimeni nu va interveni pentru tine, căci fiecare va fi socotit ca un complice. Am simțit-o la Jeb[eleanu] care m’a întrebat: „Aveți pe cineva la minister?“, dar care nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic și mai ia o gură de șampanie. Și... cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin cu șampanie, iar eu mă uit la Michael cu subînțeles. Tocmai discutam despre nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
telefon... aici? Nu se poate. Robyn nu aparține acestei lumi, ea aparține lumii New Yorkului. E ca atunci când oamenii se întorc în timp și schimbă cursul celui de-al doilea război mondial. — E o prietenă de-a ta? zice mami inocentă. Am avut o mică discuție amicală despre nuntă... Pământul începe să-mi tremure sub picioare. — Și... ce ți-a spus? reușesc să îngaim. Nimic deosebit! Mami mă privește ușor mirată. M-a întrebat în ce culoare mă îmbrac... și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar nu numai disprețul creștinilor față de comunitatea evreiască trebuia să crească, ci și ura. Pentru asta, proxeneții evrei trebuiau să răpească, să recruteze, să corupă și să oblige la prostituție nu doar fete evreice, ci și tinere creștine, sărace și inocente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, scriitorul român Ion Ghica a excelat În astfel de acuzații. „O mulțime de aceste femei [ovreice] - scria el, la Londra, În 1884 - cutreeră orașele și cătunele Engliterei În sus și’n jos, vânând la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
preotul anglican John Donne Într-o predică din 1627, evreii au fost „o Întreagă nație de Caini, pribegi și vagabonzi”. Este „o descriere care combină condamnarea teologică cu cea penală”, comentează James Shapiro. „Precum Cain, evreii erau ucigașii arhetipali ai inocentului, condamnați să rătăcească pe pământ” <endnote id="(688, p. 39)"/>. „Evreii sunt rezervați ca un monument viu al răzbunării divine - se spune Într-o publicație engleză din 1753 -, dacă luăm În considerare semnul roșu pe care unii dintre ei Îl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu a fost cea de iconocid, nici cea de hagiocid, ci Învinuirea de infanticid ritual. Eficiența acestui tip de inculpare este evidentă. Din abstracți, toți termenii ecuației devin dureros de concreți. De data aceasta, victima ar fi, chipurile, un copil inocent, cunoscut de toată comunitatea. Ucigașii n-ar mai fi niște „evrei imaginari”, care ar fi omorât „nu se știe când” și „nu se știe unde”, ci „evrei reali”, care locuiesc „chiar În târgul nostru”. În fine, ar fi vorba de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
socialistă, bocciilor! După cum se știe, una din primele griji ale puterii comuniste bine Înșurubate după alungarea regelui Mihai I din țară, a fost aceea a desființării profitabilei meserii a preacurviei pe bani, inimosul partid trimițând În producția Pe fetițele astea inocente s-o fi supărat tov. cenzor?! bunurilor de larg consum sau la coada cinstitei sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales ale celor care au luptat Împotriva noilor amici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scriu. Ce m-a încurajat să fac această selecție conștient fiind de prezumția de vanitate ce planează (și e normal să planeze) asupra oricărui jurnalist care face așa ceva este (pe lîngă vanitatea respectivă, de care cu siguranță nu sînt perfect inocent) amintirea acelor momente de revelație petrecute la Biblioteca Americană, în compania cărților lui Kael. Oricît de suspecte ar fi culegerile, mie îmi plac și îmi plac de pe vremea cînd încă nu-mi trecea prin cap că la un moment dat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din momentul în care coboară din mașină o fetiță de 10 ani cu un teanc de cărți în brațe , Ofelia pare pregătită, deschisă spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul ei, în ochiul idolului. Această acțiune eliberează o lăcustă imensă, în care Ofelia recunoaște o zînă. Zîna o conduce la un faun (Doug Jones), care are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care vorbește stîlcit engleza, dar are puteri șamanice ; alcoolicul care-și recîștigă demnitatea în acțiune (și el își jertfește viața) ; un bucătar chinez numit Sing-Song și un cîrciumar rus numit Ivan. E evident că, aici, recursul la stereotipuri nu e inocent (cum e, de pildă, în Titanic) ; ele sînt folosite ca stereotipuri (iar hocus-pocusul șamanesc e folosit ca hocus-pocus) Luhrmann le scoate în evidență caraghioșenia punînd actorii să îngroașe la prim-plan. Dar e la fel de evident că Luhrmann nu le folosește
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
politice, dar care erau, fără excepție, agenți ai Moscovei. Altfel spus, comuniști sub acoperire. Joel Kotek îi definește, inspirat, drept submarine teleghidate de Moscova. Stephen Koch, în "La fin de l'inocence" (Grasset, 1995), carte tradusă și în românește (sfârșitul inocentei), face un remarcabil studiu asupra acestui gen de manipulare sovietică. Federația Mondială a Tineretului Democrat constituia o asemenea organizație de front, manipulata de Kremlin și infiltratat de submarine (agenți acoperiți) ai Moscovei. Oficial creată la Londra, în noiembrie 1945, Federafia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și cultural al umanității. Așa este cazul "Ligii contra imperialismului", creată în 1927 de Willi Munzenberg, la Bruxelles, pentru a atrage tineretul cu vederi anticolonialiste, ori "Comitetul contra războiului Amsterdam - Pleyer", care reunea în august 1932, într-o mișcare a inocenților, nume că Henri Barbusse, Romain Roland, Albert Einstein etc. Dacă am văzut cum stăteau lucrurile și cam ce misiune aveau organizațiile de front internaționaliste, dirijate din umbră de Moscova, să vedem care era, în schimb, misiunea submarinelor infiltrate în rândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul fiind cel al cafenelei, scena performărilor discursive ale lui Nae. Invocarea tiraniei rusești articulează două momente complet diferite, pe care nu le leagă aparent nimic. Primul îl constituie „analiza” pe care Nae
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-una a excesului deformând-o plastic. Figura eroului este în măsură să capitalizeze simbolic trăsături înscrise în registrul grandorii, într-o stilistică care cores- punde generic hiperbolei, cu alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora, naratorul, un martor deloc inocent și evi- dent interesat al înregistrării unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel care atrage atenția, cel care străbate timpul și prin care Caragiale este adus în contemporaneitate. Situațiile asemănătoare le redescoperim mai ușor prin clișeele care le caracterizează. În ceea ce-l privește pe Caragiale, întrebuințarea clișeului nu numai că nu este inocentă, dar nu are valoare normativă nici măcar prin antifrază. În opinia mea, Caragiale nu intenționează să ne învețe printr-o ludică hygiène de lettres buna întrebuințare a locului comun. Caragiale nu practică o critică de ecarisaj lingvistic topită metatextual în proza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Realismul pare să fie categoria estetică potrivită, schița de moravuri, atenția acordată cadrului social și evenimentului căruia îi este contemporan, exploatarea informației de ziar, gradul zero al cotidianității, revendică acest plasament estetic. Însă realismul lui Caragiale nu este unul genuin, inocent, el devine prin deformare o reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii. Să ne întoarcem însă la antiromantismul funciar al scriitorului ! Sensibilitatea romantică face loc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu sau f)r) pern), cu ferestrele deschise sau Închise. Toate acestea sunt importante, pentru c) el consider) corpul uman drept ceva sacru. Este rumen În obraji, are nasul puțin Încovoiat și o expresie blajin). V)d În el acea inocent) a onoarei pure a cercetașului de care d)deau dovad) b)ieții pe care i-am cunoscut la YMCA (Young Men’s Christian Association) și care, abia ieșiți de sub dus, țâșneau În strad) când termometrul ar)ta zece grade sub
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
O ultim) ședinț) cu maseurul Moshe. Scurtele sale prelegeri despre anatomie Îmi vor lipsi - nu pentru c) ofer) informații noi (el se tot repet)), ci pentru c) Îmi place acest om Între dou) vârste, cu o comportare copil)roas) și inocent), ca și atitudinea să profetic) fâț) de acel templu care este corpul omenesc. Își deschide geantă și scoate sticlele cu uleiuri, moaie prosoape În ap) fierbinte, că s) mi le pun) apoi pe spate, Îmi așaz) o pern) sub glezne
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
societ)ții dup) model occidental. Unde au dus toate acestea? Kedourie descrie astfel atitudinile care s-au dezvoltat: „Resentiment și intolerant), dec)derea din punct de vedere moral a celor bogați și moralitatea celor s)răci, vinov)ția Europei și inocentă Asiei și Africii, salvarea prin violent), așteptată domnie a iubirii universale: acestea sunt elementele gândirii sultanului Galiev și a lui Li Tachao, a lui Ikki Kita, Michel Aflaq și Frantz Fanon. Aceast) teorie este acum cea mai popular) și mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Ea este pentru fiecare dintre bărbații cărora li se oferă ce crede el că este și În același timp rămâne ea Însăși, Își ascunde secretul. Toți sunt Încontinuu surprinși de ea, nimeni nu o cunoaște. Fiecăruia Îi apare altfel, unuia inocentă, altuia perversă, prietenoasă, atrăgătoare, periculoasă sau demonică. Astfel ar trebui să fie un actor, de unde și ideea de cameleon, talentul de a Întruchipa și de a convinge, rămânând În același timp detașat interior, liber, neidentificat cu rolul. Care e secretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Scrisoarea dumneavoastră mă uimește, căci e prima care Îmi dă dreptate. Îmi dați permisiunea s-o public În Times?“. Deși o scrisesem ca să mă distrez, nu cu gândul la eternitate, nu vedeam motive de Împotrivire. Dar nu prevăzusem că această inocentă fițuică va provoca sfârșitul carierei mele la Opera din Los Angeles. Directorul instituției, după ce a depistat În ziar simpatia mea aeriană față de gazetarul local, mi-a declarat furibund că am greșit „dând mâna cu dușmanul, care Încearcă de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau, de ce nu, de spitalul de psihiatrie La Salpêtrière, unde, În secolul al XIX-lea, la Paris, erau internate pacientele ce sufereau de boli nervoase. Lucia era prizoniera acestui spațiu metaforic, unde devenea progresiv victima presiunilor din jur. Situația individului inocent ce clachează violentat de tabuurile sociale și care, abandonându-și rațiunea, răspunde prin crimă era o temă favorită a secolului al XIX-lea. Büchner a scris Woyzeck În jurul lui 1830, În aceeași perioadă În care Donizetti a compus Lucia. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost reproduse sub formă de paravane pictate pe dimensiunea scenei. Decorul, un labirint de paravane, nu descria geografic casa lui Harpagon, ci sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei Înșiși Harpagoni În devenire. În Avarul nostru nu mai era vorba despre o comedie cu un personaj comic, cam bizar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu studenții de la Columbia scene din Tartuffe, am fost din nou puși În fața aceleiași Întrebări: e Într-adevăr protagonistul cel care tiranizează pe toată lumea și profită de pe urma unor victime inocente sau tocmai aceste false victime sunt cele care stimulează și susțin acțiunea nefastă a protagonistului, oare se supun ele din interes sau chiar cooperează intenționat? În aceste piese e vorba de tartuffizarea și harpagonizarea tuturor celor care acceptă să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]