41,505 matches
-
ori a conținutului de trigliceride β insular comparativ cu lotul control nediabetic. Efectul inhibitor al trigliceridelor a fost confirmat prin îmbunătățirea insulinosecreției după incubare cu troglitazonă (care a redus conținutul trigliceridelor). În plus, expunerea cronică la AGL scade expresia genei insulinei, și biosinteza insulinei prin mecanisme nucleare (14). Se pare că majoritatea mecanismelor lipotoxice descrise sunt datorate mai mult procesului de esterificare a AG decât oxidării lor. De exemplu, în insulele de șobolani, reducerea concentrației ARNm insulinic indusă de palmitat este
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
de trigliceride β insular comparativ cu lotul control nediabetic. Efectul inhibitor al trigliceridelor a fost confirmat prin îmbunătățirea insulinosecreției după incubare cu troglitazonă (care a redus conținutul trigliceridelor). În plus, expunerea cronică la AGL scade expresia genei insulinei, și biosinteza insulinei prin mecanisme nucleare (14). Se pare că majoritatea mecanismelor lipotoxice descrise sunt datorate mai mult procesului de esterificare a AG decât oxidării lor. De exemplu, în insulele de șobolani, reducerea concentrației ARNm insulinic indusă de palmitat este modulată de esterificarea
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
36). S-a constat că un nivel acut crescut de AGL timp de 1,5 ore înainte de clampul hiperglicemic conduce la creșterea răspunsului insulinic la glucoză și reducerea insulinosensibilității (IS), fără afectarea indexului de distribuție (Disposition Index, DI= secreția de insulină x sensibilitatea la insulină). După 48 ore de expunere a celulei β la concentrații crescute de acizi grași s-a înregistrat însă o scădere marcată a secreției insulinice și a IS, cu reducerea secundară a DI. Prin urmare, celula β
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
că un nivel acut crescut de AGL timp de 1,5 ore înainte de clampul hiperglicemic conduce la creșterea răspunsului insulinic la glucoză și reducerea insulinosensibilității (IS), fără afectarea indexului de distribuție (Disposition Index, DI= secreția de insulină x sensibilitatea la insulină). După 48 ore de expunere a celulei β la concentrații crescute de acizi grași s-a înregistrat însă o scădere marcată a secreției insulinice și a IS, cu reducerea secundară a DI. Prin urmare, celula β reușește să compenseze în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
reducerea secundară a DI. Prin urmare, celula β reușește să compenseze în condiții acute scăderea IS indusă de excesul de AGL, în timp ce expunerea cronică la AGL în exces o face incapabilă să-și adapteze capacitatea insulino-secretorie la scăderea sensibilității la insulină. Aceiași cercetători au descris o reducere masivă a secreției insulinice indusă de concentrații cronic crescute de AGL la pacienții obezi nediabetici. Efectul insulinotropic marcat al AGL observat în toate aceste studii a ridicat întrebarea: toți acizii grași contribuie egal la
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
lipotoxicității β celulare este expus pe larg în subcapitolul „celula β pancreatică”. b. Alți produșii de secreție adipocitari Leptina. Concentrația leptinei crește proporțional cu gradul obezității atât la oameni cât și la animale. Hormonul scade eliberarea bazală și stimulată a insulinei prin mecanisme biochimice diferite, printre care un rol central îl ocupă inhibarea complexului fosfolipază C / PKC (vezi adipocitul). TNFα, IL-1, IL-6. Implicarea citokinelor în disfuncția insulinosecretorie pancreatică este mediată de producția crescută de oxid nitric, cu efect supresiv mitocondrial. Adiponectina
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
nitric, cu efect supresiv mitocondrial. Adiponectina constituie un valoros indicator al potențialului diabetogen al obezității. Scăderea concentrației sale plasmatice corelează strâns cu evoluția către T2DM. 7.5.4. Obezitatea și insulinorezistența Relația dintre gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei a fost intens cercetată atât la oameni cât și la animale. Utilizându-se tehnica clampului euglicemic-hiperinsulinemic s-a putut studia relația obezitate-insulinosensibilitate la indienii Pima nediabetici (28). În combinație cu calorimetria indirectă, această tehnică a permis evaluarea preluării tisulare a
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
cercetată atât la oameni cât și la animale. Utilizându-se tehnica clampului euglicemic-hiperinsulinemic s-a putut studia relația obezitate-insulinosensibilitate la indienii Pima nediabetici (28). În combinație cu calorimetria indirectă, această tehnică a permis evaluarea preluării tisulare a glucozei mediată de insulină (în special la nivel muscular), precum și a celor două componente, oxidativă și nonoxidativă (sinteză de glicogen), ale metabolismului glucidic. Astfel, s-a constatat o asociere negativă nonlineară între gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei, în condițiile unor concentrații
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
a glucozei mediată de insulină (în special la nivel muscular), precum și a celor două componente, oxidativă și nonoxidativă (sinteză de glicogen), ale metabolismului glucidic. Astfel, s-a constatat o asociere negativă nonlineară între gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei, în condițiile unor concentrații fiziologice de insulină. La nivele maximale insulinice induse s-a înregistrat o relație negativă lineară semnificativă între acțiunea insulinei și gradul obezității. Este necesar de subliniat că la acest grup populațional adipozitatea explică aproximativ 36% și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
la nivel muscular), precum și a celor două componente, oxidativă și nonoxidativă (sinteză de glicogen), ale metabolismului glucidic. Astfel, s-a constatat o asociere negativă nonlineară între gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei, în condițiile unor concentrații fiziologice de insulină. La nivele maximale insulinice induse s-a înregistrat o relație negativă lineară semnificativă între acțiunea insulinei și gradul obezității. Este necesar de subliniat că la acest grup populațional adipozitatea explică aproximativ 36% și 15% din variația acțiunii insulinice la concentrații
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
glucidic. Astfel, s-a constatat o asociere negativă nonlineară între gradul obezității și acțiunea în vivo a insulinei, în condițiile unor concentrații fiziologice de insulină. La nivele maximale insulinice induse s-a înregistrat o relație negativă lineară semnificativă între acțiunea insulinei și gradul obezității. Este necesar de subliniat că la acest grup populațional adipozitatea explică aproximativ 36% și 15% din variația acțiunii insulinice la concentrații fiziologice insulinemice, și respectiv la nivele maximale stimulate ale insulinemiei. O parte din diferențele în preluarea
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
respectiv la nivele maximale stimulate ale insulinemiei. O parte din diferențele în preluarea tisulară a glucozei insulin-mediată pot fi explicate și de tipul distribuției țesutului adipos. Într-un studiu prospectiv ce a cuprins subiecți predispuși la T2DM, obezitatea reduce acțiunea insulinei într-o mai mare măsură decât la subiecții fără această predispoziție genetică (40). Pornind de la acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
prospectiv ce a cuprins subiecți predispuși la T2DM, obezitatea reduce acțiunea insulinei într-o mai mare măsură decât la subiecții fără această predispoziție genetică (40). Pornind de la acest rezultat se poate afirma că obezitatea potențează efectul genelor diabetogene asupra acțiunii insulinei. Pacienții cu obezitate centrală sunt mai insulinorezistenți decât cei cu obezitate gluteofemurală, cantitatea de glucoză preluată de țesuturile periferice corelându-se negativ cu masa adipocitelor intraabdominale. Explicația constă în particularitățile metabolice ale adipozității centrale (vezi tipurile de țesut adipos). Adițional, pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
prin esterificare la diacilglicerol, și posibil în mod direct, activarea protein kinazei C (PKC) (36). În mușchiul scheletic al șobolanilor infuzia de Intralipid / heparină determină activarea isoformei θ a PKC. Inactivarea PKC θ la șoarecii transgenici previne anomaliile în acțiunea insulinei induse de excesul de AG (14). Activarea PKC conduce la fosforilarea resturilor de serină/ treonină ale substratului-1 al receptorului insulinic (IRS-1), cu inactivarea secundară a fosfatidil inozitol-3 Kinazei (PI3K). Rezultatul final este dispariția stimulului pentru translocarea GLUT-4 la suprafața celulară
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
în exces în obezitate c. Anomalii hemodinamice Obezitatea, în special asociată diabetului zaharat tip 2, se însoțește de scăderea densității capilare la nivelul mușchiului scheletic asociată cu reducerea proporției de fibre musculare tip 1 și anomalii în transportul endotelial de insulină și a vasodilatației insulinmediate (4). Aceste modificări favorizează instalarea insulinorezistenței musculare. d. Anomalii genetice Este posibil ca inhibarea sintezei de glicogen și creșterea conținutului lipidic intracelular să fie determinate și de o selecție „naturală” evolutivă a unor gene ce constituie
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
citate genele ce codifică glicogen sintetaza, proteine din cascada-semnal insulinică (ex. GLUT-1) și peptide ce reglează apetitul (ex. leptina). 7.5.5. Obezitatea și sistemul nervos Studii pe subiecți umani au demonstrat rolul sistemului nervos autonom în metabolismul glucozei și insulinei. La pacienții obezi cu o dietă hipocalorică s-a observat o reducere a ritmului scăderii ponderale asociată cu scăderea activității sistemului nervos simpatic (SNS). SNS modulează homeostazia energetică a organismului prin creșterea ratei metabolismului bazal, a activității fizice spontane și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
și discreta hiperglicemie ocazionată de scăderea captării glucozei în mușchi, va realiza o condiție ideală pentru expansiunea țesutului adipos. Această expansiune (câștigul ponderal poate depăși uneori 5 Kg/an) nu ar fi posibilă dacă adipocitul nu ar fi sensibil la insulină. Rolul diabetogen al excesului ponderal survine puternic pe o a doua spirală diabetogenă, când masa adipocitară mult expansionată (în special în teritoriul abdominal, cu drenaj portal) va declanșa un dublu mecanism diabetogen: 1) primul este acela de producere a adipokinelor
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
glucoză cu efect hiperglicemiant; 2) al doilea este acela al suprasolicitării mari și prelungite a aparatului secretant β celular care trebuie pe de o parte să învingă insulinorezistența musculară și hepatică, iar pe de alta să secrete un exces de insulină pentru masa adipoasă suplimentară, care poate depăși 30% din masa tisulară inițială (din perioada normoponderală). În fine, dereglările metabolice profunde gluco-lipidice din principalele țesuturi consumatoare de energie, vor avea efecte negative asupra insulinosecreției, afectată prin mecanismul menționat al gluco/ hepatotoxicității
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
steatoree) constituie unul din principalele obstacole în utilizarea de lungă durată a acestor medicamente. Acarboza inhibă α glucozidaza intestinală, cu rol în absorția glucidelor complexe. În același timp scade și trigliceridemia postprandială, probabil printr-un mecanism legat de răspunsul la insulină. Are efect doză-dependent și contribuie la menținerea unei greutăți stabile în T2DM. În studiul STOP-NIDM, acarboza reduce cu 25% riscul de dezvoltare a T2DM (10, 62). Este contraindicată în unele boli intestinale. La doze mai mari flatulența și disconfortul abdominal
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
doze mai mari flatulența și disconfortul abdominal pot fi stânjenitoare. Metforminul este obișnuit folosit la pacienții cu T2DM cu exces ponderal. Pe lângă efectul antihiperglicemic, medicamentul induce scădere în greutate sau limitează câștigul ponderal indus de alte ADO (antidiabetice orale) și insulină. Efedrina și cofeina fac parte din a doua linie de tratament farmacologic al obezității. 25-40% din efectul de reducere a greutății provine din stimularea termogenezei, iar restul de 75-60% este asigurat prin inhibarea apetitului. Efectul asupra greutății corporale este mai
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
dacă gravida decide să păstreze sarcina, urmărirea atentă a acesteia devine o obligație majoră a medicului. În prezent genetica ridică și alte probleme legate de progresele extraordinare pe care această ramură a științei le-a înregistrat în ultimele decenii. Producerea insulinei umane prin inginerie genetică, adică clonarea acestei molecule, a precedat cu mult clonarea primelor viețuitoare. Dezvoltarea anarhică a acestei științe ar putea duce la adevărate catastrofe biologice. Pericolul devine mare dacă rodul unui cercetător de excepție ar intra pe mâinile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
în greșeală, atunci când aceasta a fost dovedită. A-ți recunoaște greșeala poate fi o virtute, după cum persistența în greșeală poate fi considerată un viciu. 11. Frauda științifică Către sfârșitul vieții sale, după tentativele nereușite de a restabili adevărul în privința descoperirii insulinei, Paulescu trăgea un serios semnal de alarmă: „Cer cu insistență instituirea unui tribunal internațional imparțial, care să judece fraudele științifice, după cum există unul care luptă împotriva fraudelor literare”. Am denumit „sindromul Banting” acel tip de comportament care prin lipsă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Omisiunea este instrumentul cel mai perfid folosit de acei istorici care doresc să-și susțină un punct de vedere partizan. Într-o corespondență purtată cu Pierre Lefèbvre, în perioada în care era președintele EASD, acesta încerca să argumenteze prioritatea descoperirii insulinei de către Banting și Best, identificând acest moment cu utilizarea terapeutică a hormonului. Aceasta în ciuda faptului că cei doi cercetători canadieni afirmau tocmai contrariul: descoperirea insulinei, spunea Banting, a fost făcută în vara anului 1921, când ei au efectuat experiențe numai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Pierre Lefèbvre, în perioada în care era președintele EASD, acesta încerca să argumenteze prioritatea descoperirii insulinei de către Banting și Best, identificând acest moment cu utilizarea terapeutică a hormonului. Aceasta în ciuda faptului că cei doi cercetători canadieni afirmau tocmai contrariul: descoperirea insulinei, spunea Banting, a fost făcută în vara anului 1921, când ei au efectuat experiențe numai la animale. Timp de 50 de ani, glasul nord-americanilor a fost prea puternic pentru ca delicata glăsuire a lui Murray, Pavel, Lestradet, Koreç, Pirart și a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
glasul nord-americanilor a fost prea puternic pentru ca delicata glăsuire a lui Murray, Pavel, Lestradet, Koreç, Pirart și a multor altora să poată fi auzită. După discuția purtată cu Lefèbvre la Toronto, cu ocazia celebrării a 75 de ani de la descoperirea insulinei, am constat că atitudinea lui „pro Banting și Best” s-a temperat în mod surprinzător. Se pare că referirile la nedreptatea făcută lui Paulescu au avut un efect evident întrucât, într-un articol publicat în 1997 în „Diabetologia”, în care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]