6,649 matches
-
iar în interiorul sistemului are loc schimbarea culturală. Presupunând că socializarea și competiția încurajează schimbarea culturală într-un ritm constant în timp, densitatea instituțională va crește gradual în sistem. Este posibilă o modificare a modelului liberal de bază, care să încorporeze intuițiile instituționalismului. În acest scenariu, se consideră că anumite niveluri ale cooperării funcționale sunt condiții necesare pentru apariția unui nucleu relativ stabil, de state democratice liberale. Odată atins acest punct, efectele de socializare generate de pacea democratică pot începe să funcționeze
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot începe să funcționeze, iar densitatea instituțională va crește mai rapid. Tendința generală produce un tipar "în spirală" al dezvoltării, în care rata schimbării culturale din sistem este accelerată foarte mult dincolo de o anumită etapă a maturității. Încorporarea succesivă a intuițiilor instituționaliste în descrierea dezvoltării istorice a sistemului internațional scoate în evidență latura triunghiului care conectează instituționalismul și liberalismul. Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele o falie ontologică, abruptă și, în cele din urmă, inutilă. Argumentele despre eficiența funcțională a instituțiilor pot completa intuițiile constructiviste dacă se recunoaște că circumstanțele ce țin de mediu se află într-un proces de evoluție. În timp, logica funcțională poate genera efecte de selective, în care formele organizaționale ce supraviețuiesc sunt produsul unei istorii eficiente. În mod similar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structura culturală a sistemului internațional. Considerarea colapsului Uniunii Sovietice ca fiind simptomatic pentru modificarea structurii culturale a sistemului internațional generează un program de cercetare mult mai amplu decât cel propus prin dezbaterea dintre neorealiști și instituționaliști. Huntley se inspiră din intuițiile liberale și emite ipoteza potrivit căreia în era post-Război Rece există forțe sistemice puternice, care vor încuraja răspândirea unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri în politica mondială. El afirmă că liberalismul anticipează că între principalele state va apărea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modele teoretice ale politicii internaționale (Huntley, 1996, p. 72). Pe scurt, se poate ca instituționaliști proeminenți să fi conceput greșit natura relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, iar astfel să fi subestimat posibilitățile de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Keohane a propus o conceptualizare liniară a relației dintre cele trei școli. Înțelese astfel, încercările de rafinare a modelelor raționaliste reprezintă cea mai fructuoasă cale de progres pentru disciplină. Programul de cercetare rezultat se concentrează pe o serie relativ
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre trăsăturile distinctive ale dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale din ultimul sfert de secol este încercarea de a dezvolta teoria sistemică. Teoria sistemică oferă explicații generale, parcimonioase ale tiparelor de comportament din politica internațională și promite disciplinei rigoarea logică și intuiția explicativă cerute de statutul ei de știință socială modernă. Totuși, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști devin tot mai neproductive, atât teoretic, cât și empiric. Chiar și participanți importanți la dezbatere recunosc de mult timp că aceasta "tinde să tulbure, și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nivel superficial, o astfel de perspectivă asupra relației dintre școlile de gândire subestimează semnificația asemănărilor dintre neorealism și liberalism. Într-adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
am încercat abordarea acestui gol din literatura de specialitate. În capitolul teoretic am abordat reconceptualizarea sistemului internațional pentru perioada post-Război Rece. Am analizat înțelegerea convențională a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, și am evaluat perspectivele unei noi sinteze a intuițiilor lor. Această nouă sinteză a urmărit atât să integreze prăbușirea Uniunii Sovietice într-o concepție asupra tendințelor istorice generale din sistemul internațional, cât și să genereze o agendă de cercetare asupra naturii ordinii post-Război Rece, mai vastă decât cea produsă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
secțiuni. În prima secțiune vom aborda implicațiile colapsului sovietic pentru abordările sistemice ale relațiilor internaționale, și vom contura implicațiile teoriei liberale pentru programele de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Aici vom evidenția capacitatea distinctă a liberalismului de a sintetiza intuițiile școlilor de gândire concurente, și importanța conceptului de reflexivitate. Apoi, vom rezuma descoperirile empirice referitoare la natura schimbării din sistemul internațional după Războiul Rece. În a doua secțiune ne vom concentra asupra tiparelor generale ale activității instituționalizate din relațiile dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de putere și apropierea de pacea democratică. Prin urmare, densitatea instituțională va crește mai rapid, reflectând o transformare a structurii culturale a sistemului. Astfel, capacitatea distinctă a liberalismului de a oferi o explicație generală a variației socializării promite să subsumeze intuițiile neorealismului și instituționalismului într-o descriere mai amplă a evoluției istorice a politicii mondiale. Conceptul de reflexivitate este considerat central în modelul liberal al socializării. Potrivit lui Wendt, reflexivitatea se definește în termenii capacității unităților de auto-conștientizare critică și de schimbare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și de favoruri, ci și într-o tranziție identitară prin care trece statul, ce decurge din interacțiunea dintre politica internă și cea internațională. Această direcție de cercetare servește la accentuarea în plus a afinităților dintre literatura realistă clasică/neoclasică și intuițiile din perspectiva teoriei liberale sistemice. Chalmers Johnson oferă o descriere a politicii externe americane compatibilă cu o astfel de perspectivă (Johnson, 2002). Autorul afirmă că dilemele de politică externă cu care se confruntă SUA în prezent nu sunt consecința inevitabilă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
merit sau sub blam, ci numai sub generozitatea sau inclemența cu care natura s-a distribuit, ca libertate, în om. Tocmai pentru că potențialul dinamic al fiecărei vieți cade în afara alegerii noastre, noi nu avem același elan al depășirii și aceeași intuiție a posibilului, nu ne putem fixa și atinge țeluri la fel de dificile. - Această inegală distribuție a libertății este premisa îndepărtată a maladiilor de destin. Spre deosebire de "crinii cîmpului" și "păsările cerului", care nu se pot abate de la țelul care le-a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră. Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât de covârșitoare, încît să nu mai ajungem niciodată să întreprindem nimic. Oboseala și lehamitea pot fi atât de mari, încît toate proiectele să ni se pară lipsite de sens. Intuiția posibilului poate să îmi lipsească în asemenea măsură, încît să-mi fie imposibil să-mi evaluez posibilitățile și să-mi construiesc un destin. Pot să-mi propun ținte pe care nu le pot atinge, așa cum pot să n-am curajul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umană pierdută. Debutul peratologic este astfel subliminal. Saltul în fantastic acoperă dintr-o dată depășirea a două garnituri de limite: a unei sub-limite induse istoric și a limitei generice constitutive. Tensiunea peratologică este astfel dublă. În Șăineanu, Noica a căutat confirmarea intuiției sale că formula "dacă nu ar fi nu s-ar povesti" (deci afirmarea inițială a faptului că povestea respectivă este adevărată) nu apare decât în basmele românești. "Inițial, mi-am închipuit că e vorba de o simplă formulă stereotipă invocată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției. Filozofia, în schimb, a făcut-o: a făcut-o fie integrând iraționalul, inconștientul, intuiția, fie, ca Lupașcu, făcând din identitatea însăși un moment al polarității. Eu însumi mă simt în spiritul veacului cu contradicția mea unilaterală. Și îți propun să te gândești dacă cu problema limitei nu intri în aceeași clătinare a statutului pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hermeneutică înseamnă a avea acces la forma individualului; fiecare individual își poartă în el propria lui formă și această formă este necesitatea lui. Schiller a spus ceva extraordinar când a afirmat că necesitatea unui lucru este forma lui. Heidegger are intuiția acestei forme ascunse pe care o poartă cu sine orice individual, dar fără să aibă și o teorie a formei individuale. Nu are, cu alte cuvinte, elaborată o logică ca teorie a formei individuale. Și - dați-mi voie să mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cum e formulată ideea la ei este complet diferit în raport cu gândirea speculativă. Ar fi însă greșit să expediezi problema acestui tip de gândire, declarînd-o haotică, numai pentru că înfrînge regulile logicii discursive. De fapt, mulți dintre artiști au sonde și intuiții neînchipuite, pe care nu le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung să caut o rezolvare în plan cultural, livresc. Sigur că nu îmi propun să fac tot istoricul problemei, ci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stabili o lege a incolatului, daca va îngădui năpustirea ordelor galițiene în orașele sale - precum am îngăduit-o noi. Nu știm daca vr-o foaie slavonă de preste Dunăre va înțelege de pe-acuma ceea ce voim să zicem; dar, lipsindu-i intuiția lucrului, va crede poate că noi scriem numai cuvinte; de-aceea vom trebui să dăm câteva regule concrete, cari vor face lucrul mai clar. {EminescuOpIX 479} ["DE LA O VREME VEDEM... "] 2264 De la o vreme vedem că serviciile publice (ce-i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
perimetrul străbătut de hotarele umbrăreștene în ceea ce privește teritoriul pe care secole de-a rândul au viețuit oamenii comunităților familiale și sătești din zona aflată în discuție. Ei au practicat, desigur, forma de viață definită prin conceptul continuitate mobilă, formă surprinsă cu intuiție sigură și acuitate de către cercetătorii perioadei medievale timpurii, Mircea D. Matei și Emil I. Emandi, când s-au referit la situația demografică din estul Munteniei și a „centrului și sudul Moldovei”. Noi adăugăm observația că aici s-a practicat și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și care totuși există. E nevoie de ceva mai mult decât de curajul de a lua cunoștință de acest fapt și de a-l povesti. Mai trebuie și geniul care să-l facă compatibil cu arta, sau mai exact, acea intuiție artistică numită de obicei geniu, care remodelează în chip miraculos urâtul în frumos, scabrosul în structură estetică și greața în charismă artistică. Toate bune și frumoase, dar se pune o întrebare simplă și de bun simț: De ce "Teatrul complet de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
arate că, dacă examinăm această serie de încercări de a transforma un set de reguli practice într-un canon științific, putem spera să obținem o viziune coerentă, dar și detaliată asupra realismului. Eu afirm că oricît de importante ar fi intuițiile pe care le-au adus la lumină, aceste încercări au eșuat pînă acum, de fiecare dată. Teoreticienii realiști se află astăzi în fața aceleiași dileme fundamentale: fie actualizează cunoașterea practică a culturii diplomatice în detrimentul științei, riscînd astfel să-și piardă credibilitatea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
s-a întîmplat cu teoria sistemelor la Parsons și Easton (vezi capitolul 3). Relațiile internaționale sînt adesea considerate ca fiind inevitabil interdisciplinare, adică bazîndu-se în același timp pe mai multe discipline, sau, mai ambițios, ca o disciplină integratoare care combină intuițiile și metodele. Dar nu există încă o metodă internaționalistă - nu există nici măcar acest concept - care să poată fi delimitată la nivel metodologic. Totuși, cei care se ocupă de relațiile internaționale au folosit două metode de a defini o astfel de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
formă de conciliere. Altfel spus, scepticismul lui Carr se îndreaptă împotriva menținerii status quo-ului cu argumente ce ar putea fi la fel de bine folosite și împotriva celor ce vor să-l schimbe. Această critică unilaterală este o ilustrare curioasă a unei intuiții într-adevăr importante, pe care Carr o dezvoltă în cartea sa. Realismul este o teorie sceptică ce demască aparenta inocență a adevărului acceptat la un moment dat. Și totuși, a fi realist consecvent - scrie Carr - este pînă la urmă o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
externă americană ca mijloc pentru a transforma dușmanii Statelor Unite, dacă nu chiar în prieteni, cel puțin în parteneri pentru reactualizarea unei ordini internaționale legitime. Originile filosofice ale politicii de destindere Politica de destindere a lui Kissinger are la bază trei intuiții filosofice majore, cum le-ar fi numit el. Politica externă trebuie să țină seama nu doar de lecția celui de-al doilea război mondial, ci și de cea a primului. Ordinea internațională trebuie să fie fundamentată în același timp pe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]