5,980 matches
-
și decadența vor bloca, în continuare, procesul reînnoirii energiilor creatoare ale națiunii. Oare sunt evreii într-adevăr responsabili pentru instaurarea regimului comunist în România? În ce măsură este adevărată afirmația că aparatul de partid și de stat în România comunistă a fost invadat de evrei? Scriitorul Titus Popovici, în cartea postumă Disciplina dezordinii 8, a abordat tema prezenței evreiești în rândurile mișcării comuniste din România, arătând că "la sfârșitul secolului XX a devenit un loc comun, în paginile unei anumite prese, să se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
După un sfert de veac de la prima ediție, romanul este distins cu Premiul Nobel. În ultimele zile ale șederii mele în Ungaria am asistat la explozii repetate de euforie sclipitoare provocate de hotărârea Academiei Suedeze care, pur și simplu, au invadat paginile gazetelor, undele radiofonice și ecranele de televiziune. Făcea impresia că întreaga societate maghiară sărbătorește fericită primul Premiu Nobel acordat unui scriitor ungur. Eu însă mă întreb: oare Imre Kertész este într-adevăr un scriitor maghiar? În textul pe care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sau dacă vreți orășelul meu de odinioară, este, spre regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor și psalmodierilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu seamă când geamurile noastre erau deschise. Dilema ce ni se înfățisa ne oferea o alternativă imposibilă: dacă închideam geamurile noaptea ne sufocam de căldură, iar dacă lăsam geamurile deschise profitam câteodată de o boare răcoritoare, dar vacarmul ce ne invada era insuportabil, așa că am soluționat-o doar la plecare prin... plecare. De la aeroport am venit de astă dată cu trenul până la gara centrală Termini. În timp ce căutam un mijloc de transport convenabil până la hotel, altul decât posibilitatea de a angaja un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Piazza Venezia ca să ne instalăm la hotel și să continuăm circuitul mai apoi cu unul din autobuzele următoare. Hotelul se afla pe straduța Cesare Pertini, colț cu Piazza Venezia, iar de la geamul camerei noastre nu vedeam numai circulația infernală care invada și sfâșia imensa suprafață a pieței din toate direcțiile, ci și, drept în fața noastră, complexul maiestuos de clădiri și statui închinat memoriei regelui Victor Emanuel, iar în diagonală, spre dreapta, un palat impresionant construit din cărămidă și marmură de culoare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
perioada imediat următoare acestei măsuri se remarcă o ușoară ameliorare în tonul limbajului folosit de diplomația sovietică (însoțită de o schimbare corespunzătoare în comentariile presei sovietice referitoare la Israel). Însă această îmbunătățire a fost de scurtă durată, spațiul relațiilor fiind invadat treptat de miasmele procesului de degenerare rapidă a atitudinii URSS față de Israel. Astfel, pe data de 22 ianuarie 1954, URSS se folosește pentru prima oară de dreptul ei de veto în Consiliul de Securitate al ONU în detrimentul interesului israelian și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acceptat existența sclavilor, robilor, mă simt vinovat de inchiziție, de războaiele religioase, de existența terorismului. Și poate astea sînt doar consecințe ale structurii mentale a omului. Să-ți povestesc ceva. Am vizitat nordul Canadei, acolo unde turiștii încă nu au invadat locul. Plăcerea grupului nostru era să pescuim. Era un paradis pentru cei care erau pătimași de acest sport. Am prins mulți pești și toți erau mai mari decît noi. Seara m-am dus singur să vizitez un indian bătrîn și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
oricât rating ar aduce acest obicei. O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu demult, înaintașii noștri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici și mari, invadează scena în devălmășie. „Plăceri vinovate“ Din păcate, nu apuc să mai ascult radio decât foarte rar. Când sunt la volan de pildă, profitând de amplele răgazuri oferite de traficul metropolitan. Știu că există o mulțime de posturi, care de care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe și că războiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
liber, se înșală amarnic. Vrei să te retragi undeva, departe de lume, într-o cabană pitorească, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai? Ai toate șansele să te trezești, într-o bună zi, că paradisul însuși e invadat de pasiunea cuiva din zonă pentru minunatul nostru folclor sau pentru șugubețele noastre manele. Față de epidemia de sunete revărsată peste văi întregi, micile exerciții de prin cârciumi și piețe sunt jocuri nevinovate de amatori. Cred, sincer, că un asemenea regim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau foarte mică, proaspătă, în putrefacție sau mumificată, carnea fie crudă, fie gătită sau carbonizată a unor rude defuncte. La granița dintre Brazilia și Venezuela, indienii yanomami, nefericite victime, după cum se știe, ale abuzurilor căutătorilor de aur ce le-au invadat teritoriul, consumă și astăzi oasele, zdrobite în prealabil, ale morților lor. Canibalismul poate fi alimentar (în perioadele de penurie sau din apetență pentru carnea de om) ; politic (ca pedeapsă pentru criminali sau din răzbunare împotriva dușmanilor) ; magic (pentru a asimila
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care ni-i oferim Însă - cine poate, dovadă că mai expus e bogatul, ca un soi de limită - În amalgamul de „E“-uri ale unui... nu-mi pot permite o reclamă gratuită, dar Înțelegeți unde bat; a kilogramului de hrană, invadată de surogate de carne, de brânză, de unt - atât de mediatizata În reclamă Încât Îți vine să crezi că nu mai există altceva mai bun, margarină -, de bulion, de muștar - iarăși nu dau exemple, căci le găsiți cu ușurință În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scăpa și de aceste deșeuri cu care Încercați s’o păcăliți. Dar viețuitoarele În plus cărora va trebui să le țineți piept gândește-te doar la contemporanele ciori, șobolani, câini, care vă „descotorosesc“ de deșeurile obișnuite, menajere, dar care vă invadează oricât v’ați opune vă vor strânge de gât. Nu vor mai fi sticle goale, ci mai știu eu ce dihănii. Care vă vor concura și la oxigen musai -, adăugând alt bioxid de carbon tot musai la „zestrea“, cam băgată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și Între voi faceți la fel: există și legi prin care un bun nerevendicat devine proprietatea posesorului, indiferent cum l’a dobândit... Și cum Natura n’are avocați... Dar Natura Își vrea bunul Înapoi. Ogor sau oraș. Pe primul Îl invadează cu buruieni, dăunători și paraziți, cum le spuneți voi, În realitate pionieri ai adevăratei reconstrucții ecologice. Orașul vă e invadat de nedoriți. Și, deși nu vreți nimic În afara voastră, sunteți ambigui: Unii vă plac, motiv pentru care aduceți În casă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a dobândit... Și cum Natura n’are avocați... Dar Natura Își vrea bunul Înapoi. Ogor sau oraș. Pe primul Îl invadează cu buruieni, dăunători și paraziți, cum le spuneți voi, În realitate pionieri ai adevăratei reconstrucții ecologice. Orașul vă e invadat de nedoriți. Și, deși nu vreți nimic În afara voastră, sunteți ambigui: Unii vă plac, motiv pentru care aduceți În casă plante și animale de companie - o cale insidioasă a Naturii de a-și recupera bunul -, iar de alții nu puteți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
promovată - păcat că banii (una dintre conotațiile negentropicei valori) susțin degenerarea (entropia adică) - de radioul comercial: reclamă și muzica - mai bine zis zgomotul - zilei. Voi avea timp să ajung la 500? Câtă vreme arealul În care mă Învârt se micșorează, invadat de buruienile economiei de piață?
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amândoi unul și același vis, care nu era decât o repetare magică a vieței noastre fără dorințe 241(s.n.), el nu face altceva decât să întărească afirmația de mai sus. Visul nu devine absurd, ca la Kafka, dar tinde să invadeze realitatea și să ia proporțiile unei noi realități malefice: Și iată ce-am visat. De sus, sus, din acele stânci mișcătoare ce lumea li zice nori, vedeam o rază coborându-se tocmai asupra mea. Și pe rază se scobora o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
germani, care trebuiau să se întoarcă în țara lor de origine. Aceasta a fost una din cele mai ample migrații din istoria Europei. În cazul României, care nu a cerut oficial alungarea minorității germane din țară după ce sovieticii ne-au invadat și ocupat i-au vânat și arestat pe nemții rămași, sub pretextul că au colaborat sau au simpatizat cu Hitler, i-au îmbarcat în vagoane și i-au dus și repartizat în diverse lagăre de muncă forțată, în interiorul U.R.S.S.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
militar ne-a lăsat țara, nu numai săracă, sleită de bani și fără nici o cucerire, după un șir de războaie ruinătoare, sfârșite cu un glonț rătăcit în propriul său cap de suveran, pe când inspecta, la 30 noiembrie 1718, trupele care invadaseră fortăreața de la Fredriksten, din sudul Norvegiei și mult mai grav, cu un mare, foarte mare număr de morți, îndeosebi bărbați în floarea vârstei, atât din teritoriile țării noastre, cât și din Finlanda... Nici până azi nu s-a putut stabili
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și arme (circa 32 de avioane, 300 de tunuri, 600 de mitraliere și 85.000 de puști moderne), muniții și chiar voluntari care s-au înrolat clandestin în trupele finlandeze. În același timp, numeroși copii și bătrâni finlandezi, din teritoriile invadate de sovietici, au fost găzduiți și ocrotiți în familiile suedeze. Mai mult încă. Nepotul regelui Gustav al V-lea al Suediei eruditul conte Folke Bernadotte, ofițer superior și director al Crucii Roșii suedeze a intervenit și reușit, prin insistente și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aur sau 1.400 vagoane aur. Adăugați la aceasta și calvarul suferit de românii din Basarabia și nordul Bucovinei arestări, maltratări, întemnițări, expulzări, deportări în Siberia, exterminări fizice și toate acestea cu complicitatea sau pasivitatea lumii occidentale. Fiindcă teritoriile românești invadate și anexate de Stalin în iunie-iulie 1940, în înțelegere cu Hitler, în baza Tratatului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, se regăsesc înscrise și în Tratatul din 10 februarie 1947, impus României de U.R.S.S. cu acceptul Marilor Puteri aliate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și bogăția ei își merită, între cei dintâi, dintre dăltuitorii și făuritorii de limbă, aprecierea lui Eminescu "ca un fagure de miere". Sadoveanu a fost, precum se știe, elev la Fălticeni. Farmecul naturii și al oamenilor din zonă, l-au invadat, cucerit, subjugat, într-o așa măsură încât, ulterior, reîntorcându-se la școala unde-a învățat și care l-a chemat să-l sărbătorească peste ani el s-a simțit îndemnat din prea plinul inimii și a declarat: Aici am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Fiindcă, așa cum se știe, cei ce trăiesc mulți ani împreună, soț și soție, ajung să semene și fizic și sufletește. Sau poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mama sa, Emilia la Căile Ferate Române. Între anii 1936-1940 a frecventat și absolvit școala primară mixtă, catolică, germano-polonă, apoi s-a înscris la gimnaziul German din Cernăuți. Evenimentele tragice din vara anului 1940, când partea de nord a Bucovinei a fost invadată de trupele sovietice și anexată la U.R.S.S., determină strămutarea familiei Beck în Germania în toamna aceluiași an. După o perioadă de ședere în lagărele pentru repatriați din Wartha și Kalisch din Silezia, în 1941 se stabilește în localitatea Hohensalza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Corpurile Statului a fost și este țelul meu, căci numai un principe străin, după a mea părere, poate chezășui viitorul României...” La 10 mai 1866, Carol a fost primit la București cu cele mai înalte onoruri în entuziasmul mulțimilor ce invadaseră străzile. Apoi, în prezența Adunării Deputaților, a Locotenenței Domnești și Guvernului, a depus următorul jurământ de credință: „Jur a fi credincios legilor țării, a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritorială și a domni ca domn constituțional” La un an de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]