4,397 matches
-
pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce spre postularea a patru ispite în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille (imposibilă ca știință, după cum rezultă dintr-un autor citat de Luca Pițu în note) și o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
temelia moralei comuniste prin demascarea îngrozitorului vampir de inocențe romano-daciene, având în suflet dramele corneliene și aspirația de a sluji învățământul din cătune, la munte și la șes. Sublimitatea sugestiei subliminale a gestului mă face liric, așa încât nu pot rezista ispitei de-a scrie un poem dedicat acelei fapte eroice și o machetă pentru statuia ei într-un parc dintr-o țară africană vizitată de soțul ei "în delegație", pe care le voi insera la încheiere de registruw. Dar ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de gelozie și lacomă neiubire: "Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori". Din pretext al unei inexplicabile ispite, Italia, considerată de cinici "de departe vulgară, de aproape urâtă", va să devină reper absolut al dorinței și adorației îndrăgostitului. Îndrăgostirea lui Timoteo, cel care în fond n-a iubit pe nimeni, cel căruia i-a fost frică de viață
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
această direcție ocupă un loc de frunte în cultura noastră. Mihail Kogălniceanu prezintă istoria ca fiind un învățător, un deschizător de drumuri. Cunoașterea istoriei naționale poate întări credința în viitor. Prin urmare citind 8 istoria națională „am avea mai multă ispită pentru trecut, ne-am prețui mai multe prezentul și am spera mai mult de la viitor, căci analele noastre ne ar arăta viderat că providența niciodată nu ne a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi bine despre sine îi apărea drept una dintre cele mai puternice ispite, căreia trebuie să i se împotrivească cu toate puterile. O spune într-una din însemnările lui: „Nimic nu este atât de greu ca a nu te înșela pe tine însuți.“ Era motivul pentru care a continuat să creadă că „o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
devine, și în poezia lui Brumaru, un act de substituire sacrificială prin care eul liric speră să domine timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sexul din creștet/ desfoliat ca un lotus cu o mie de petale/ plutesc în derivă prin marea sărată din el" (la fereastră variantă). Autorecluziunea nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Liviei Iacob Nimic nou sub soare, Editura Aleph, Piatra Neamț, 1995 anunță, într-o formă pe alocuri nefinisată, tematica de recurență și coordonatele esențiale ale unui univers poetic încă în formare. În viziunea prefațatorului, chiar Adrian Alui Gheorghe, acestea ar fi: "ispita temelor grave, vitalitatea cuvântului și a sintaxei, incursiunea oarecum onirică în universul vast al amănuntelor care individualizează ființa". Să le adăugăm un teribilism specific vârstei, contrabalansat totuși de o gravitate (matură) a interogațiilor asupra raporturilor cu universul, inclusiv cu acela
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie leneș/ Prin carne și oase// A treia strigare/ Soarele doamne noaptea nu e / Cine oare să se suie/ Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare" (Trandafirul sălbatic). Cel mai adesea însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează, bizar, coexistența a două atitudini aparent de neînchipuit împreună: conștiința ratării în toate și mândria unui destin singular. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măsură considerabil mai mare decât a altor poeți de la "Outopos", Codrin Dinu Vasiliu pare a fi sensibil la cuceririle de dată recentă ale poeziei. Volumul Măști, reportaje, peisaje, utopii (Editura Outopos, Iași, 2000) se arată atras în egală măsură de ispitele așa-numitei grupări nouăzeciste și de unele marote optzeciste: sunt recognoscibile, în el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e într-adevăr greu de menținut liniștea într-o țară musulmană cu 167 de milioane de locuitori, cu mari diferențe între regiuni și avînd în plus arma nucleară, pe care o poate proiecta pe o distanță de 2500 de kilometri. Ispita e mare pentru fundamentaliști, iar miza e uriașă. La toate frontierele Pakistanului sunt crize, țara aflîndu-se în centrul principalului focar perturbator din Orientul Mijlociu. Dacă armata nu face față, iar islamiștii preiau controlul statului, și implicit al armei nucleare, riscul de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
însoțită de o putere magică-religioasă. Într-adevăr, a cunoaște originea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc. înseamnă a dobândi asupra lor o putere magică, mulțumită căreia reușim să le dominăm" (Eliade, 1978:15). Dionis simțea puternic această ispită și, orbit, ar fi vrut să-l domine pe Dumnezeu. Simbolul din opera lui Eminescu trebuie înțeles în varianta sa de fond, într-o neîntreruptă continuitate cu gândirea de tip arhaic, recomandă Ștefan Melancu (1999, 99), urmând drumul deschis de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 54). Replica ascunde o mustrare pentru ce urmează să se întâmple.Văzător cu duhul, îngerul a simțit lipsa de smerenie, începutul ispitei luciferice, ceea ce ne face să ne gândim la ideea exprimată de Constantin Noica, în opinia căruia începutul tuturor miturilor, fără de care celelalte nu ar fi existat, este mitul căderii din rai. Modelul atracției exercitate de Început se aplică și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Rosa Del Conte (1990, 455). 4 Despre mecanismul cristalizării ideilor, mărturisește însuși Eminescu în proza sa (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică din variantele finale, publicate sau nu). 5 Discursul critic al lui Ion Negoițescu nu rezistă până la capăt ispitei unor explicări ușor impresioniste ale operei emi nesciene. Același tremur imperceptibil al vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu era în ele și care era adaosul minții lui. [...] Visele Anei erau însă într-adevăr atât de frumoase, ca niște povești, și era ușor de a pune în ele un înțeles mai adânc" (Eminescu : 2011, II, pp. 235-236). 55 Ispita față de illud tempus al copilăriei este justificată (cel puțin, în partea ei conștientizată) intratextual în Fragmentarium: "Copilul e un geniu. Asemeni acestuia mai are încă în perspectivă o lume a ideilor privirea clară, isteață, lipsa de conștiență a caracterului trecător
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a selecției darwiniene, iar Henry, cu bună credință, se supune ei. Revenit acasă, neurochirurgul depășește astfel ispitele filozofiei moraliste și pare echipat pentru a începe o nouă zi de succes. Bibliografie Ian McEwan. Sîmbătă. Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru. Colecția "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
angaja voluntar în autoformare individuală, dacă are ambiția de a-și șlefui personalitatea. Este tot atât de adevărat că te poți autoinstrui paralel sau după o școală fie nesatisfăcătoare, fie foarte incitantă. Dacă un profesor are cultura și harul de a arunca ispita lecturii ca supliment instructiv, atunci cultura elevului, indiferent la ce nivel de școală, este și fapta maestrului. Interesant e că sădit atunci, nici până acum nu s-a ofilit entuziasmul meu pentru carte. În ce mă privește, încă din liceu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
preocupă Statul național redus la o poziție secundară de marile puteri, care fac din globalizare un profit. Îmi iubesc țara, limba, cultura națională și toate valorile locului ce trebuie protejate împotriva invaziei de împrumuturi străine spiritului nostru căzut deja în ispită. Disprețuiesc pe românii care strigă că s-au săturat de România. Nu Țara e de vină, ci vânduții care o reneagă, nu fac nimic pentru ea, dar o locuiesc și îi mănâncă pâinea trudită de țăran. Problema postmodernismului a rezolvat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
subminarea cuvântului adevărat prin proliferarea de interpretări eretice în jurul său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e acolo ca reper de fond, astfel încât coprezența celor două voci
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iov nu a fost încă publicat. 121 Pentru detalii suplimentare, vezi Grant 2001, p. 112 și 137 și Arnaud Zucker, în PHYSIOLOGOS, p. 147-149 122 Icoane de lemn, volumul lui Arghezi, apare în 1929, la un an după Călugări și ispite, iar Pe drumuri de munte, de Calistrat Hogaș, nu se pot compara cu cele scrise de Damian Stănoiu, din perspectiva focalizării pe problematica spațiului monahal. În altă ordine de idei, dintre scriitorii care au avut experiența mănăstirii din literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca efect și "irupția" Principatelor Române în sfera națiunilor civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ, deșteptarea, amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]